ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2013

Asupra recursurilor penale de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 4320/104/2011, s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații P.A.G. și G.B.A. privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen., menționată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 756/P din 25 octombrie 2011, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiate. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen.

cu aplic. art. 99 - 100 și 109 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor P.A.G. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 110 1 C. pen. rap. la art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 4 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 110 C. pen., din care, 2 ani și 6 luni pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță; pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani (18 noiembrie 2012), s-a încredințat supravegherea inculpatului minor părinților acestuia P.C.

și P.O., cărora li s-au pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării sale, obligația înștiințării instanței, de îndată, dacă inculpatul minor are purtări rele, se sustrage de la supraveghere ori a săvârșit din nou o faptă penală; în baza art. 110 1 alin. (1) C. pen. rap la art. 103 C. pen., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a dispus obligarea inculpatului să nu frecventeze restaurante și discoteci, urmând ca supravegherea executării acestei obligații să fie efectuată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul P.A.G., pe durata termenului de încercare stabilit, în baza art. 110 1 C. pen.

corob. cu art. 86 3 C. pen., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență. Potrivit dispozițiilor art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca datele prev. de lit. b), c) și d) să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; în baza art. 359 alin. (1) C. pen. p., s-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 110 alin. (3) rap la art. 86 4 alin. (2) C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și obligației prevăzute de lege și dispuse și prin hotărâre; în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.A.G.

și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu începere de la împlinirea vârstei de 18 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive începând de la data de 14 septembrie 2011 ora 18.25, la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.A.G., dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.B.A., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe o durată de 3 ani; în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul G.B.A., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat timpul reținerii și arestării preventive începând de la data de 14 septembrie 2011 ora 18.25, la zi. În baza art. 14, 16 1 , art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ., s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă B.A.S. și, în consecință: a fost obligat inculpatul G.B. la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.C.

și P.O. la plata către aceeași parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul G.B., în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata către aceeași parte civilă și a sumei de 180 RON reprezentând daune materiale. În baza art. 14, 16 1 , art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de părțile civile Spitalul de Urgență Slatina și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul G.B., în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.C.

și P.O., la plata despăgubirilor civile către aceste părți civile, astfel: - 10.901,103 RON solicitate de Spitalul de Urgență Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind internarea părții vătămate B.A.S. în secția Chirurgie Generală; - 888,09 RON solicitate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea aceleiași părți vătămate în secția Chirurgie BMF, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflație, conform cererii acestei părți civile. S-a constatat că inculpații și părțile responsabile civilmente - cu privire la inculpatul minor - și-au manifestat expres voința de a achita despăgubirile civile (daune morale și materiale) solicitate de partea civilă B.A.S.

și cele reprezentând cheltuieli de spitalizare, solicitate de părțile civile Spitalul de Urgență Slatina și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.B.A. la plata sumei de 350 RON, iar inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata sumei de 350 RON, sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite, astfel: câte 150 RON din cursul judecății - din această sumă, câte 80 RON reprezintă onorariu apărător din oficiu și câte 200 RON reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale; în baza art. 193 alin. (1) și (4) C. proc.

pen., au fost obligați fiecare dintre cei doi inculpați, iar inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata către partea civilă B.A.S. a sumei de câte 250 RON reprezentând cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecății de acesta, respectiv onorariu apărător ales. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 756/P din 25 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaților: G.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen. cu aplic.

art. 75 lit. c) C. pen. și P.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) f) și i) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., constând în fapt în aceea că, în noaptea de 12/13 septembrie 2011, în jurul orei 01.00, inculpații, împreună cu martorul B.V., s-au deplasat la Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina, intenționând să viziteze o elevă la internatul acestui colegiu. Inițial, martorul B.V. a pătruns pe poarta mică de acces, fiind întâmpinat de paznicul școlii, de serviciu în noaptea respectivă, B.A.S., a discutat cu acesta, solicitând-i să le permită să se deplaseze la clădirea din curtea colegiului, unde este amenajat internatul de fete, pentru ca inculpatul G.B.A.

să întâlnească o elevă. Partea vătămată B.A.S. a refuzat solicitarea, motivând că este o oră târzie din noapte, iar elevii dorm. Urmare a acestui refuz, martorul B.V. s-a întors la cei doi inculpați, care se aflau la aprox. 2 m., în exteriorul curții Colegiului Tehnic și le-a spus că paznicul nu le permite accesul în interiorul colegiului, respectiv la internatul de fete. În aceste împrejurări, inculpatul G.B.A. a afirmat că dorește și el să discute cu paznicul și, în acest sens, împreună cu inculpatul minor P.A.G. s-a deplasat către paznic, care se afla lângă poarta de acces, în incinta Colegiului, i-au solicitat să-i lase să meargă la internatul elevelor pentru a discuta cu o elevă. Paznicul a refuzat și solicitarea celor doi inculpați cu aceeași motivare - ora târzie și împrejurarea că elevii dorm așa cum îi spusese și martorului B.V.

