ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5150/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul pentru minori și familie Brașov, la data de 27 noiembrie 2004, a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.A., în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 27 noiembrie 2004 și până la 25 decembrie 2004, măsură preventivă ce a fost prelungită. S-a reținut că, în ziua de 24 noiembrie 2004, inculpatul, împreună cu alte persoane au sustras prin violență de la partea vătămată N.S., suma de 2.980.000 lei. S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar prin sentința penală nr. 34 din 27 iunie 2005, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpat, în temeiul art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă.

Sentința a fost atacată cu apel, iar la data de 24 august 2005, Curtea de Apel Brașov, prin încheierea din această dată, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 160 lit. b) alin. (1) și (3), raportat la art. 300 2 C. proc. pen., a menținut această măsură, întrucât subzistă în continuare temeiurile care au dus la arestarea inculpatului. Încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care prin apărătorul desemnat din oficiu, acesta nefiind prezent, datorită situației înscrisă la art. 159 pct. 4 C. proc. pen., a criticat încheierea pronunțată în cauză, ca fiind vădit nelegală și esențial netemeinică, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și cauza se poate soluționa în apel, cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.

Examinând recursul declarat, sub prisma criticilor invocate, a actelor și dovezilor de la dosar, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. Împotriva inculpatului, la data de 27 noiembrie 2004, s-a luat măsura arestării preventive, în conformitate cu art. 148 lit. h) C. proc. pen., întrucât, la data de 24 noiembrie 2004, împreună cu alți inculpați, printre care și minori, au sustras prin violență de la partea vătămată N.S., suma de 2.900.000 lei, măsură ce a fost prelungită, iar prin sentința penală nr. 34 din 27 iunie 2005, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare și s-a menținut măsura arestării preventive.

Față de menținerea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din 24 august 2005 și de criticile invocate de apărător, se constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, sunt indici că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar prin modul în care a fost săvârșită fapta, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că, în cauză a intervenit și o hotărâre de condamnare. Prin urmare, subzistând în continuare temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, în mod just și în conformitate cu prevederile art. 160 lit. b) alin. (1) și (3), raportat la art. 300 2 C. proc.

pen., instanța a menținut măsura arestării preventive. Conchizând că, s-a pronunțat o încheiere legală și temeinică, că nu au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, recursul declarat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A., împotriva încheierii din 24 august 2005, a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 289/P/Ap/MF/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 140 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2005.