ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7025/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 4

aprilie 2005, Tribunalul pentru minori și familie a condamnat pe inculpatul N.V.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, reținând

propria sa contribuție în deposedarea părții vătămate F.D. de bunurile

neconsumptibile avute asupra sa, mai precis în derularea succesivă a celor două

acțiuni, furtul și violența exercitate cu puțin înainte și în timpul operării

acestuia.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea condiționată a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului N.V. prin sentința penală nr. 198/2002 a Tribunalului Brașov,

rămasă definitivă prin neapelare și în consecință s-a dispus executarea în

întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa stabilită mai

sus, în final inculpatul N.V. urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii din 15 iunie

2004 și a arestării preventive începând cu 16 iunie 2004, la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul C.A. a fost

condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

timpul reținerii din 15 iunie 2004 și al arestării preventive din 16 iunie 2004

la 4 octombrie 2004.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

c) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., inculpatul minor C.I. a fost condamnat, la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

S-a constatat că inculpatul minor a

fost reținut în data de 15 iunie 2004 și arestat preventiv în perioada 16 iunie

2004 – 3 septembrie 2004.

În baza art. 110 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C.I. pe

durata termenului de încercare compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani și

6 luni, la care s-a adăugat un interval de timp de un an, în total 3 ani și 6

luni.

În baza art. 110

1

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani,

inculpatul C.I. trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la art. 86

3

lit. a), b), c) și d) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului C.I. asupra dispozițiilor art. 83, 86

4

,

110

1

alin. (2) C. pen.

S-a pus în vedere S.R.S.S. de pe

lângă Tribunalul Brașov, prevederile art. 103 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că, partea vătămată F.D.,

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul N.V. a fost obligat la

plata sumei de 4.800.000 lei către stat, cheltuieli judiciare, iar inculpații C.A.

și C.I. la plata sumei de 4.000.000 lei fiecare către stat, cu același titlu.

La pronunțarea acestei soluții a

avut în vedere conduita inculpaților care, într-un loc accesibil publicului în

acel interval de timp, profitând de ambianța generală creată de timpul nopții,

s-au reunit la locul faptei, respectiv în incinta unul local din municipiul

Brașov, unde prin consens, în scopul obținerii aceleiași finalități (însușirea

ilicită a unor bunuri), pe fondul consumului de alcool au deposedat-o prin

folosirea violenței pe partea vătămată de un lanț de aur și un telefon mobil.

Apropiindu-se de aceasta, inculpații

au imobilizat-o, punând-o în neputință de a se apăra, provocându-i leziuni

corporale a căror vindecare posttraumatică a necesitat un număr de 11-12 zile

de îngrijiri medicale.

Prin urmare, inculpații și-au

desfășurat în mod concordant activitățile, fiind coautori la infracțiunea de

tâlhărie, respectiv deposedarea prin violență a părții vătămate, acționând

datorită acestei pluralități ocazionale cu mai multă îndrăzneală și siguranță.

Aducerea părții vătămate în

împrejurarea de a nu putea folosi posibilitatea de apărare din cauza

activității inculpaților de imobilizare, constrângerea anterioară și concomitentă

acțiunii de luare, rezultatul produs, inexistența unei cauze exoneratoare de

răspundere penală, vârsta inculpaților (un participant fiind minor) antrenează

în opinia primei instanțe incidența dispozițiilor legale sus-menționate.

Dacă la stabilirea pedepsei pentru

infracțiunea săvârșită de inculpații majori (N.V. și C.A.), s-au avut în vedere

coordonatele expuse în art. 72 C. pen., la pericolul social concret al faptei

comise, modalitățile normative agravante întâlnite în speță, maniera de operare,

incidența prevederilor art. 83 C. pen., relativ la inculpatul N.V., lipsa unor

antecedente penale relativ la coinculpatul major la alegerea sancțiunii pentru

inculpatul minor (C.I.) s-a ținut seama de cerința instituită în art. 100 C.

pen., luându-se în calcul concluziile înserate în referatul de evaluare,

ineficacitatea unei ipotetice măsuri educative datorită apropierii acestuia de

vârsta majoratului.

Dat fiind și limitele speciale de

pedeapsă aferente infracțiunii comise, aspectul că inculpatului N.V. îi este

opozabilă o condamnare anterioară pentru o infracțiune similară, împrejurarea

că stilul de viață al minorului nu oferă oportunități pentru comiterea de noi

infracțiuni, el prezentând perspective crescute de reintegrare în societate în

condițiile în care va dovedi mai multă atenție în selecția anturajului, prima

instanță a aplicat următoarele pedepse: 7 ani închisoare inculpatului N.V., 5

ani închisoare inculpatului C.A. și 2 ani și 6 luni închisoare coinculpatului

minor.

