ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5907/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5907/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Gorj sub nr. 2459/2004, reclamanții B.S.T. și D.I.M. au chemat în

judecată pe pârâții Primăria municipiului Târgu Jiu, D.G.F.P. Gorj, Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, SC Y. SRL Târgu Jiu și SC P.S. SRL

Târgu Jiu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună desființarea dispoziției nr. 1335 din 24 septembrie 2004, emisă de

primarul orașului Târgu Jiu, restituirea în natură a terenului liber și cel

concesionat, precum și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru terenul ce

nu poate fi restituit în natură.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că oferta de acordare a despăgubirilor în echivalent stabilită de

Primăria Târgu Jiu, prin decizia nr. 1335 din 24 septembrie 2004, este ilegală,

deoarece nu este în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 și trebuie

recalculată numai după stabilirea exactă a porțiunilor din teren ce pot fi

retrocedate și pe bază de expertiză la prețul pieței, raportat la prețul

terenurilor din vecinătatea acestora.

În raport de actele și lucrările

cauzei, prin sentința civilă nr. 26 din 24 ianuarie 2006 pronunțată în dosarul

nr. 2459/civ/2006, Tribunalul Gorj a admis, în parte, contestația formulată de

reclamanții B.S.T. și D.I.M. împotriva dispoziției nr. 1335 din 24 septembrie

2004, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu; a modificat dispoziția

contestată și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1479

mp, situat în Târgu Jiu, individualizat prin suprafață și parcele conform

raportului de expertiză.

S-a respins cererea de restituire în

natură a terenului în suprafață de 600 mp, ce a făcut obiectul parcelei nr. 2

descrisă în raportul de expertiză; s-a constatat că reclamanții au dreptul la

măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 3.598.205,4 RON, corespunzător

valorii terenului în suprafață de 10.113 mp; s-a respins acțiunea față de

pârâta D.G.F.P. Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat, în esență, că reclamanții au făcut dovada că sunt

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură

și prin echivalent în condițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar

prin sentința civilă nr. 12770 din 20 decembrie 2001 s-a constatat că cele două

suprafețe de teren au fost luate de stat în mod abuziv.

S-a apreciat, în raport de

concluziile raportului de expertiză, că se impune restituirea în natură a

suprafeței totale de 1479 mp, individualizată în raportul de expertiză în

parcele, iar pentru diferența de 10.113 mp, se impune acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent în sumă de 3.598.205,4 RON.

S-a constatat că Statul Român prin

Ministerul Finanțelor și D.G.F.P. Gorj nu au calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 857 din 6

noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 6579/54/2006 (nr. în format vechi

1411/Civ/2006), Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de pârâții

Primăria municipiului Târgu Jiu, prin primar și SC P.S. SRL Târgu Jiu; a respins

apelul declarat de apelanții-reclamanți; a schimbat, în parte, sentința, în

sensul că a respins cererea de restituire în natură în ceea ce privește

suprafețele de teren individualizate în raportul de expertiză ca fiind situate

în parcelele 1 (106 mp), 4 (127 mp), 5 (70 mp), 6 (70 mp), 7 (200,5 mp) și 8

(48 mp), precum și pentru suprafața de 36 mp (6 x 6), teren aferent postului de

transformare și alimentare cu energie electrică, situat pe parcela 3, suprafața

restituită în natură în parcela 3 fiind de 819 mp; a constatat că reclamanta

are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 3.833.210,3 lei,

corespunzător terenului în suprafață de 10.773,5 mp, și a respins acțiunea față

de pârâta SC P.S. SRL Târgu Jiu.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a constatat următoarele:

Obiectul judecății îl reprezintă

contestația împotriva deciziei nr. 1335 din 24 septembrie 2004, emisă de

primarul municipiului Târgu Jiu, în temeiul Legii nr. 10/2001.

În cadrul procedurii prevăzută de

Legea nr. 10/2001, instanței judecătorești îi revine obligația să se pronunțe

explicit și motivat, pe bază de probe certe, cărora dintre persoanele juridice

notificate și chemate în judecată le revine calitatea de deținător al

imobilelor a căror restituire se solicită, prin aceasta înțelegându-se

entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului dreptul

de proprietate publică sau privată, ori instituția care are înregistrate

bunurile în patrimoniul său.

Pârâta SC P.S. SRL este terț în

raport cu dispoziția contestată, iar potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001,

tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță numai

contestațiile împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul

imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor

îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta SC P.S. SRL nu este deținător

în sensul legii și deci nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

S-a constatat că motivul de apel

invocat de către Primăria Târgu Jiu, privind lipsa calității procesuale pasive,

este nefondat, deoarece Legea nr. 10/2001 instituie, pentru restituirea

imobilelor două etape: o etapă necontencioasă și o etapă contencioasă, precum

și părțile între care se desfășoară aceste proceduri, și anume „persoana

îndreptățită” și „persoana juridică deținătoare a imobilului”.

