ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3408/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai

2005, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 160 lit. b) și art. 300

2

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.I.,

întrucât, nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, care nu a fost prezent, fiind incidente în cauză

dispozițiile art. 385

11

alin. (3) C. proc. pen., iar apărătorul

desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Examinând actele și

lucrările de la dosar, se constată următoarele.

Recurentul inculpat a fost

trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) și e) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara

zilei de 27 august 2004, a agresat-o pe partea vătămată P.N. și i-a sustras

suma de 1.800.000 lei.

Împotriva inculpatului, la

data de 01 noiembrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, prin

ordonanță a dispus reținerea pentru 24 de ore, iar la data de 01 noiembrie

2004, s-a dispus arestarea sa în temeiul prevederilor art. 148 alin. (1), lit.

d), e), f) și h) C. proc. pen.

Măsura arestării preventive

a fost menținută succesiv, iar la data de 16 martie 2005, Tribunalul Brașov, secția

penală, prin sentința penală  nr. 177/ S, l-a condamnat pe inculpat la o

pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în

formă agravantă și stare de recidivă post condamnatorie, fiind revocată

liberarea condiționată pentru un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 194 de

zile, dintr-o pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

120/2002, a Judecătoriei Făgăraș și a fost contopit acest rest de pedeapsă

rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin sentință, dispunând să execute

pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a aplicat un spor de un an

închisoare, în total să execute 10 ani de închisoare, prin privare de

libertate.

A fost menținută starea de

arest.

Având în vedere gradul de

pericol social mărit al faptei comise, împrejurările concrete în care s-a comis

infracțiunea, că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive subzistă în continuare și că a intervenit și o hotărâre de

condamnare, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că,

instanța de apel, prin încheierea din 11 mai 2005, în mod just și în

conformitate cu prevederile legii a menținut, măsura arestării preventive.

Prin urmare, măsura dispusă

în cauză, fiind legală și temeinică potrivit dispozițiilor înscrise la art. 143,

raportat la art. 148 C. proc. pen., cum și art. 160 lit. b) și art. 300

2

C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189

și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva încheierii din 11 mai 2005 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 482/P/Ap/2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 31 mai 2005.