ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6334/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68

din 20 februarie 2006, Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c) și (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) – art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul V.S.C., la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu aplicarea dispozițiilor art.

71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 211 alin.

(1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., a condamnat

pe inculpatul minor R.R.A. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 110

1

C. pen., cu aplicarea art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 5

ani, care se compune din durata pedepsei închisorii aplicate în cauză, la care

s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fixat de instanță conform

dispozițiilor legale.

Pe durata termenului de

încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani s-a dispus încredințarea

supravegherii inculpatului minor S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dolj,

stabilindu-se pentru minor următoarele obligații potrivit art. 103 alin. (3) C.

pen.: să nu frecventeze barurile și discotecile și să nu intre în legătură cu

inculpatul V.S.C., iar după împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat pe

inculpatul minor să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.: să se prezinte o dată pe lună la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul

Dolj în ziua fixată de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință, să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului

minor asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen., precum

și asupra consecințelor neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite

conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei.

În temeiul art. 88 C. pen.,

a dedus perioada arestării preventive pentru inculpatul V.S.C. de la 18

octombrie 2005, la zi, iar pentru inculpatul minor R.R.A., de la 18 octombrie 2005

la 28 noiembrie 2005 și de la 23 decembrie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.S.C., iar pentru

inculpatul minor R.R.A. s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului arestat preventiv, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 14 și 346 C.

proc. pen., a obligat pe inculpatul V.S.C. și pe inculpatul minor R.R.A. în

solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții civile C.I.,

suma de 22.331.000 ROL, cu titlu de despăgubiri civile materiale, precum și la

plata către partea civilă M.S. a sumei de 100 RON daune morale.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 17 octombrie 2005, după o

înțelegere prealabilă, cei doi inculpați V.S.C. și R.R.A., împreună cu minorul

G.M.L., s-au deplasat în municipiul Târgoviște și au sustras suma de 22.441.000

lei din magazinul SC M.C.I.E.P.G. SRL Târgoviște, după care, pentru a-și

asigura scăparea au agresat-o pe partea vătămată M.S., vânzătoare la societatea

menționată.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarația părții vătămate M.S.,

declarația părții civile C.I., administratorul SC M.C.I.E.P.G. SRL Târgoviște,

procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raportul de

constatare medico-legală, declarațiile martorului S.T.M., procesele verbale de

percheziție corporală și de confruntare, raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică, precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiați, atât pe

parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești,

inculpații au recunoscut săvârșirea faptei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 27 din 16 august

2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița și de inculpatul V.S.C. împotriva sentinței penale nr. 68/2006

a Tribunalului Dâmbovița, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Prin aceeași decizie s-a

menținut starea de arest a apelantului inculpat și s-a dedus detenția

preventivă la zi, începând cu data de 18 octombrie 2005.

Împotriva sus-menționatei decizii

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

admiterea acestuia, având în vedere greșita individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei, de

modalitatea de săvârșire, de urmările produse, precum și de faptul că

inculpatul minor R.R.A. s-a sustras de la urmărirea penală.

În concluzie, s-a solicitat

înlăturarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., reținute în favoarea

inculpaților și față de inculpatul minor aplicarea unei pedepse privative de

libertate.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea instanței

de fond, menținută de instanța de control judiciar este legală și temeinică, la

stabilirea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen

de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul de operare, dar și

circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt recidiviști, atitudinea

acestora de recunoaștere și regret a faptei, precum și conduita bună avută

înainte de comiterea acesteia.

Cât privește modalitatea de

executare a pedepsei prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere

aplicată inculpatului minor R.R.A., se constată că aceasta este legală și a

fost judicios stabilită, având în vedere faptul că șansele de recuperare și

reeducare a infractorilor minori sunt mai mari fără privarea lor de libertate,

acordându-i-se astfel o șansă de integrare mai rapidă în societate.

De altfel, toate aceste

critici ale parchetului, fiind reiterate în motivele de recurs, ele au fost

avute în vedere și la soluționarea apelului, hotărârea instanței de control

judiciar fiind amplu și temeinic motivată.

Față de toate aceste aspecte

se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului

educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., justificându-se aplicarea

dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., astfel că nu se impune înlăturarea

acestor circumstanțe atenuante și nici aplicarea unei pedepse privative de

libertate inculpatului minor.

Ca atare, după verificarea

cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva

deciziei penale nr. 27 din 16 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția pentru

cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații V.S.C. și R.R.A.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului V.S.C., timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2005 la 31

octombrie 2006, iar din pedeapsa aplicată inculpatului R.R.A., timpul arestării

preventive de la 18 octombrie 2005 la 28 noiembrie 2005 și de la 23 decembrie

2005 la 21 februarie 2006.

Constată că în prezent

inculpatul R.R.A. este arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 octombrie 2006.