Art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, menționează și primăriile în categoria de persoane juridice care sunt

obligate la restituirea proprietății, cu precizarea că în cazul primăriilor restituirea

se face prin dispoziția motivată a primarilor, calitate procesuală având

primăria.

În ce privește motivele de apel

invocate de Primăria Târgu Jiu și apelanții reclamanți, referitoare la

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, s-a constatat că potrivit art. 10 și

art. 11 din acest act normativ, se dispune restituirea în natură pentru

suprafețele de teren care nu sunt afectate de construcții autorizate, de

servituți legale, amenajări de utilitate publică etc.

În raport de probele administrate în

cauză, raport de expertiză și cercetare la fața locului, s-a apreciat că

suprafețele de teren individualizate în raportul de expertiză tehnică ca fiind

situate în parcelele 1, 4, 5, 6, 7 și 8 nu pot fi restituite în natură, nefiind

„libere” în sensul legii.

Cu privire la suprafețele de teren

înscrise în parcelele 2 și 3 s-a constatat că sunt afectate de construcții

(fostă casă – în care în prezent funcționează cabinete medicale) și respectiv,

de un post de transformare și alimentare cu energie electrică ce ocupă

suprafața de 36 mp, astfel că suprafața ce li se restituie în natură, în

parcela 3, este de 819 mp

Pentru suprafața de teren

nerestituită în natură, 110.773,5 mp, s-a constatat dreptul reclamanților la

măsuri reparatorii în echivalent, la valoarea de referință avută în vedere prin

raportul de expertiză, de 3.833.211,3 lei.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții B.S.T. și D.I.M. și pârâții Primăria municipiului

Târgu Jiu, reprezentată prin primar și primarul municipiului Târgu Jiu, criticând-o

pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin recursul lor, reclamanții au

arătat că decizia recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece

respingerea cererii acestora de retrocedare în natură a tuturor parcelelor, nr.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, care sunt libere, așa cum rezultă din expertizele

tehnice efectuate în cauză, cât și prin cercetarea la fața locului, este

nelegală.

În ce privește terenurile ocupate de

societățile comerciale, acestea au fost fie vândute, fie concesionate de

primărie după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce reprezintă, în

opinia acestora, o formă de preluare abuzivă a proprietății lor.

În ce privește acordarea

despăgubirilor, solicită ca aceasta să se facă conform legii, în cuantumul

calculat în conformitate cu prețul de piață al metrului pătrat de teren

retrocedat la data rămânerii hotărârii definitive.

Prin recursul lor, pârâții Primăria

municipiului Târgu Jiu și primarul municipiului Târgu Jiu, invocă excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Târgu Jiu, întrucât

aceasta presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre

care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, în speță, în raport de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziția prin care se

soluționează notificarea este emisă de primar, singurul care are calitate

procesuală pasivă.

Pe de altă parte, se arată că nici

unul din terenurile schițate în cele 6 anexe nu pot fi restituite în natură,

deoarece acestea aparțin domeniului public, ca spații de parcare, spații verzi

căi de acces sau sunt afectate de construcții, astfel că restituirea se poate

face numai în echivalent potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din

Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor se arată că urmare a apariției Legii nr. 247/2005, singura

competentă pe acest aspect este Comisia Centrală, motiv pentru care instanța de

fond a stabilit în mod nelegal cuantumul acestora.

Examinând decizia în raport de

criticile formulate de reclamanți și de pârâți Primăria municipiului Târgu Jiu

și primarul municipiului Târgu Jiu, instanța constată următoarele:

Pârâta Primăria municipiului Târgu

Jiu, prin recursul său, critică greșita aplicare în speță a dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu are calitate procesuală

pasivă în raportul juridic dedus judecății, aceasta aparținând primarului care

este obligat să emită dispoziția urmare a notificărilor persoanelor îndreptățite,

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Această critică este nefondată,

deoarece la data când s-au transmis notificările de către reclamanți (nr. 3861

și 3862 din 9 august 2001) către pârâtă, s-a născut raportul juridic între

aceștia, iar pârâta avea calitate de persoană juridică deținătoare a terenului,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nemodificată.

În concluzie, legal au stabilit

instanțele de fond și apel că în raportul juridic dedus judecății calitate

procesuală pasivă are și primăria, chemată în proces anterior datei când Legea

nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, iar organul abilitat

expres de lege să emită decizia sau, după caz, dispoziția motivată, este

primarul, respectiv primarul general al municipiului București.

Celelalte critici formulate de către

reclamanți și pârâți vizează nelegalitatea deciziei civile recurate, ca fiind

dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în ce privește

modalitatea de restituire către reclamanți a terenului, în natură sau prin

măsuri reparatorii în echivalent.

Astfel, reclamanții, deși nu arată

expres, critică greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată, deoarece toate

terenurile identificate în schițele anexe la rapoartele de expertiză întocmite

în cauză evidențiază că acestea sunt „libere” în sensul legii, iar pârâții

critică greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 1 și art. 9 din Legea

nr. 10/2001, republicată, deoarece, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.

