ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4303/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brașov,

prin sentința penală nr. 254 din 19 iunie 2003 a condamnat pe inculpații:

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit.

e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a menținut

liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 615/2001 a Judecătoriei Brașov pentru restul de

pedeapsă neexecutat de 428 zile.

S-a dedus din pedeapsă arestul

preventiv executat de la 12 martie 2003 până la pronunțare și a fost menținută

starea de arest.

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a menținut

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 371 zile neexecutat din

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 615/2001 a

Judecătoriei Brașov.

S-a dedus arestul preventiv executat

de la 12 martie 2003 la zi și a fost menținută starea de arest.

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

S-a dedus arestul preventiv executat

de la 12 martie 2003 la zi și a fost menținută starea de arest.

S-a luat act că părțile vătămate

P.C.C. și M.N. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 25 ianuarie 2003,

inculpatul P.I.I. a spart geamul de la portiera dreaptă spate a autoturismului

Mercedes, aparținând părții vătămate P.C.C. și a sustras din autoturism o

casetă audio.

În seara zilei de 11 martie 2003, în

jurul orelor 23,00, cei trei inculpați, aflați pe Bd. Hărmanului din Brașov, au

observat-o pe partea vătămată M.N., care se deplasa de la locul de muncă spre

Autogara 3 Brașov și au luat hotărârea să o tâlhărească. Cei trei s-au apropiat

din spate, inculpatul P.I.I. a lovit-o și a trântit-o la pământ, apoi i-au

smuls geanta pe care victima o ținea în brațe. După ce au luat geanta, au fugit

în curtea Școlii generale nr. 11 de pe str. Crinului, au golit conținutul genții,

inculpatul P.I.I. a luat suma de 300.000 lei, portmoneul și telefonul mobil,

iar inculpatul minor D.C.T. a luat 2 chei, 2 săpănuri și 2 carduri bancare.

Frații P. au părăsit repede zona cu

un taxi, iar minorul D.C.T. a rămas în apropiere.

Alertate, organele de poliție s-au

deplasat rapid la fața locului și l-au reținut pe inculpatul minor care a

recunoscut fapta și a furnizat indicii pentru depistarea și prinderea celor doi

inculpați, frații P. Fiind anunțați prin mijloace de transmisie, polițiștii din

comuna Teliu au oprit taximetrul la intrarea în comună și astfel s-a reușit

reținerea și a celorlalți doi inculpați.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații.

Prin motivele de apel, inculpații

P.M. și D.C.T. au solicitat să fie achitați, susținând că nu au săvârșit

infracțiunea de tâlhărie și că cel care a săvârșit fapta este inculpatul P.I.I.

Inculpatul P.I.I. a solicitat

redozarea pedepsei, pe care a considerat-o exagerată.

Prin decizia nr. 210/ Ap din 13

august 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Brașov apelurile

au fost respinse, ca nefondate.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpații au atacat-o cu recurs.

Prin motivele scrise au reiterat

criticile din apel și au cerut casarea deciziei și sentinței, achitarea conform

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în

ce-i privește pe P.M. și D.C.T. și reducerea pedepsei pentru inculpatul P.I.I.

Verificând hotărârile atacate prin

prisma criteriilor aduse, se constată că instanțele au reținut o situație de

fapt corectă în concordanță cu probele administrate și inculpații au fost

condamnați pentru săvârșirea in calitate de coautori a infracțiunii de

tâlhărie.

Apărările inculpaților P.M. și

D.C.T. prin care au încercat să se disculpe și să acrediteze ideea că cel care

a sustras geanta au fost corect apreciate ca nesincere și înlăturate de prima

instanță. Este stabilit fără dubiu că partea vătămată a fost deposedată de

geantă de cei trei inculpați. Astfel, partea vătămată a relatat că a fost

lovită și jefuită de trei persoane. În plângerea depusă în aceeași seară,

partea vătămată a precizat din nou că a fost tâlhărită de trei persoane.