Urmare a refuzului paznicului școlii - B.A.S. - de a le permite accesul în incinta colegiului la internatul de fete, cei doi inculpați l-au lovit pe paznic, inițial inculpatul P.A.G. cu piciorul, iar inculpatul G.B.

cu "podul" palmei, în zona feței, determinând căderea părții vătămate la pământ, după care ambii inculpați au continuat să-l lovească în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zona capului - feței, toracelui, abdomenului, cauzându-i comoție cerebrală, traumatism cranio-facial și leziuni multiple printre care: fractură arcadă stângă, fractură cominutivă orbită stângă, multiple traiecte de fractură la nivelul pereților sinusurilor maxilare bilateral, unele cu deplasare, fractură sinus maxilar bilateral, fractura piramidă nazală, epistaxis bilateral, contuzii pulmonare bilaterale, fractură arc posterior C11 stg, etc, leziuni descrise în detaliu în raportul de expertiză medico-legală din 17 octombrie 2011 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Olt, care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Martorul B.V., care se afla pe trotuarul de lângă școală, auzind țipete și strigăte de ajutor, s-a întors și a observat partea vătămată căzută pe asfalt, iar pe cei doi inculpați lovind-o cu picioarele, a strigat către aceștia să înceteze agresiunea, moment în care inculpații au încetat să mai lovească partea vătămată și au fugit. Cei doi inculpați s-au deplasat în apropierea unui loc amenajat ca spațiu de joacă pentru copii, respectiv pe str. G. din Slatina, unde au stat pe o bancă, pentru a vedea dacă la fața locului unde l-au agresat pe paznic vin în ajutorul acestuia organele de poliție și ambulanța; ulterior, observând că lângă partea vătămată a ajuns ambulanța, au părăsit locul menționat și s-au deplasat la domiciliile lor.

Urmare a leziunilor grave produse prin loviturile aplicate de cei doi inculpați, partea vătămată B.A.S. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul jud. Slatina, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale și a rămas internat în secția chirurgie generală, în perioada 13 septembrie 2011 - 03 octombrie 2011; ulterior partea vătămată a fost internat și la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, secția chirurgie BMF, în perioada 11 octombrie - 14 octombrie 2011. Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpaților G.B.A. și P.A.G., săvârșite în condițiile expuse anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen. Constatând că faptele există și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea ambilor inculpați, iar la individualizarea pedepsei principale aplicate fiecăruia dintre cei doi, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator (pentru inculpatul minor P.A.G. și disp.

art. 109 alin. (1) C. pen.) și toate celelalte date care particularizează atât faptele comise cât și persoana inculpaților, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., "dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală". Pe de o parte, s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite deduse din importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prev. de textul legal incriminator și modul concret în care inculpații au agresat partea vătămată, dar și persoana fiecăruia dintre inculpați astfel: - pentru inculpatul minor P.A.G., vârsta acestuia (16 ani și 9 luni la data comiterii faptei, 17 ani și 2 luni în prezent), elev în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic "I.M." Slatina, aspectele rezultate din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt nr. 201/R din 22 septembrie 2011 - datele prezentate cu privire la persoana minorului, factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional - prezența modelelor pozitive de comportament în familie și susținerea afectivă,

morală și materială de care beneficiază din partea familiei, regretul manifestat pentru faptele comise, frecventarea cursurilor școlare, perspectivele de integrare în societate - declarații ("caracterizări") extrajudiciare date de diriginta și colegii inculpatului minor P.A.G., președintele Asociației de proprietari, vecini, paroh, caracterizare psihologică efectuată trei profesori din cadrul Colegiului Tehnic I.M. Slatina - director, diriginte și consilier psihopedagog, împrejurarea că este la prima nerespectare a legii penale astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; referitor la inculpatul G.B.A. s-a constatat că a mai fost anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe termen de încercare de 2 ani stabilit în condițiile art. 110 C. pen.