11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafețele de teren a

căror restituire în natură se solicită fac parte din domeniul public al

municipiului Târgu Jiu și sunt afectate de utilități publice și de construcții.

Numai că, potrivit dispozițiilor

art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra

fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurări în fapt ce au fost pe deplin

stabilite.

Or, instanța de apel a stabilit că

terenurile expropriate nu sunt libere în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, republicată, pentru a dispune restituirea acestora în natură, deoarece

sunt afectate de utilități publice și de construcții (creșă în care în prezent

funcționează cabinete medicale), fără ca situația de fapt să fie pe deplin

dovedită, neexistând un fundament probatoriu adecvat și pertinent, în acest

sens.

Astfel, în primă instanță s-a

efectuat raportul de expertiză tehnică de către expert P.M., iar în apel s-a

efectuat un supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în

primă instanță și s-a concluzionat că terenurile evidențiate în schițele anexe

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, sunt parțial libere și se poate restitui în natură o

suprafață totală de 2.079,50 mp.

Instanța de fond a restituit în

parte această suprafață, respectiv 1.479 mp, mai puțin suprafața de 600 mp ce a

făcut obiectul parcelei nr. 2 descrisă în raportul de expertiză, iar instanța

de apel a schimbat soluția primei instanțe, în sensul că a respins cererea de

restituire în natură a suprafețelor de teren individualizate în raportul de

expertiză în parcelele 1, 4, 5, 6, 7 și 8, precum și suprafața de 36 mp, teren

aferent postului de transformare și alimentare cu energie electrică situat în

parcela 3, constatând că suprafața restituită în natură în parcela 3 este de

819 mp.

Dacă obiecțiunile formulate în primă

instanță de către părți la raportul de expertiză au fost puse în discuție de

către instanță și s-a încuviințat ca expertul judiciar să răspundă acestora,

obiecțiunile la suplimentul raportului de expertiză efectuat în apel, în termen

legal, formulate de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu, nu au fost puse în

discuție, deși, prin acestea s-a susținut că expertul a omis să evidențieze pe

schița de plan o serie de construcții, cum ar fi postul de transformare energie

electrică de pe parcela 3.

Proba hotărâtoare pe baza căreia s-a

pronunțat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este cercetarea la fața

locului efectuată de către instanță. Despre cele constatate la fața locului s-a

încheiat proces-verbal, însă procuratorul reclamanților a contestat

constatările instanței, susținând că cercetarea s-a făcut la alt termen, și că

pe terenul a cărui restituire se solicită nu sunt edificate construcții, și nu

este afectat de utilități publice.

Față de această susținere, proba cu

cercetare locală trebuia refăcută.

Pe de altă parte, instanța de apel,

în procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării locale, nu arată pe care din

parcele este amplasată construcția-creșă, în care în prezent funcționează

cabinete medicale.

În această situație, se constată că

se impune completarea expertizei și a probei cu înscrisuri și refacerea

cercetării locale, probe incompatibile cu structura recursului potrivit

dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., pentru a se stabili, în concret, care

sunt suprafețele de teren ce pot fi restituite în natură, în raport de

prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, și pentru ce suprafețe

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.

Expertul urmează să stabilească ce

construcții sunt amplasate pe teren, când au fost edificate aceste construcții

și care sunt suprafețele de teren ce nu sunt afectate de construcții noi, de

servituți legale și alte amenajări de utilitate publică, la întocmirea lucrării

urmând ca expertul să aibă în vedere și obiecțiunile făcute de părți la

raportul de expertiză.

Pentru stabilirea împrejurărilor

privind data edificării construcțiilor se va administra și proba cu înscrisuri

(autorizație de construire și alte înscrisuri), deoarece pentru restituirea în

natură a imobilelor se are în vedere situația juridică a acestora la data

cererii de restituire, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, iar

art. 10 alin. (3), la care trimite art. 11 alin. (3) din lege, prevede că se

restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în

condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990.

Pentru aceste considerente,

instanța, constatând că situația de fapt nu este pe deplin stabilită, în baza

dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de

reclamanții B.S.T. și D.I.M. și de pârâții primarul municipiului Târgu Jiu și

Primăria municipiului Târgu Jiu, va casa în parte decizia atacată și va trimite

cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanți și pârâți,

aceleiași instanțe.

Vor fi menținute restul

dispozițiilor deciziei, respectiv cele privind admiterea apelului declarat de

SC P.S. SRL, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii reclamanților

față de aceasta, dispozițiile instanței de apel în acest sens nefăcând obiectul

recursului.

Cu ocazia rejudecării cauzei vor fi

avute în vedere și celelalte mijloace de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții B.S.T. și D.I.M. și pârâții primarul municipiului Târgu Jiu și

Primăria municipiului Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 857 din 6 noiembrie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează în

parte.

Trimite cauza pentru rejudecarea

apelurilor declarate de reclamanți și pârâții recurenți aceleiași curți de

apel.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2007.