ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 857/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 857/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80 din 4

aprilie a Tribunalului Olt, în baza art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 pct. 1

lit. c) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat

inculpatul V.M.C. la 3 luni închisoare.

În baza art. 110 raportat la art. 86

1

C. pen., a fost suspendată pedeapsa sub supraveghere pe o durată de 2 ani și 3

luni, din care 3 luni pedeapsă efectivă și 2 ani interval de timp.

Tot prin aceeași sentință, în baza art.

2 alin. (1), raportat la art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99

și următoarele C. pen., a fost condamnat și inculpatul I.F.B. la 4 luni

închisoare.

În baza art. 110 raportat la art. 86

1

C. pen., a fost suspendată pedeapsa sub supraveghere pe o durată de 2 ani și 4

luni, din care 4 luni pedeapsa efectivă și 2 ani interval de timp.

În baza art. 110

1

raportat la art. 86

1

C. pen. și art. 11 din O.G. nr. 92/2000, după

împlinirea vârstei de 18 ani inculpații minori au fost obligați să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: Să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

locuință, domiciliu sau reședință, precum și orice deplasare mai mare de 8

zile; cât și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă; să comunice date de natură a putea fi controlate mijloacele sale de

existență.

S-au pus în vedere inculpaților

dispozițiile art. 86

4

C. pen.

S-a constatat că întreaga cantitate

de cannabis de 2,08 gr. a fost distrusă cu ocazia efectuării expertizei

tehnice.

Inculpații au fost obligați la câte

2.500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 882/P/2004 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Olt au fost trimiși în judecată, în stare de libertate

inculpații V.M.C. și I.F.B. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a reținut că, în ziua de 13

octombrie 2004, cei doi inculpați după o înțelegere prealabilă, s-au deplasat

în apropierea cartierului Clocociov, unde inculpatul I.F.B. cunoștea că pe un

teren viran cresc plante de cannabis.

Inculpatul V.M.C. a asigurat pază,

iar inculpatul I.F.B. a cules mai multe frunze de cannabis pe care le-a pus

într-o pungă, după care s-au deplasat la Colegiul I.M. unde primul inculpat a

mers la martorul R.L.T. care este agent de pază în cadrul acestei unități de

învățământ și i-a oferit spre vânzare frunzele de cannabis pentru suma de

300.000 lei.

Martorul a anunțat organele din

cadrul Jandarmeriei Române care au imobilizat pe inculpat, iar asupra acestuia

au găsit cantitatea de 5, 5 gr. cannabis, care a fost trimisă spre expertizare,

din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 286939 din 19 octombrie 2004,

rezultând că fragmentele vegetale aparțin genului cannabis, iar în proba în

litigiu s-a pus în evidență, în urme substanța THC psihotropă.

S-a reținut că faptele inculpaților,

astfel cum au fost expuse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de droguri, incriminată de dispozițiile art. 2 alin. (1), raportat la

art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

Împrejurarea că fapta a fost

săvârșită într-o unitate de învățământ, constituie circumstanța agravantă

prevăzută de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, ce a fost avută în

vedere la individualizarea pedepselor aplicate fără a fi necesară schimbarea

încadrării juridice în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

Constatând îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța a aplicat inculpaților

pedepse cu închisoare pentru a atinge scopul preventiv educativ și coercitiv,

astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., iar în ceea ce privește

individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., dar și dispozițiile art. 100 C. pen., apreciindu-se că o măsură

educativă dintre cele prevăzute de art. 101 C. pen., nu ar fi suficientă.

Avându-se în vedere concluziile

referatelor de evaluare cu privire la cei doi inculpați și perspectivele de

reintegrare socială mari ale celor doi inculpați, vârsta acestora și lipsa

antecedentelor penale, instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor

aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, s-a apreciat că

pedepsele aplicate își pot atinge scopul și prin suspendarea executării sub

supraveghere în condițiile art. 110 C. pen., raportate la art. 86

1

C.

pen., inculpații fiind obligați să se conformeze măsurilor de supraveghere

stabilite de instanță după împlinirea vârstei de 18 ani.

