ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4303/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 254 din 19 iunie 2003 a condamnat pe inculpații: 1. P.I.I. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 615/2001 a Judecătoriei Brașov pentru restul de pedeapsă neexecutat de 428 zile.

S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 12 martie 2003 până la pronunțare și a fost menținută starea de arest. 2. P.M. la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 371 zile neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 615/2001 a Judecătoriei Brașov. S-a dedus arestul preventiv executat de la 12 martie 2003 la zi și a fost menținută starea de arest. 3. D.C.T. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a dedus arestul preventiv executat de la 12 martie 2003 la zi și a fost menținută starea de arest. S-a luat act că părțile vătămate P.C.C. și M.N. nu s-au constituit părți civile. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 25 ianuarie 2003, inculpatul P.I.I. a spart geamul de la portiera dreaptă spate a autoturismului Mercedes, aparținând părții vătămate P.C.C. și a sustras din autoturism o casetă audio. În seara zilei de 11 martie 2003, în jurul orelor 23,00, cei trei inculpați, aflați pe Bd. Hărmanului din Brașov, au observat-o pe partea vătămată M.N., care se deplasa de la locul de muncă spre Autogara 3 Brașov și au luat hotărârea să o tâlhărească.

Cei trei s-au apropiat din spate, inculpatul P.I.I. a lovit-o și a trântit-o la pământ, apoi i-au smuls geanta pe care victima o ținea în brațe. După ce au luat geanta, au fugit în curtea Școlii generale nr. 11 de pe str. Crinului, au golit conținutul genții, inculpatul P.I.I. a luat suma de 300.000 lei, portmoneul și telefonul mobil, iar inculpatul minor D.C.T. a luat 2 chei, 2 săpănuri și 2 carduri bancare. Frații P. au părăsit repede zona cu un taxi, iar minorul D.C.T. a rămas în apropiere. Alertate, organele de poliție s-au deplasat rapid la fața locului și l-au reținut pe inculpatul minor care a recunoscut fapta și a furnizat indicii pentru depistarea și prinderea celor doi inculpați, frații P. Fiind anunțați prin mijloace de transmisie, polițiștii din comuna Teliu au oprit taximetrul la intrarea în comună și astfel s-a reușit reținerea și a celorlalți doi inculpați.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații. Prin motivele de apel, inculpații P.M. și D.C.T. au solicitat să fie achitați, susținând că nu au săvârșit infracțiunea de tâlhărie și că cel care a săvârșit fapta este inculpatul P.I.I. Inculpatul P.I.I. a solicitat redozarea pedepsei, pe care a considerat-o exagerată. Prin decizia nr. 210/ Ap din 13 august 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Brașov apelurile au fost respinse, ca nefondate. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, inculpații au atacat-o cu recurs. Prin motivele scrise au reiterat criticile din apel și au cerut casarea deciziei și sentinței, achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., în ce-i privește pe P.M. și D.C.T. și reducerea pedepsei pentru inculpatul P.I.I. Verificând hotărârile atacate prin prisma criteriilor aduse, se constată că instanțele au reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate și inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea in calitate de coautori a infracțiunii de tâlhărie. Apărările inculpaților P.M. și D.C.T. prin care au încercat să se disculpe și să acrediteze ideea că cel care a sustras geanta au fost corect apreciate ca nesincere și înlăturate de prima instanță. Este stabilit fără dubiu că partea vătămată a fost deposedată de geantă de cei trei inculpați. Astfel, partea vătămată a relatat că a fost lovită și jefuită de trei persoane.

În plângerea depusă în aceeași seară, partea vătămată a precizat din nou că a fost tâlhărită de trei persoane. Din rapoartele jandarmilor L.A. și C.I. rezultă că, în jurul orelor 23,15, executând serviciul de patrulare au auzit prin stație că în zona Autogării nr. 3 s-a comis o tâlhărie și după circa 2 minute au observat în curtea Școlii nr. 11, trei indivizi care împărțeau ceva, iar când au observat prezența lor, au luat-o la fugă. Jandarmii i-au urmărit, au folosit și armamentul din dotare, însă numai unul din cei trei, identificat ca fiind D.C.T. s-a supus somației și a fost reținut. Inculpatul minor D.C.T. condus la secția nr. 5 de poliție a furnizat date necesare pentru identificarea celorlalți doi participanți la săvârșirea tâlhăriei.

Inculpatul minor D.C.T., audiat în cursul zilei de 12 martie a declarat de două ori că, în jur de miezul nopții, fiind împreună cu frații P., aceștia au spus că ar trebui să facă rost de bani și văzând-o pe str. Hărmanu pe partea vătămată, I.P. a mers la ea, a lovit-o cu pumnul și i-a sustras geanta, după care toți trei au fugit. Toate declarațiile ulterioare, după ce s-au pus de acord, iar inculpatul P.I.I. și-a asumat răspunderea susținând că el singur a săvârșit tâlhăria, au fost înlăturate corect de prima instanță, ca nesincere. Recursurile inculpaților P.M. și D.C.T. sunt însă întemeiate pentru alt motiv, acela privind greșita individualizare a pedepselor care sunt prea aspre, în special pedeapsa aplicată inculpatului minor.

La data săvârșirii infracțiunii, inculpatul minor avea 15 ani și 8 luni, provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale, din ancheta socială rezultă că nu este cunoscut cu abateri în comunitatea în care trăiește alături de părinți. Așa fiind, cum minorul a fost atras la săvârșirea infracțiunii de doi inculpați majori cu multiple condamnări, nu justifică aplicarea unei pedepse la jumătatea maximului special. Chiar dacă a avut o conduită procesuală oscilantă se impune a se reține că a recunoscut fapta și numai datorită datelor furnizate organelor de poliție s-a reușit identificarea și prinderea în aceeași noapte a celorlalți doi inculpați care au reușit să fugă de la locul faptei în timp ce erau urmăriți de poliție.

Și pedeapsa aplicată inculpatului P.M. este aspră. Atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inițiativa și activitatea infracțională principală, lovirea victimei s-a făcut de P.I.I., cum ambii inculpați sub aspectul antecedentelor penale au o situație identică, simpla nerecunoaștere a infracțiunii nu justifică o pedeapsă majorată cu 5 ani față de pedeapsa aplicată inculpatului P.I.I. situată la jumătatea maximului special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Având în vedere cele expuse urmează ca recursurile inculpaților D.C.T. și P.M. să fie admise, sentința și decizia casate parțial și rejudecând să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului minor la 3 ani și 6 luni, iar a inculpatului major la 12 ani, aceasta din urmă mai mare decât pedeapsa aplicată celuilalt inculpat tocmai având în vedere atitudinea procesuală nesinceră.

Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului P.I.I. urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de inculpați de la 12 martie 2003 la data deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat se stabilesc conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații P.M. și D.C.T. împotriva deciziei penale nr. 210/ Ap din 13 august 2003 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Brașov, cu privire la individualizarea pedepselor. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.M. de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.C.T. de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.I., împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsă, pentru fiecare dintre inculpați, arestarea preventivă de la 12 martie 2003, la 7 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat P.I.I.

la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei pentru inculpații P.M. și D.C.T., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.