ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a fost menținută măsura arestării a inculpatului M.C.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 120 din 2 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare. Conform art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 813 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția I penală și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că la data de 20 septembrie 2003, în jurul orelor 13,00, inculpatul, aflându-se pe Șos. Mihai Bravu, a acostat-o pe partea vătămată P.B.A., a prins-o de gât și i-a aplicat o lovitură în zona feței, după care i-a smuls lanțul de la gât și i-a sustras telefonul mobil din buzunar. S-a apreciat de către instanța de control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva sentinței de condamnare, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că măsura de menținere a arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest. Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului M.C.A. s-a luat măsura arestării preventive, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se că la data de 20 septembrie 2003 l-a acostat pe numitul P.B.A.

căruia, prin violență, i-a sustras un telefon mobil și lănțișorul de la gât. Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 120 din 2 februarie 2005, a reținut, în urma analizării probelor cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat prin revocarea beneficiului suspendării, conform art. 83 C. pen., pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, urmând ca în final să execute 10 ani închisoare.

Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994 și că punerea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptei și împrejurările săvârșirii ei. Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva încheierii din 17 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 862/M/2005 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2005.