S-au pus în vedere inculpaților

dispozițiile art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că întreaga cantitate

de cannabis de 2,08 gr. a fost distrusă cu ocazia expertizării tehnice.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și ambii inculpați.

În ceea ce privește apelul

parchetului s-a criticat sentința instanței de fond, ca fiind nelegală și

netemeinică, în mod greșit, reținându-se circumstanța agravantă prevăzută de art.

14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, face parte din încadrarea juridică a

infracțiunii, când în mod legal instanța trebuia să condamne pe cei doi

inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Cel de-al doilea motiv de apel

privește faptul că măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C.

pen., trebuiau stabilite diferențiat pentru cei doi inculpați, adică, de la

data soluționării cauzei numai pentru inculpatul I.F.B., major la această dată,

iar pentru inculpatul V.M.C., de la data când acesta devine major.

Inculpatul V.M.C. a criticat

sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit

acesta a fost condamnat la 3 luni închisoare cu aplicarea art. 86

1

,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), raportat la art. 14

lit. c) din Legea 143/2000, deși probele administrate în cauză nu au confirmat

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

S-a arătat că raportul de constatare

tehnico-științifică a analizat o altă probă decât cea ridicată de agenții

constatatori și care fusese sigilată cu sigiliul tip MI nr. 31470, cantitate

5,5 gr. în timp ce proba expertizată a conținut 2,08 gr., purtând sigiliu tip

MI nr. 31740.

Declarațiile martorului R.L.T. sunt

contradictorii, față de conținutul acestora în fața organului de urmărire

penală și respectiv în fața instanței de judecată, deși inculpatul i-a spus că

intenționează să comercializeze niște ceaiuri cu suma de 300.000 lei, nefiind

vorba în nici un caz de frunze de cannabis, așa cum s-a susținut.

Față de probele administrate s-a

susținut că în mod greșit inculpatul a fost condamnat, solicitându-se achitarea

inculpatului pentru această infracțiune, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a),

raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul I.F.B. a criticat, de

asemenea, sentința ca fiind nelegală și netemeinică, instanța de fond făcând o

greșită apreciere a probelor administrate pe parcursul judecății.

S-a menționat că acest inculpat nu

l-a însoțit pe inculpatul V.M.C., nici pentru a culege frunze de cannabis și

nici la școală, unde acesta a încercat să comercializeze frunzele conform

înțelegerii avute cu martorul R.L., neexistând dovezi directe sau indirecte din

care să rezulte că acest inculpat se ocupă cu procurarea și respectiv

comercializarea drogurilor.

În ceea ce privește declarația

martorului F.C., acesta nu și-a mai menținut declarația dată la parchet,

menționând că acea declarație existentă în dosarul de urmărire penală a găsit-o

scrisă de procuror, el semnând-o fără să o citească. Această declarație

olografă prin care martorul F.C. a declarat cele arătate, nu a fost depusă la

dosar, întrucât instanța a motivat că la dosarul cauzei există declarația acestui

martor.

S-a solicitat desființarea

sentinței, iar în rejudecarea cauzei constatarea lipsei vinovăției acestui

inculpat.

Prin decizia penală nr. 74 din 8

noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată

în dosarul nr. 586/MF/2005, au fost admise apelurile declarate de inculpații V.M.C.

și I.F.B. împotriva sentinței penale nr. 80 din 4 aprilie 2005 pronunțată de

Tribunalul Olt în dosarul nr. 5489/2004.

S-a desființat sentința penală.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați

inculpații V.M.C. și I.F.B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

2 alin. (1), raportat la art. 14 lit. c) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., și aplicarea art. 99 și următoarele C.

pen.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a stabilit că inculpații V.M.C.

