ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6583/2006

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6

din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., art. 99 C. pen. și art. 109

alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor L.A., la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 110 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

pe durata unui termen de încercare, compus din pedeapsa de 3 ani, la care s-a

adăugat un interval de 6 luni, în total 3 ani și 6 luni.

Conform art. 110

1

C. pen. și a art. 103 C. pen., pe durata termenului de încercare, dar până la

împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat, s-a dispus încredințarea

supravegherii inculpatului minor L.A., părinților acestuia, L.N.D. și L.V.

Potrivit art. 103 alin. (2) C.

pen., s-a pus în vedere părinților minorului obligația acestora de a veghea

îndeaproape asupra inculpatului minor, precum și obligația acestora de a

înștiința de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se

exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă

prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (3) C.

pen., a fost obligat inculpatul minor L.A. să respecte următoarele măsuri:

a) să nu frecventeze curtea

și incinta Școlii Generale din Brașov;

b) să nu intre în legătură

cu minorii D.A. și Ț.F.

În baza art. 110

1

C. pen., pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani,

s-a stabilit ca inculpatul L.A. să respecte măsurile de supraveghere prevăzute

de art. 86

3

C. pen., respectiv:

- să se prezinte la S.S.P.V.R.S.I. la

datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe în prealabil,

aceluiași serviciu, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului L.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

art. 86

4

C. pen. și a art. 110

1

alin. (3) C. pen., a

căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării, fiindu-i totodată aduse

la cunoștință obligațiile pe care trebuie să le respecte și măsurile de

supraveghere la care este supus.

S-a constatat că partea

vătămată minoră U.S.A., prin reprezentanții legali, nu s-a constituit parte

civilă în cauză, ca urmare a recuperării integrale a prejudiciului.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul L.A. la plata sumei de 2.100.000 lei (210

lei RON), cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 140 lei RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat s-a

dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, inculpatul L.A., fost elev al Școlii

Generale din Brașov, la data de 13 aprilie 2005, în jurul orelor 15,45, s-a

apropriat de partea vătămată U.S. (în vârstă de 11 ani) care efectua la acel

moment serviciul pe școală și, sub amenințarea cu un briceag, a deposedat-o de

ceasul de la mână.

Mama părții vătămate a

sesizat organele de poliție, astfel că a doua zi părții vătămate i-a fost restituit

ceasul, conform procesului verbal de la dosar urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel inculpatul L.A. care a solicitat achitarea sa,

în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., susținând că nu a intenționat să o tâlhărească pe

partea vătămată, ci doar să împrumute respectivul bun (ceasul) de la aceasta.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare

recunoscute în favoarea sa de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 30/ Ap/MF

din 28 august 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și

familie, în dosarul nr. 246/MF/P/Ap/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul L.A.

A fost obligat apelantul

inculpat la plata sumei de 180 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că, din declarațiile martorilor

oculari G.B., Ț.F. și D.A. a rezultat, cu claritate, faptul că inculpatul a

deposedat-o, prin amenințarea cu un briceag, pe partea vătămată U.S. de ceasul de

la mână, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie.

Având în vedere gravitatea

faptei săvârșite de inculpat, instanța de apel a apreciat că nu se impune a se

da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare ce i-au fost

recunoscute acestuia de prima instanță.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.A. care, prin apărătorul

desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului a

solicitat a se lua față de acesta măsura educativă a libertății supravegheate,

prevăzută de art. 103 C. pen., având în vedere datele care caracterizează

persoana inculpatului, minor la data comiterii faptei.

Înalta Curte, examinând motivele

de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin.

(1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că, prima instanță a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului,

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei

comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Solicitarea apărătorului

inculpatului de a se lua față de acesta măsura educativă a libertății supravegheate

prevăzută de art. 103 C. pen., este nefondată pentru următoarele considerente:

Regimul penal sancționator

aplicabil minorilor infractori este un regim dual, axat pe măsuri educative și

pe pedepse.

La alegerea sancțiunii

aplicabile infractorului minor, instanțele trebuie să aibă în vedere, potrivit art.

100 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea

fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, precum și comportamentul minorului,

condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și orice alte elemente de

natură să caracterizeze persoana acestuia.

Scopul sancțiunii în

general, este acela de a găsi cele mai rezonabile limite și modalități de

executare, care să garanteze resocializarea făptuitorului, instanțele fiind chemate

să distingă acea măsură, care se va dovedi utilă în reinserția socială urmărită

de legiuitor.

Având în vedere că

inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, ce vizează simultan atât

integritatea fizică a persoanei, cât și bunurile acesteia, precum și

modalitatea concretă a comiterii faptei (într-un loc public, prin folosirea

unui obiect tăietor – înțepător, alegerea unei victime minore, în vârstă de 11

ani, folosirea unei tonalități de natură a inspira acesteia o temere reală și

serioasă), Înalta Curte constată că instanțele de fond și apel au evaluat

corect pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat,

personalitatea acestuia, astfel că sancțiunea aplicată, o pedeapsă cu

suspendarea sub supraveghere a executării, corespunde scopului acesteia,

respectiv acela de a educa inculpatul în spiritul respectării valorilor sociale

încălcate și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, asigurând reinserția

socială a făptuitorului.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul inculpat L.A. împotriva deciziei penale nr. 30/ Ap/MF din 28

august 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat L.A. împotriva deciziei penale nr. 30/ Ap/MF

din 28 august 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2006.