ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2130/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 martie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie a fost menținută măsura arestării a inculpatului M.C.A.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 120 din 2 februarie

2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost

condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a

revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 813 din 20 decembrie 2001 a

Tribunalului București, secția I penală și s-a dispus executarea acesteia pe

lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani

închisoare.

În fapt, s-a reținut că la

data de 20 septembrie 2003, în jurul orelor 13,00, inculpatul, aflându-se pe

Șos. Mihai Bravu, a acostat-o pe partea vătămată P.B.A., a prins-o de gât și

i-a aplicat o lovitură în zona feței, după care i-a smuls lanțul de la gât și

i-a sustras telefonul mobil din buzunar.

S-a apreciat de către

instanța de control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva

sentinței de condamnare, că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, care a susținut că măsura de menținere a

arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul

este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății

legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată

menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că împotriva inculpatului M.C.A. s-a luat măsura

arestării preventive, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., reținându-se că la data de 20 septembrie 2003 l-a acostat pe

numitul P.B.A. căruia, prin violență, i-a sustras un telefon mobil și

lănțișorul de la gât.

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 120 din 2 februarie 2005, a reținut, în

urma analizării probelor cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea

acestuia la 8 ani închisoare, la care s-a adăugat prin revocarea beneficiului

suspendării, conform art. 83 C. pen., pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare,

urmând ca în final să execute 10 ani închisoare.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată

în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1

lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994 și că punerea în libertate ar

prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de

temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptei și

împrejurările săvârșirii ei.

Față de aceste considerente,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva încheierii din 17

martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 862/M/2005 de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.