și I.F.B. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri,

reținând că aceștia ar fi cules și ulterior oferit spre vânzare, frunze de

cannabis, pronunțând o hotărâre de condamnare a acestora.

Astfel, din materialul probator

existent la dosar, respectiv din raportul de constatare tehnico-științifică a

reieșit că fragmentele vegetale transmise spre expertizare aparțin genului

cannabis și conțin substanța psihotropă THC.

Instanța a constatat că între

fragmentele vegetale găsite asupra inculpatului V.M.C. și cel transmise ca

probă de organele de cercetare penală, nu există identitate, astfel, din

procesul-verbal întocmit de organele de constatare nr. 611566 din 13 octombrie 2004,

dosar urmărire penală a rezultat că „frunzele ce par a fi cannabis găsite

asupra inculpatului au fost cântărite cu o balanță farmaceutică, iar cantitatea

de 5,5 gr. rezultată a fost introdusă într-un plic de culoare albă, sigilat cu

sigiliu tip MI nr. 31470.

Această probă împreună cu

procesele-verbale a fost transmisă organelor de cercetare penală, care au emis

o rezoluție motivată nr. A/3003139 din 18 octombrie 2004, pentru efectuarea

expertizei tehnico-științifice.

În conținutul acestei rezoluții s-a

precizat că se pune la dispoziția Laboratorului de analiză fizico-chimică

droguri din cadrul D.G.C.C.O.A. București, un plic de culoare albă, sigilat cu

sigiliu tip MI nr. 31740 cu un conținut de „fragmente de material vegetal de

culoare verde-oliv în cantitate de aproximativ 5,5 gr.” S-a precizat că

materialul se transmite prin delegat, iar delegatul I.P.J. Olt, P.A., predă

reprezentantului D.G.C.C.O.A. București o probă sigilată cu sigiliul tip MI nr.

36060, ce constă în „frunze de culoare verde oliv ambalate într-un plic de

culoare albă cu masa brută de 5,85 gr. și masă netă de 2,08 gr.

Această masă netă de 2,08 gr. a

constituit obiectul de analiză a raportului de constatare tehnico-științifică nr.

286939 din 19 octombrie 2004, care a concluzionat că „fragmentele vegetale,

frunze de culoare verde oliv, sunt cannabis și conțin tetrahidrocannabinol”

proba fiind consumată în procesul analizei de laborator.

În baza concluziilor acestui raport,

instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri, în sarcina celor doi inculpați.

Instanța de apel a constatat că

probele transmise de organele de cercetare penală spre expertizare ca

privindu-l pe inculpatul V.M.C. și anume 5,5 gr. sigilat cu sigiliul tip MI nr.

31740 înaintat prin delegat într-un plic alb cu sigiliu tip MI 36060, cantitate

2,08 gr., nu corespunde cu proba ridicată de agenții constatatori lt. U.D. și

plt. B.S., în seara zilei de 13 octombrie 2004.

Această probă avea masă netă de 5,5

gr., iar sigiliul aplicat de acești agenți a fost tip MI nr. 31470, aspect

confirmat și de adresa nr. 724028 din 26 octombrie 2005 emisă de Inspectoratul

de Jandarmi Județean Olt.

În aceste condiții, instanța de apel

a apreciat că frunzele recoltate de inculpați nu aparțineau genului cannabis,

ci eventual unei plante asemănătoare, respectiv cânepa sălbatică, fiind de

notorietate faptul că în municipiul Slatina, S.C.C.O.A. a fost sesizat „în

legătură cu apariția unei plante asemănătoare cannabisului, dar care s-a demonstrat

a fi cânepă sălbatică” (comisar D.D., șef S.C.C.O.A. - Olt în publicația G.O. din

15 septembrie 2005, pag. 4, atașată la dosarul de apel).

