ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2579/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46/2005, Tribunalul pentru minori și familie Brașov, pornind de la conținutul complex al tâlhăriei, a condamnat pe inculpatul minor L.E.M. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c), art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, alegând ca și modalitate de executare suspendarea condiționată, fixând un termen de încercare de 3 ani pe durata căreia, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani (29 ianuarie 2006) a încredințat supravegherea minorului S.P.V.R.S.

de pe lângă Tribunalul Brașov. Pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, s-au fixat în sarcina inculpatului atât măsurile de supraveghere stipulate în art. 86 3 C. pen., cât și obligațiile de a urma un curs de învățământ ori de calificare și de a nu intra în legătură cu ceilalți coinculpați sub sancțiunea aplicabilității dispozițiilor art. 83, 84 4 , 110 1 alin. (3) C. pen., relative la revocarea beneficiului suspendării condiționate. A pus în vedere S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen. A constatat că inculpatul în discuție a fost reținut și arestat preventiv în intervalul 11 iulie 2005 – 26 septembrie 2005 inclusiv.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia, fixând un termen de încercare de 2 ani și 6 luni pe durata căruia, dar până la majorat (29 august 2007) a încredințat supravegherea sa S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, punându-i în vedere obligația de a nu intra în contact cu ceilalți coinculpați. Pe durata acestui termen de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, a activat măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., completându-le cu obligația de a urma un curs de învățământ ori de calificare și de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați în comiterea aceleiași fapte.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului I.A.G. asupra dispozițiilor art. 83, 84, 74, 110 1 alin. (3) C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării și executarea efectivă a pedepsei stabilite. A pus în vedere S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Brașov dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, interzicându-i pe durata execuției acestora drepturile prevăzute în art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A scăzut din durata acestei pedepse timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11 iulie 2005 la zi, menținând în continuare arestarea sa preventivă.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.A.A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, interzicându-i pe durata execuției acesteia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A dedus din durata pedepsei stabilite timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 1 iulie 2005 la zi, menținând în continuare această măsură preventivă. A constatat că partea vătămată nu s-a prevalat de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 15 C. proc. pen. A făcut în final aplicațiunea prevederilor art. 191 C. proc. pen.

La pronunțarea acestei soluții a ținut cont că, printr-un concurs neechivoc, în scopul obținerii aceleiași finalități (însușirea ilicită a unor bunuri) inculpații, lucrând în aceeași formă de vinovăție (intenție directă), au acostat pe partea vătămată minoră, luându-i printr-o acțiune brutală, derulată într-un loc public (B-dul Griviței din municipiul Brașov), mai multe bunuri personale. Apropiindu-se de aceasta, profitând de inferioritatea sa numerică, de instalarea întunericului, inculpații au imobilizat-o, punând-o în neputința de a se apăra, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, după care au început să o controleze în buzunare, sustrăgându-i telefonul mobil și cheile de la apartament.

Prin urmare, inculpații și-au desfășurat în mod concordant activitățile, fiind coautori la infracțiunea de tâlhărie, dictată de deposedarea prin constrângere a părții vătămate, s-au reunit în câmpul infracțional, acționând datorită acestui aspect cu mai multă îndrăzneală și siguranță. Aducerea părții vătămate în împrejurarea de a nu putea folosi posibilitățile de apărare din cauza activității inculpaților de imobilizare, constrângerea anterioară și concomitentă acțiunii de luare, rezultatul produs, inexistența unei cauze exoneratoare de răspundere penală, vârsta inculpaților antrenează în opinia primei instanțe incidența dispozițiilor legale mai sus menționate. Împotriva acestei soluții au promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov, ce a ridicat problema majorării câtimii pedepselor aplicate, cât și inculpații B.M.

și D.A.A., ce au solicitat redozarea pedepselor opozabile lor. Prin decizia penală nr. 51 din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, precum și de inculpații D.A.A. și B.M. împotriva sentinței penale sus menționate, menționându-se starea de arest a acestora. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul B.M., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, în ceea ce privește cuantumul acestora.

În concret, în motivele scrise de recurs ale parchetului, se arată că ambele instanțe au dat dovadă de prea multă blândețe aplicând pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, fără a observa violența extremă de care au dat dovadă inculpații, ce au acționat în număr foarte mare asupra unei persoane minore, lipsită de apărare, aflată în loc public, în scop de deposedare pentru realizarea de venituri bănești. În raport de aceste motive, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate celor patru inculpați, chiar în situația menținerii circumstanțelor atenuante.

În ce privește recursul inculpatului B.M., acesta arată că pedeapsa este prea aspră atât în raport de împrejurările săvârșirii faptei, a avut o contribuție redusă și nu a existat o înțelegere prealabilă între inculpați în scopul de a tâlhări partea vătămată, cât și față de circumstanțele sale personale, respectiv, poziția sinceră, de recunoaștere și regretare a faptei, contribuția la recuperarea prejudiciului, nu este cunoscut cu antecedente penale, era încadrat în muncă iar din raportul de evaluare rezultă că riscul de a mai comite faptul antisociale este redus. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1. În ceea ce privește recursul parchetului, Înalta Curte constată că instanța de fond și cea de apel au aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, au manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu prezintă un risc ridicat de a mai comite o nouă infracțiune de acest gen, date în raport de care au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru inculpații minori și cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., pentru inculpații majori.

În acest context, instanțele au apreciat în mod justificat că, prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, în modalitatea suspendării condiționate pentru inculpații minori, se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. 2. Referitor la recursul inculpatului B.M., ce solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, de 4 ani închisoare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au dovedit suficientă clemență atunci când au coborât cu 3 ani sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul. Circumstanțele personale invocate de inculpat în motivarea recursului au fost deja avute în vedere pentru a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., astfel că nu pot constitui temei pentru o nouă reducere.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursurile formulate de către parchet și de inculpatul B.M., ca nefondate, apreciind că nu sunt motive pentru a se face o nouă individualizare a pedepselor. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi pentru inculpații D.A.A. și B.M., iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov si de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 51/ AP/MF din data de 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.M. și intimatului-inculpat D.A.A. timpul reținerii si arestării preventive de la 11 iulie 2005 la 19 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorului desemnat din oficiu in vederea asigurării asistentei juridice a intimaților-inculpați minori, L.E.M. si I.A.G., în cuantum de cate 100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2006.