ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2579/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/2005,

Tribunalul pentru minori și familie Brașov, pornind de la conținutul complex al

tâlhăriei, a condamnat pe inculpatul minor L.E.M. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c), art. 99 și

urm. C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, alegând ca și

modalitate de executare suspendarea condiționată, fixând un termen de încercare

de 3 ani pe durata căreia, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani (29

ianuarie 2006) a încredințat supravegherea minorului S.P.V.R.S. de pe lângă

Tribunalul Brașov.

Pe durata termenului de încercare,

după împlinirea vârstei de 18 ani, s-au fixat în sarcina inculpatului atât

măsurile de supraveghere stipulate în art. 86

3

C. pen., cât și

obligațiile de a urma un curs de învățământ ori de calificare și de a nu intra

în legătură cu ceilalți coinculpați sub sancțiunea aplicabilității

dispozițiilor art. 83, 84

4

, 110

1

alin. (3) C. pen.,

relative la revocarea beneficiului suspendării condiționate.

A pus în vedere S.R.S.S. de pe lângă

Tribunalul Brașov dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen.

A constatat că inculpatul în

discuție a fost reținut și arestat preventiv în intervalul 11 iulie 2005 – 26

septembrie 2005 inclusiv.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art.

76 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat

inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunând suspendarea

condiționată a executării acesteia, fixând un termen de încercare de 2 ani și 6

luni pe durata căruia, dar până la majorat (29 august 2007) a încredințat

supravegherea sa S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Brașov, punându-i în vedere

obligația de a nu intra în contact cu ceilalți coinculpați.

Pe durata acestui termen de

încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, a activat măsurile de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

C. pen., completându-le cu obligația de a urma

un curs de învățământ ori de calificare și de a nu intra în legătură cu

ceilalți inculpați în comiterea aceleiași fapte.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpatului I.A.G. asupra dispozițiilor art. 83, 84, 74, 110

1

alin. (3) C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării și

executarea efectivă a pedepsei stabilite.

A pus în vedere S.R.S.S. de pe lângă

Tribunalul Brașov dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art.

74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.M., la

pedeapsa de 4 ani închisoare, interzicându-i pe durata execuției acestora

drepturile prevăzute în art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

A scăzut din durata acestei pedepse

timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11 iulie 2005 la

zi, menținând în continuare arestarea sa preventivă.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art.

74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.A.A.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare, interzicându-i pe durata execuției acesteia

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A dedus din durata pedepsei

stabilite timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 1 iulie 2005

la zi, menținând în continuare această măsură preventivă.

A constatat că partea vătămată nu

s-a prevalat de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 15 C. proc. pen.

A făcut în final aplicațiunea

prevederilor art. 191 C. proc. pen.

La pronunțarea acestei soluții a

ținut cont că, printr-un concurs neechivoc, în scopul obținerii aceleiași

finalități (însușirea ilicită a unor bunuri) inculpații, lucrând în aceeași

formă de vinovăție (intenție directă), au acostat pe partea vătămată minoră,

luându-i printr-o acțiune brutală, derulată într-un loc public (B-dul Griviței

din municipiul Brașov), mai multe bunuri personale.

Apropiindu-se de aceasta, profitând

de inferioritatea sa numerică, de instalarea întunericului, inculpații au

imobilizat-o, punând-o în neputința de a se apăra, cauzându-i leziuni

traumatice vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, după care au

început să o controleze în buzunare, sustrăgându-i telefonul mobil și cheile de

la apartament.

Prin urmare, inculpații și-au

desfășurat în mod concordant activitățile, fiind coautori la infracțiunea de

tâlhărie, dictată de deposedarea prin constrângere a părții vătămate, s-au

reunit în câmpul infracțional, acționând datorită acestui aspect cu mai multă

îndrăzneală și siguranță.

Aducerea părții vătămate în

împrejurarea de a nu putea folosi posibilitățile de apărare din cauza

activității inculpaților de imobilizare, constrângerea anterioară și

concomitentă acțiunii de luare, rezultatul produs, inexistența unei cauze

exoneratoare de răspundere penală, vârsta inculpaților antrenează în opinia

primei instanțe incidența dispozițiilor legale mai sus menționate.

Împotriva acestei soluții au

promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov,

ce a ridicat problema majorării câtimii pedepselor aplicate, cât și inculpații B.M.

și D.A.A., ce au solicitat redozarea pedepselor opozabile lor.

Prin decizia penală nr. 51 din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov, precum și de inculpații D.A.A. și B.M. împotriva sentinței penale sus

menționate, menționându-se starea de arest a acestora.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

inculpatul B.M., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate, în ceea ce privește cuantumul acestora.

În concret, în motivele scrise de

recurs ale parchetului, se arată că ambele instanțe au dat dovadă de prea multă

blândețe aplicând pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al

reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, fără a observa violența extremă

de care au dat dovadă inculpații, ce au acționat în număr foarte mare asupra

unei persoane minore, lipsită de apărare, aflată în loc public, în scop de

deposedare pentru realizarea de venituri bănești. În raport de aceste motive,

s-a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate celor patru inculpați,

chiar în situația menținerii circumstanțelor atenuante.

În ce privește recursul inculpatului

B.M., acesta arată că pedeapsa este prea aspră atât în raport de împrejurările

săvârșirii faptei, a avut o contribuție redusă și nu a existat o înțelegere

prealabilă între inculpați în scopul de a tâlhări partea vătămată, cât și față

de circumstanțele sale personale, respectiv, poziția sinceră, de recunoaștere

și regretare a faptei, contribuția la recuperarea prejudiciului, nu este

cunoscut cu antecedente penale, era încadrat în muncă iar din raportul de

evaluare rezultă că riscul de a mai comite faptul antisociale este redus.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

parchetului, Înalta Curte constată că instanța de fond și cea de apel au

aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute

de art. 72 C. pen., având în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, cât și circumstanțele

personale ale inculpaților, au manifestat o atitudine sinceră pe parcursul

procesului penal, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu prezintă un risc

ridicat de a mai comite o nouă infracțiune de acest gen, date în raport de care

au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., pentru inculpații minori și cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., pentru inculpații majori. În acest context, instanțele au

apreciat în mod justificat că, prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum

orientat sub minimul special prevăzut de lege, în modalitatea suspendării condiționate

pentru inculpații minori, se poate realiza scopul preventiv și educativ al

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

inculpatului B.M., ce solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, de 4

ani închisoare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au

dovedit suficientă clemență atunci când au coborât cu 3 ani sub limita minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul.

Circumstanțele personale invocate de inculpat în motivarea recursului au fost

deja avute în vedere pentru a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., astfel că nu pot constitui temei pentru o

nouă reducere.

Pentru toate aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din

același cod, va respinge recursurile formulate de către parchet și de

inculpatul B.M., ca nefondate, apreciind că nu sunt motive pentru a se face o

nouă individualizare a pedepselor.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi

pentru inculpații D.A.A. și B.M., iar în baza art. 192 alin. (2) din același

cod, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov si de inculpatul B.M.,

împotriva deciziei penale nr. 51/ AP/MF din data de 22 decembrie 2005 a Curții

de Apel Brașov, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat B.M. și intimatului-inculpat D.A.A. timpul reținerii si arestării

preventive de la 11 iulie 2005 la 19 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat B.M. la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorului desemnat din

oficiu in vederea asigurării asistentei juridice a intimaților-inculpați

minori, L.E.M. si I.A.G., în cuantum de cate 100 RON, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2006.