În situația în care planta găsită ar

fi fost cannabis (expertizarea fiind făcută la 6 zile de la recoltare),

organele de cercetare penală ar fi trebuit să se deplaseze la locul indicat de

inculpați și reținut ca atare în actul de sesizare, cartierul Clocociov, din

municipiul Slatina, pentru efectuarea procesului-verbal de cercetare la fața

locului, a fotografiilor operativ judiciare pentru recoltarea probelor-martor

în vederea susținerii probațiunii și distrugerea presupuselor plante dăunătoare

conform dispozițiilor legale, acte de urmărire penală ce nu au fost îndeplinite

după cum a rezultat din dosarul de urmărire penală.

Instanța de apel a constatat că în

cauza dedusă judecății, obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina

inculpaților, respectiv substanța stupefiantă nu există și ca atare nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsindu-i latura obiectivă,

astfel că în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) au fost admise

apelurile inculpaților, desființată sentința penală și în baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost

achitați cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., pentru

aceleași considerente expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

instanța a respins, ca nefondat, apelul parchetului, văzând și dispozițiile art.

192 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

criticând-o în sensul că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, cu privire

la interpretarea probelor administrate ce a condus la greșita achitare a

inculpaților V.M.C. și I.F.B., în baza art. 1 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., invocând dispozițiile art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivarea recursului, parchetul a

arătat că pe baza unei analize superficiale asupra probatoriului administrat în

cauză, curtea de apel, în mod greșit a ajuns la concluzia că fragmentele

vegetale (frunze) de culoare verde-oliv ambalate întru-un plic de hârtie de

culoare albă a căror masă brută a însumat 5,85 grame, iar masa netă 2,8 grame

care au fost predate de la D.A.I.S.G.P.R. de către inspector principal P.A. de

la I.P.J. Olt nu ar corespunde cu masa netă de 5,5 grame consemnată în

procesul-verbal de cântărire de către organele de cercetare penală, fila 6

dosar urmărire penală în faza inițială.

Se consideră că eroarea constă în

aceea, că în ziua de 13 octombrie 2004, când inculpatul V.M.C. a fost prins cu

frunzele de cannabis, cântărirea s-a efectuat la Farmacia din municipiul

Slatina, unde a rezultat cantitatea de 5,5 grame, iar când s-a efectuat

cântărirea la sediul D.C.C.O.A. București a rezultat o cantitate de 5,85 masă

brută frunze și 2,08 grame masă netă, justificată pe de-o parte chiar în

procesul-verbal nr. 286939 din 19 octombrie 2004, unde se arată că abaterea

standard a cântăririi conform specificației tehnice a balanței este +/- 0,01

grame, ceea ce este insignifiant în a face diferență semnificativă în ceea ce

privește masa brută a frunzelor de cannabis, proba fiind sigilată, plicul

găsindu-se intact.

De asemenea, s-a criticat decizia

instanței de apel și sub aspectul motivării, apreciindu-se că nu ar mai fi

trebuit a fi efectuate și alte probe, respectiv fotografii judiciare,

proces-verbal de cercetare la fața locului, recoltarea de probe martor și chiar

distrugerea presupuselor plante dăunătoare, deoarece inculpații în faza de

urmărire penală au recunoscut comiterea faptei, dând detalii amănunțite în

legătură cu locul de unde au recoltat frunzele de cannabis, cartierul Clocociov

din municipiul Slatina, așa încât nu se impunea administrarea unor asemenea

probe, solicitând admiterea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului

Olt.

