ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6334/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 20 februarie 2006, Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.S.C., la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul minor R.R.A. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 110 1 C. pen., cu aplicarea art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani, care se compune din durata pedepsei închisorii aplicate în cauză, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fixat de instanță conform dispozițiilor legale. Pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani s-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului minor S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dolj, stabilindu-se pentru minor următoarele obligații potrivit art. 103 alin. (3) C. pen.: să nu frecventeze barurile și discotecile și să nu intre în legătură cu inculpatul V.S.C., iar după împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat pe inculpatul minor să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen.: să se prezinte o dată pe lună la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Dolj în ziua fixată de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen., precum și asupra consecințelor neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite conform art. 86 3 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus perioada arestării preventive pentru inculpatul V.S.C. de la 18 octombrie 2005, la zi, iar pentru inculpatul minor R.R.A., de la 18 octombrie 2005 la 28 noiembrie 2005 și de la 23 decembrie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.S.C., iar pentru inculpatul minor R.R.A. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este arestat în altă cauză. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.S.C. și pe inculpatul minor R.R.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții civile C.I., suma de 22.331.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile materiale, precum și la plata către partea civilă M.S. a sumei de 100 RON daune morale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 17 octombrie 2005, după o înțelegere prealabilă, cei doi inculpați V.S.C.

și R.R.A., împreună cu minorul G.M.L., s-au deplasat în municipiul Târgoviște și au sustras suma de 22.441.000 lei din magazinul SC M.C.I.E.P.G. SRL Târgoviște, după care, pentru a-și asigura scăparea au agresat-o pe partea vătămată M.S., vânzătoare la societatea menționată. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate M.S., declarația părții civile C.I., administratorul SC M.C.I.E.P.G. SRL Târgoviște, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorului S.T.M., procesele verbale de percheziție corporală și de confruntare, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiați, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei. Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 27 din 16 august 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și de inculpatul V.S.C. împotriva sentinței penale nr. 68/2006 a Tribunalului Dâmbovița, însușindu-și argumentația instanței de fond. Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a apelantului inculpat și s-a dedus detenția preventivă la zi, începând cu data de 18 octombrie 2005. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea acestuia, având în vedere greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei, de modalitatea de săvârșire, de urmările produse, precum și de faptul că inculpatul minor R.R.A. s-a sustras de la urmărirea penală. În concluzie, s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., reținute în favoarea inculpaților și față de inculpatul minor aplicarea unei pedepse privative de libertate. Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea instanței de fond, menținută de instanța de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul de operare, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt recidiviști, atitudinea acestora de recunoaștere și regret a faptei, precum și conduita bună avută înainte de comiterea acesteia. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere aplicată inculpatului minor R.R.A., se constată că aceasta este legală și a fost judicios stabilită, având în vedere faptul că șansele de recuperare și reeducare a infractorilor minori sunt mai mari fără privarea lor de libertate, acordându-i-se astfel o șansă de integrare mai rapidă în societate.

De altfel, toate aceste critici ale parchetului, fiind reiterate în motivele de recurs, ele au fost avute în vedere și la soluționarea apelului, hotărârea instanței de control judiciar fiind amplu și temeinic motivată. Față de toate aceste aspecte se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., justificându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că nu se impune înlăturarea acestor circumstanțe atenuante și nici aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului minor. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 27 din 16 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații V.S.C. și R.R.A. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.S.C., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2005 la 31 octombrie 2006, iar din pedeapsa aplicată inculpatului R.R.A., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2005 la 28 noiembrie 2005 și de la 23 decembrie 2005 la 21 februarie 2006. Constată că în prezent inculpatul R.R.A. este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2006.