ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1832/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1832/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 500

din 17 septembrie 2004, Tribunalul Brașov a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul T.V., de

schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului

prin actul de sesizare, respectiv infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (2) lit.

i) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul T.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 33 din 26

februarie 2003 a Tribunalului Militar Timișoara și a contopit restul neexecutat

de 360 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentință, urmând ca inculpatul

T.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 116 C. pen.,

s-a luat față de inculpatul T.V. măsura de siguranță a interzicerii de a se

afla în municipiul Brașov, după executarea pedepsei, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T.V.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării

preventive de la 2 martie 2004 la zi.

În baza art. 221 alin. (1)

C. pen., aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin aceeași hotărâre a fost

condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

fost revocată liberarea condiționată a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare,

aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1778 din 5 septembrie 2002

a Judecătoriei Brașov și a fost contopit restul neexecutat de 459 zile

închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul B.S. să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii de 24 de ore din data

de la 2 martie 2004.

S-a luat act că nu există

constituire de parte civilă.

În baza art. 118 C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpații T.V. și B.S. a sumei de

950.000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații T.V. și B.S. în

timpul executării pedepselor la care au fost condamnați s-au împrietenit în

Penitenciarul Codlea și s-au hotărât ca după liberare să se întâlnească pentru

a pleca să muncească în străinătate.

Inculpatul T.V., după

liberarea din 15 ianuarie 2003, a locuit în satul Prisăcani, comuna Flămânzi

din județul Botoșani, atât la domiciliul bunicii sale până la sfârșitul lunii

august când a mers în municipiul Ploiești, localitatea de domiciliu, pentru

obținerea pașaportului, unde a locuit la un prieten și la tatăl său pentru

câteva zile.

La începutul lunii

septembrie, inculpatul T.V. s-a deplasat în municipiu Brașov, unde s-a întâlnit

cu prietenul său din perioada detenției, inculpatul B.S. care pentru câteva

zile l-a găzduit în apartamentul părinților săi, ulterior facilitându-i

locuirea într-un beci de la subsolul blocului unde se află acest apartament.

Cei doi inculpați obișnuiau

să se plimbe prin Brașov, astfel că într-una din zile au observat-o pe partea

vătămată S.P. care ieșea dintr-o casă de schimb valutar al cărui patron este,

având asupra sa o servietă și o sacoșă din material plastic în care se găsea o

sumă de bani.

Partea vătămată a plecat cu

autoturismul său marca Cielo, inculpatul T.V. reținându-i numărul de

înmatriculare, după care acesta a urmărit-o în zilele următoare pentru a afla

unde locuiește, respectiv în str. Pavilioanele.

În ziua de 7 septembrie

2003, în jurul orei 11,00, inculpatul T.V. s-a deplasat la blocul în care este

situat apartamentul părții vătămate, având asupra lui un clește tip „mops” și o

bară metalică, ambele luate din beciul situat în subsolul blocului în care

locuiește inculpatul B.S.

Observând că autoturismul

părții vătămate nu este parcat unde se afla de obicei, a urcat la apartamentul

acesteia, a sunat la ușă și asigurându-se astfel că nu este nimeni acasă, s-a

hotărât să sustragă bunuri aflate în interior, respectiv bani și bijuterii.

Cu ajutorul cleștelui și

barei metalice, inculpatul a dislocat butucul ușii de acces în apartamentul

părții vătămate și a pătruns în interior, unde a început să caute obiecte de

valoare, negăsind decât un portofel.

Deoarece a auzit zgomot în

casa scărilor, inculpatul s-a uitat pe vizorul ușii de acces, observându-i pe

soții S.

Precipitându-se, inculpatul

a deschis brusc ușa de acces în apartament și deoarece părțile vătămate

observaseră înainte de acest moment că butucul yalei fusese dislocat, dându-și

seama că apartamentul lor fusese spart, acestea au încercat să-i imobilizeze pe

inculpat.

Astfel partea vătămată S.P.

l-a prins pe inculpat de antebrațul drept pentru puțin timp, deoarece s-a smuls

din mâna părții vătămate, imediat, partea vătămată S.M. l-a prins pe inculpat

de tricou, însă acesta, smucindu-se, a reușit să coboare treptele scărilor,

determinând ruperea tricoului în partea prinsă de S.M.

După ce s-a îndepărtat de

blocul unde locuiesc părțile vătămate, inculpatul a studiat conținutul

portofelului, constatând că se afla suma de 400.000 lei și o brățară din aur.

Suma de bani și brățara au fost însușite de inculpat, portofelul cu celelalte

obiecte care se aflau în acesta au fost abandonate.

În ziua următoare, respectiv

8 septembrie 2003, inculpatul T.V. împreună cu inculpatul B.S. s-au deplasat la

o casă de amanet aparținând SC E. SRL Brașov situată în imediata apropiere a

locuinței inculpatului B.S., unde acesta din urmă l-a ajutat pe prietenul său,

inculpatul T.V., să valorifice brățara din aur sustrasă. În acest sens,

contractul de amanet a fost încheiat pe numele inculpatului B.S., acesta

cunoscând că respectiva brățară provine din săvârșirea unei fapte penale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații T.V. și

B.S.

În apelul său, parchetul a

criticat sentința atacată sub aspectul aplicării incorecte a prevederilor art.

88 C. pen., cu privire la deducerea perioadei reținerii inculpatului B.S., la dispunerea

în mod nelegal a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 950.000

lei de la ambii inculpați și cu privire la individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului T.V.

Inculpatul T.V. a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de tâlhărie

în cea de furt calificat și pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate.