În recurs, la dosar a fost depus un

memoriu al mamei inculpatului V.M.C. respectiv V.A. în care au fost prezentate

aspecte privind instrumentarea cauzei în cursul urmăririi penale, apreciind că

fiul său a fost supus unor tratamente inumane până când a declarat că este

vinovat fără a fi asistat de vreun avocat sau în prezența părinților, după ce

acesta a scris declarația dictată, a fost chemată de acasă pentru ca să vadă că

fiul său a scris de bună voie, fără să fie agresat o declarație, la parchet

toate declarațiile au fost scrise de către procurorul C.N., neconsemnându-se

nimic din ceea ce fiul său a spus, nu i s-a permis să citească declarația, iar

ea a fost ținută în stradă și deși a cerut să i se arate proba i s-a precizat că

se află la laborator, iar ulterior în instanță s-a arătat că aceasta a fost

distrusă la laborator, judecătorii la instanța de fond s-au schimbat la

jumătatea procesului, precum și alte precizări. Memoriului anexat i-au fost

atașate fotocopii ale unor articole din presa locală.

La termenul de astăzi, procurorul,

în concluziile orale, în dezbateri a susținut motivele de recurs depuse în

scris la dosar, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., referitoare la comiterea unei grave erori de fapt cu privire la

interpretarea probelor administrate în cauză, ce a condus la greșita achitare a

inculpaților, deoarece în cauză este vorba de cantitatea de 5,5 gr. cannabis,

iar inculpații au recunoscut comiterea faptei, dând amănunte în legătură cu

locul de unde au recoltat frunzele de cannabis, astfel că vinovăția acestora a

fost dovedită, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar

pe fond, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților, în sensul

menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul Olt.

Concluziile apărătorilor intimaților

inculpați, ale procurorului, în replică, poziția intimatei părți responsabile

civilmente V.A., precum și poziția inculpaților, din ultimul cuvânt au fost

consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanței de

apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios și temeinic

motivat, instanța de apel, în baza propriului examen asupra mijloacelor de

probă administrate a stabilit nevinovăția inculpaților V.M.C. și I.F.B. în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), raportat la art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.,

reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați, constatând că faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv obiectul

material al infracțiunii, caracteristic laturii obiective.

Înalta Curte consideră că în cauză

instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilind în mod corect că în cauză nu s-a

făcut dovada naturii drogului de risc, respectiv cannabis asupra frunzelor de

cânepă găsite asupra inculpatului V.M.C., pe care acesta a încercat să le

comercializate, agentului de pază R.L. al Colegiului Național I.M., cu suma de

300.000 lei, în ziua de 13 octombrie 2004, și de la care au fost ridicate,

acestea fiind culese, în prealabil de coinculpatul I.F.B., însoțit, fiind de

primul inculpat, ce i-a asigurat paza, din zona cartierului Clocociov,

respectiv de pe o alee ce unește strada Banului cu strada Sfântul Nicolae.

Astfel, s-a constatat existența unor

neconcordanțe între proba ce a avut ca obiect frunzele ridicate de la

inculpatul V.M.C., în ziua de 13 octombrie 2004, care au fost cântărite

inițial, în aceeași zi, în Farmacia A., cu un cântar, având masa de 5,5 grame

și sigilată cu sigiliul tip MI nr. 31470 (potrivit procesului-verbal de constatare

și procesului-verbal de cântărire penală), numărul sigiliului fiind diferit și în

rezoluția parchetului, respectiv 31740 și proba trimisă și supusă analizelor

Laboratorului de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.R. ce a avut

ca obiect fragmente vegetale (frunze) de culoare verde-oliv, cântărite cu o

balanță KERN (600 gr.), având masa brută de 5,85 grame și masa netă de 2,08

grame, consumată integral în analiză, abaterea standard a cântăririi conform

specificației balanței, fiind de 0,01 grame (conform procesului-verbal de predare,

cântărire, primirea probei), probă sigilată cu sigiliul tip MI nr. 36060, găsit

intact.

Din compararea mențiunilor cuprinse

în mijloacele de probă mai sus arătate au rezultat în mod concret inadvertențe,

cu privire la proba ridicată și aceea supusă expertizării, în scopul identificării

naturii fragmentelor vegetale, respectiv a existenței sau nu a substanței

psihotrope a cannabisului, datorate, în principal, modalității de securizare a

autenticității acestora, prin numerele diferite ale sigiliului tip MI.