Relativ la modalitatea de executare

a pedepsei aplicate inculpaților majori a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.

64 și art. 71 C. pen., alegând în privința minorului, suspendarea condiționată,

fixând pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni atât măsuri de

supraveghere operante după împlinirea vârstei majoratului, cât și obligația de

a presta până la împlinirea vârstei respective a unei activități neremunerate

într-o instituție de interes public.

Împotriva acestei soluții au promovat

apel, inculpata solicitând fie achitarea lor în temeiul prevederilor art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fie schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de lovire și alte

violențe.

Instanța de apel a considerat că la

fond s-a reținut în mod corect că inculpații și-au desfășurat în mod concordant

activitățile materiale prin care s-a realizat infracțiunea, că pedepsele

principale aplicate se coroborează atât cu periculozitatea inculpaților, cu

șansele de reeducare pe care aceștia le prezintă, omițându-se însă a se corela

pedepsele accesorii cu dispozițiile H.C.E.D.O. În consecință, a admis apelurile

declarate de inculpații N.V. și C.A. împotriva sentinței penale nr. 16/2005 a

Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pe care a desființat-o sub

aspectul menținerii pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpați și,

rejudecând, a înlăturat din cuprinsul pedepselor accesorii relative la

inculpații N.V. și C.A., dispozițiile art. 64 lit. d) C. pen., a respins apelul

declarat de inculpatul C.I., a adăugat duratei arestării preventive a

inculpatului N.V., timpul scurs, începând cu data de 4 aprilie 2005 la zi, a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.V.

În cauză a declarat recurs

inculpatul N.V. care, prin apărător a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că

așa după cum rezultă din probele dosarului, acesta nu a comis faptele pentru

care a fost condamnat. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Din analiza întregului material

probator se reține că inculpatul N.V. a contribuit efectiv la deposedarea prin

violență a părții vătămate de unele bunuri mobile avute asupra sa, „trântind-o

pe jos, rupându-i hainele și lanțul de aur de la gât, sustrăgându-i dintr-un

buzunar telefonul mobil”.

În acest sens se au în vedere

depozițiile martorilor oculari (R.M.M., A.I., R.D.) înscrisul medico-legal,

pluralitatea inculpaților, finalizarea activității principale, aducerea prin

violență a părții vătămate în situația de a nu mai întreprinde nimic în vederea

apărării bunurilor.

Se mai are în vedere aprecierea

instanței de apel cu privire la referatul de evaluare care a constatat că

inculpatul N.V. are perspective scăzute de reintegrare în societate, că a

acționat fără a conștientiza consecințele în plan penal al faptelor sale,

trecând cu ușurință la actul infracțional și chiar perseverând în acest sens.

Ca atare, instanțele au făcut o

apreciere corespunzătoare a probatoriilor în sensul că inculpatul a comis fapta

de tâlhărie, motiv pentru care, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul N.V.

De asemenea, nu se poate admite nici

cererea formulată în subsidiar, de reducere a pedepsei aplicate pentru că

instanțele au avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen., pe care le-au aplicat în mod corect la

individualizarea pedepsei.

Referitor la solicitarea d-nei

avocat L.L. în sensul că deși inculpatul C.A. nu a declarat recurs, instanța să

analizeze și situația acestuia în sensul reducerii pedepsei, aceasta nu poate

fi primită.

Având în vedere efectul devolutiv al

recursului, respectiv, instanța judecă recursul numai cu privire la persoana

care l-a declarat [(art. 386

6

alin. (1) C. proc. pen.)], se constată

că în cauză inculpatul C.A. nu a declarat recurs.

Chiar dacă prin efectul extensiv al

recursului instanța de recurs ar examina cauza prin extindere, cu privire la

părțile care nu au declarat recurs sau la care aceasta nu se referă (art. 385

7

C. proc. pen.) se constată că în cazul în speță, instanța de apel nu a schimbat

soluția cu privire la ceilalți inculpați (cuantumul pedepsei), deci nu există o

situație discordantă a inculpatului N.V. față de ceilalți participanți.

Pe de altă parte, pedeapsa aplicată

acestui inculpat corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei

prevăzută de art. 72 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 42/ Ap din 28

octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2004, la

13 decembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2005.