ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3448/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120

din 2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.C.A. la o

pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 813 din 20 decembrie 2001 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare și s-a

dispus executarea, în întregime a pedepsei cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 8

ani închisoare. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10

ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

computat din durata pedepsei aplicate prevenția de la 3 noiembrie 2001 la 21

decembrie 2001 (sentința penală nr. 813/2001 a Tribunalului București, secția I

penală) și de la 22 septembrie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că partea

vătămată P.B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 118 lit. d) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat contravaloarea bunurilor sustrase: un

telefon mobil și un lanț din aur, respectiv suma de 15.000.000 lei dobândită în

mod vădit, prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 alin. (5)

C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În data de 20 septembrie

2003, în jurul orei 16,00, partea vătămată P.B.A. se îndrepta împreună cu

martorul P.R.P. pe Șos. Mihai Bravu înspre zona Bucur Obor. La un moment dat

partea vătămată a fost oprită de inculpatul M.C.A. și de un alt necunoscut care

i-au cerut telefonul mobil. Fiind refuzați de partea vătămată, inculpatul a

reacționat prinzând-o de gât pe partea vătămată, împingând-o către marginea

trotuarului și ulterior aplicându-i o lovitură în zona feței și smulgându-i

lanțul de la gât și telefonul mobil din buzunar, după care a fugit împreună cu

celălalt individ spre Piața Iancului.

În timpul cercetărilor

inculpatul a fost recunoscut de martorul ocular P.R.P. atât cu ocazia

prezentării albumului de fotografii judiciare cât și cu ocazia recunoașterii

din grup realizată în prezența martorului asistent A.A., recunoaștere

confirmată și în fața instanței de judecată.

Apărările inculpatului, în

sensul că, în ziua când se presupune că a săvârșit fapta de tâlhărie, se afla

la lucru la un depozit de legume și fructe, angajat zilier fiind la un patron

turc al cărui nume nu-l cunoaște și fără să poată indica alte date în

circumstanțiere, au fost înlăturate de instanță, întrucât nu și-au găsit suport

probator în actele dosarului.

Întrucât la data săvârșirii

faptei inculpatul se afla în termenul de încercare a unei alte pedepse,

suspendată condiționat, acest beneficiu a fost revocat, iar pedeapsa de doi ani

închisoare aplicată anterior a fost alăturată celei prezente, astfel că în

final inculpatul are de executat 10 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul invocând în principal, nevinovăția sa și achitarea în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar o redozare a pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală

nr. 240/ A din 31 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, i-a

dedus prevenția de la 3 noiembrie 2001 la 21 decembrie 2001 și de la 22

septembrie 2003 la zi, menținându-i starea de arest. De asemenea, l-a obligat

pe inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar

a apreciat că inculpatul nu a adus elemente noi care să conducă la o altă

soluție, diferită de cea pronunțată de prima instanță. De asemenea, a reținut

că nici în circumstanțiere nu și-a produs noi dovezi care, eventual, să

justifice o redozare a pedepsei.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată în apel, inculpatul, în termen legal a declarat recurs susținând în

principal că nu este vinovat de săvârșirea faptei ce i s-a reținut în sarcină

și apreciind că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în

subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei prin coborârea acesteia sub

limita deja stabilită de instanțele anterioare.

Verificând hotărârile

pronunțate în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, în raport de

criticile formulate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că instanțele au stabilit o situație

de fapt corectă, întemeiată pe probele existente la dosar, din coroborarea

cărora rezultă că inculpatul se face în mod cert vinovat de comiterea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată și apoi condamnat.

Deși acesta a

negat săvârșirea faptei de tâlhărie, susținând inițial că pe 20 septembrie 2003

a stat acasă, iar apoi că se afla la lucru într-un depozit de legume și fructe,

fără să poate preciza locul amplasării acestuia, ambele apărări au fost

infirmate cu probele administrate în dosar (declarațiile părții vătămate, ale

martorului ocular P.R.P., ale martorului asistent A.A. ce se coroborează cu

declarația martorului L.S. din care reiese că întâlnindu-se cu inculpatul, în

data de 22 septembrie 2003, pe la orele 12,00, s-au hotărât să sustragă

bijuterii de aur de la persoane de sex feminin și nu au reușit.

De asemenea, mai precizează

că fiind depistați în cursul aceleiași zile de către organele de poliție de la

secția 8, a fost inclus în grupul constituit în vederea efectuării

recunoașterii alături de inculpatul M.C.A. ce a fost identificat de două

persoane drept autor al tâlhăriei din 20 septembrie 2003.

Cum în speță inculpatul nu a

putut să producă noi dovezi în sprijinul celor susținute, apărările sale, în

mod corect au fost înlăturate ca nesincere de către cele două instanțe, Curtea

constată că în mod justificat s-a reținut în sarcina inculpatului M.C.A. fapta

de tâlhărie comisă, în după amiaza zilei de 20 septembrie 2003, asupra părții

vătămată P.B.A., iar afirmațiile sale nu au avut nici un suport probator.

În ce privește pedeapsa

aplicată (de 8 ani închisoare) se constată că aceasta a fost corect

individualizată, fiind situată spre minimul special prevăzut de lege și în

concordanță cu criteriile generale de individualizare instituite de art. 72 C.

pen., gradul de pericol social concret al faptei comise, recidiva

postcondamnatorie, precum și atitudinea de nerecunoaștere adoptată pe parcursul

procesului penal, astfel că nu se justifică o redozare a acesteia.

Pentru aceste considerente,

Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva deciziei penale nr.

240/ A din 31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioadele arestării preventive de la 3 noiembrie 2001 la 21

decembrie 2001 și de la 22 septembrie 2003 la 2 iunie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 iunie 2005.