În consecință, nu se poate afirma cu

certitudine că a existat o identitate între proba ridicată de la inculpat și

aceea supusă verificării analizelor de laborator, respectiv o unică probă, care

a făcut obiectul expertizării, ceea ce a creat un dubiu asupra concluziilor

constatării tehnico-științifice efectuate, care a stabilit că fragmentele

vegetale (frunze) înaintate în cauză aparțin genului cannabis, în urme,

evidențiindu-se tetrahidrocannabinolul (THC), substanță psihotropă

biosintetizată de planta cannabis, în condițiile în care masa probei expertizate,

a fost de 2,08 grame, diferită de cea inițială și consumată în procesul de

laborator.

Totodată, neadministrarea în cursul

urmăririi penale și a altor mijloace de probă cu privire la identificarea

naturii fragmentelor vegetale ridicate de inculpat, respectiv recoltarea unor

cantități din plantele respective, cu rolul de a fi comparate cu cele ridicate

de la inculpat și supuse și acestea expertizării, efectuarea de fotografii

judiciare a plantelor respective, în condițiile în care chiar din

procesul-verbal de constatare, a rezultat că a avut loc deplasarea la fața

locului, consemnându-se că „…Tot cu această ocazie ne-am deplasat împreună cu

făptuitorul și cu martorul asistent în zona cartierului Clocociov respectiv la

locul de unde au fost culese frunzele și găsite asupra făptuitorului. De la cel

în cauză și de la fața locului nu s-au mai ridicat alte obiecte, înscrisuri sau

valori.

Constatarea a început la orele 17,30

și s-a terminat la orele 22,00, în condiții de lumină naturală și artificială…”,

a fost de natură să afecteze lămurirea completă a împrejurărilor faptice.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

susținerea parchetului că în cauză nu au mai fost administrate și alte probe

față de recunoașterea comiterii faptei de către inculpați, care au descris în

amănunt împrejurările comiterii acesteia, în cursul urmăririi penale, deoarece

valoarea probantă a declarațiilor inculpaților făcute în cursul procesului penal

este asigurată numai în măsura în care acestea se coroborează cu fapte și

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în condițiile

art. 69 și 63 alin. (2) C. proc. pen.

Or, potrivit dispozițiilor art. 62

corelate cu art. 200 C. proc. pen., în prezenta cauză, în vederea aflării

adevărului, organelor de urmărire penală le revenea obligația lămuririi

acesteia sub toate aspectele, pe bază de probe, pentru a putea constata dacă

era sau nu cazul să dispună trimiterea în judecată a celor doi inculpați.

Totodată, Înalta Curte nu poate

reține apărarea formulată de inculpatul I.F.B., în sensul că inculpații nu ar

fi autorii faptei, deoarece în cauză pe baza probelor administrate, respectiv

chiar declarațiile celor doi inculpați date în cursul urmăririi penale,

declarația inculpatului V.M.C. dată în cursul cercetării judecătorești, la

tribunal, coroborate cu procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de

control sumar a rezultat că aceștia au cules și oferit spre comercializare

fragmente vegetale, respectiv frunze, în condițiile arătate, fără însă a se

dovedi că acestea reprezintă drog de risc, respectiv cannabis, fiind corect

aplicată achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte apreciază că între percepția materialului probator administrat și soluția

pronunțată de către instanța de apel există o deplină concordanță, nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Astfel, decizia instanței de apel,

care, în rejudecare a pronunțat achitarea inculpaților, în condițiile mai sus

menționate, este legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, Înalta Curte, verificând

hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

împotriva deciziei penale nr. 74 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova,

secția minori și familie, privind pe inculpații V.M.C. și I.F.B.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat V.M.C. în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 74 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie,

privind pe inculpații V.M.C. și I.F.B.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat V.M.C. în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

februarie 2006.