Din rapoartele jandarmilor L.A. și

C.I. rezultă că, în jurul orelor 23,15, executând serviciul de patrulare au

auzit prin stație că în zona Autogării nr. 3 s-a comis o tâlhărie și după circa

2 minute au observat în curtea Școlii nr. 11, trei indivizi care împărțeau

ceva, iar când au observat prezența lor, au luat-o la fugă.

Jandarmii i-au urmărit, au folosit

și armamentul din dotare, însă numai unul din cei trei, identificat ca fiind

D.C.T. s-a supus somației și a fost reținut.

Inculpatul minor D.C.T. condus la

secția nr. 5 de poliție a furnizat date necesare pentru identificarea

celorlalți doi participanți la săvârșirea tâlhăriei.

Inculpatul minor D.C.T., audiat în

cursul zilei de 12 martie a declarat de două ori că, în jur de miezul nopții,

fiind împreună cu frații P., aceștia au spus că ar trebui să facă rost de bani

și văzând-o pe str. Hărmanu pe partea vătămată, I.P. a mers la ea, a lovit-o cu

pumnul și i-a sustras geanta, după care toți trei au fugit.

Toate declarațiile ulterioare, după

ce s-au pus de acord, iar inculpatul P.I.I. și-a asumat răspunderea susținând

că el singur a săvârșit tâlhăria, au fost înlăturate corect de prima instanță,

ca nesincere.

Recursurile inculpaților P.M. și

D.C.T. sunt însă întemeiate pentru alt motiv, acela privind greșita

individualizare a pedepselor care sunt prea aspre, în special pedeapsa aplicată

inculpatului minor.

La data săvârșirii infracțiunii,

inculpatul minor avea 15 ani și 8 luni, provine dintr-o familie organizată, nu

are antecedente penale, din ancheta socială rezultă că nu este cunoscut cu

abateri în comunitatea în care trăiește alături de părinți.

Așa fiind, cum minorul a fost atras

la săvârșirea infracțiunii de doi inculpați majori cu multiple condamnări, nu

justifică aplicarea unei pedepse la jumătatea maximului special. Chiar dacă a

avut o conduită procesuală oscilantă se impune a se reține că a recunoscut

fapta și numai datorită datelor furnizate organelor de poliție s-a reușit

identificarea și prinderea în aceeași noapte a celorlalți doi inculpați care au

reușit să fugă de la locul faptei în timp ce erau urmăriți de poliție.

Și pedeapsa aplicată inculpatului

P.M. este aspră. Atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inițiativa

și activitatea infracțională principală, lovirea victimei s-a făcut de P.I.I.,

cum ambii inculpați sub aspectul antecedentelor penale au o situație identică,

simpla nerecunoaștere a infracțiunii nu justifică o pedeapsă majorată cu 5 ani

față de pedeapsa aplicată inculpatului P.I.I. situată la jumătatea maximului

special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Având în vedere cele

expuse urmează ca recursurile inculpaților D.C.T. și P.M. să fie admise,

sentința și decizia casate parțial și rejudecând să se reducă pedeapsa aplicată

inculpatului minor la 3 ani și 6 luni, iar a inculpatului major la 12 ani,

aceasta din urmă mai mare decât pedeapsa aplicată celuilalt inculpat tocmai

având în vedere atitudinea procesuală nesinceră.

Pentru considerentele expuse,

recursul inculpatului P.I.I. urmează a fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce

arestul preventiv executat de inculpați de la 12 martie 2003 la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat se stabilesc

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații P.M. și D.C.T. împotriva deciziei penale nr. 210/ Ap din 13 august

2003 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Brașov, cu privire la

individualizarea pedepselor.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului P.M. de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului D.C.T. de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I.I., împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă, pentru fiecare

dintre inculpați, arestarea preventivă de la 12 martie 2003, la 7 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat P.I.I. la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de câte 400.000 lei pentru inculpații P.M. și D.C.T., se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.