Inculpatul B.S. a susținut

că nu a participat la săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lui,

solicitând achitarea pentru această faptă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 409/

Ap din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul B.S., a dispus

desființarea în parte a sentinței penale atacate, numai cu privire la corecta

deducere a perioadei reținerii și măsura de siguranță a confiscării speciale de

la ambii inculpați.

S-a dedus din durata

pedepsei aplicate inculpatului B.S. perioada reținerii timp de 24 ore începând

cu data de 3 martie 2004.

S-a aplicat inculpatului

T.V. măsura de siguranță a confiscării speciale, obligându-l să plătească

statului suma de 950.000 lei.

A fost înlăturată măsura

confiscării speciale dispusă față de inculpatul B.S.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul T.V. împotriva aceleiași hotărâri.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului T.V. și s-a dedus în continuare din durata pedepsei

aplicate, perioada arestării preventive de după pronunțarea hotărârii atacate,

începând cu data de 17septembrie 2004 la zi.

S-a dispus obligarea

apelantului inculpat T.V. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, în apel, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina

statului.

Onorariile apărătorilor din

oficiu, în sume de câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, s-a dispus să fie

suportat din fondurile Ministerului Justiției și incluzându-se în cheltuieli

judiciare.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recursuri inculpații T.V. și B.S.

În recursul său, inculpatul

T.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina

sa, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și aplicarea

unei pedepse orientată spre limita minimă prevăzută de noua încadrare. În

subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

În recursul său, inculpatul

B.S. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tăinuire, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

deoarece nu a participat la săvârșirea ei. În subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei aplicate.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că atât instanța de fond cât și instanța de

apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în raport de

materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just

proporționalizate, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen.

În ce privește cererea

inculpatului T.V. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei

pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tâlhărie în

infracțiunea de furt calificat, se apreciază că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, din declarațiile

inculpaților T.V. și B.S., coroborate cu depozițiile martorilor, procesul

verbal de reconstituire a modalității de săvârșire a faptei, procesul verbal

încheiat de organele de urmărire penală cu ocazia confruntării care a avut loc

între doi inculpați, fotografiile judiciare, rezultă că inculpatul T.V., după

ce a urmărit-o pe partea vătămată S.P. o perioadă de o săptămână, pentru a

identifica locuința acestuia, a pătruns prin efracție în apartamentul părților

vătămate S.M. și S.P., de unde și-a însușit mai multe bunuri și fiind surprins

ieșind din locuință, pentru a-și asigura scăparea, a exercitat violențe asupra

părții vătămate S.M.

Aceasta a încercat să-l

rețină prinzându-l pe inculpat de tricou, iar acesta a târât-o pe scări și a

împins-o pentru a se elibera din mâinile ei.

Așadar, cum în mod corect au

reținut și celelalte instanțe, fapta săvârșită de inculpatul T.V. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și nu a infracțiunii de furt calificat

așa cum susține inculpatul.

Susținerile inculpatului

B.S., în sensul că nu a cunoscut că brățara pe care a primit-o de la inculpatul

T.V. și pe care a amanetat-o provine din infracțiunea de tâlhărie săvârșită de

acesta din urmă, sunt infirmate de probele dosarului.

Astfel, procesul verbal

încheiat de organele de urmărire penală cu ocazia confruntării celor doi

inculpați, factura detaliată a postului telefonic instalat în imobilul unde a locuit

inculpatul T.V. în comuna Flămânzi jud. Botoșani, contractul de amanet încheiat

între inculpatul B.S. și Casa de Amanet SC E. SRL Brașov, declarațiile celor

doi inculpați, demonstrează faptul că aceștia au păstrat legătura după ce au

ieșit din penitenciar, inculpatul B.S. a cunoscut intenția coinculpatului T.V.

să sustragă bunuri din apartamentul părții vătămate S.P. aceștia împărțindu-și

banii obținuți din valorificarea brățării amanetate, sustrase.

Așadar, faptul că inculpatul

B.S. cunoștea proveniența brățării din aur pe care a valorificat-o la casa de

amanet este pe deplin dovedit, constatându-se că nu există temeiuri pentru

achitarea lui în sensul în care a solicitat.

De asemenea, pedepsele

aplicate inculpaților au fost just individualizate, instanțele ținând seama de

gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările

comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Astfel, din fișele de cazier

judiciar rezultă că inculpații nu se află la prima confruntare cu rigorile

legii penale, fiind recidiviști, dovedind perseverență infracțională deosebită,

inculpatul T.V. a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului

penal, iar inculpatul B.S. a negat constant fapta comisă.

Așadar, pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată inculpatului T.V. și cea de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului B.S., se încadrează în limitele prevăzute de textele de lege

incriminatoare, fiind în măsură să asigure reeducarea lor, în vederea

reintegrării în societate și prevenția generală, conform cerințelor

prevederilor art. 52 C. pen.

În consecință, motivele de

recurs invocate de inculpați se constată că nu sunt fondate, urmând ca

recursurile acestora să fie respinse, ca nefondate.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursurile declarate de inculpații T.V. și B.S. să fie respinse, ca nefondate.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului T.V. timpul arestării preventive de la 2 martie 2004 la

16 martie 2005.

Se va constatat că

inculpatul B.S. este arestat în prezent în altă cauză.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații T.V. și B.S. împotriva deciziei penale nr.

409/ AP din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului T.V. timpul arestării preventive de la 2 martie 2004 la 16 martie

2005.

Constată că inculpatul B.S.

este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurenții

inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2005.