pentru infracțiuni concurente: contra patrimoniului - furt calificat - art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. și infracțiune priv. circulația pe drumurile publice - art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2002 conform Sentinței penale nr. 551 din 29 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Slatina - definitivă la data de 10 iulie 2009, iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 1805/P/2011 din data de 22 august 2011(așadar cu numai câteva zile înainte de data faptelor deduse judecății) i-a fost aplicată și o sancțiune cu caracter administrativ - amenda în cuantum de 1000 RON pentru o altă infracțiune prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, iar pe de altă parte s-a reținut că și acesta este tânăr (20 ani), a absolvit în anul 2011 Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina conform adeverinței din 20 septembrie 2011. Având în vedere conduita bună anterioară săvârșirii infracțiunii, rezultată din înscrisurile menționate cu privire la inculpatul minor P.A.G., prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Totodată, preocuparea și intenția expres manifestată de ambii inculpați de a repara prejudiciul produs prin faptele comise, respectiv de a despăgubi partea vătămată și a achita acesteia sumele de bani solicitate atât cu titlu de daune morale cât și materiale, încercarea de a înlătura consecințele infracțiunii, manifestându-și acordul de a achita integral și cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate solicitate de Spitalul județean de Urgență Slatina și Spitalul Clinic de Urgență Craiova, regretul manifestat în fața instanței cu privire la lovirea părții vătămate, au fost reținute în favoarea ambilor inculpați de instanța de fond, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., ca fiind circumstanțe atenuante judiciare.

Față de inculpatul G.B.A., s-a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen., constând în aceea că a comis fapta împreună cu un inculpat minor (P.A.G. - 16 ani și 9 luni la data comiterii faptei). Ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului minor P.A.G., art. 74 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului G.B.A.), în temeiul art. 76 alin. (2) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați, sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța de fond a constatat că, față de inculpatul minor P.A.G.

sunt realizate cerințele prev. de art. 110 1 rap. la art. 86 1 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., atât cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate (2 ani și 6 luni închisoare), cât și celelalte condiții reglementate de dispozițiile legale menționate - inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, circumstanțele personale și vârsta acestuia, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului minor chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție, având în vedere considerentele expuse cu privire la circumstanțele personale, conduita anterioară bună a inculpatului P., elev în clasa a XI-a, perioada în care acesta a fost reținut și arestat preventiv în cauză, regretul exprimat față de faptele comise și încercarea de a repara toate urmările faptelor comise respectiv voința exprimată de a achita despăgubirile civile solicitate de partea vătămată și cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea acesteia.

Aspectele menționate au fost apreciate ca fiind de natură să determine aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție iar condamnarea inculpatului minor la pedeapsa închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar reprezenta un avertisment suficient în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială astfel cum este prevăzut expres în disp. art. 52 alin. (2) C. pen., să își conformeze conduita exigențelor legii penale în viitor.

S-a apreciat că în perioada suspendării sub supraveghere inculpatul va avea stabilite obligații și măsuri de supraveghere, iar pe de altă parte și această perioadă reprezintă un interval de timp în care săvârșirea unei noi infracțiuni sau nerespectarea măsurilor de supraveghere cu rea-credință ar putea atrage executarea în totalitate a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pedeapsă care nu s-ar contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ulterioară, ci s-ar cumula, ceea ce este de natură să reprezinte pentru inculpat o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare conform art. 52 alin. (1) C. pen., care să-l determine să-și cenzureze cu multă strictețe și responsabilitate comportamentul ulterior, să respecte toate normele legale și valorile sociale.

Referitor la inculpatul G.B.A., instanța de fond a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), se impune a fi în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen., comportamentul inculpatului neputând fi caracterizat ca fiind unul corespunzător normelor legale până în prezent, dimpotrivă.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut că, anterior citirii actului de sesizare, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova s-a constituit parte civilă, conform cererii din 21 noiembrie 2011, cu suma de 888,09 RON reprezentând contra valoarea cheltuielilor de spitalizare necesitate de internarea părții vătămate B.A.S., în perioada 11 octombrie - 14 octombrie 2011, la secția Chirurgie BMF, solicitând și reactualizarea cu indicele de inflație și atașând decontul de cheltuieli, iar Spitalul Județean de Urgență Slatina s-a constituit parte civilă, conform adresei din 21 noiembrie 2011, cu suma de 10901,103 RON, pentru dovedirea acestor pretenții atașând la dosar decontul de cheltuieli ca urmare a internării părții vătămate B.A.S.

în secția Chirurgie Generală, în perioada 13 septembrie 2011 ora 05.36 - 03 octombrie 2011, ora 12,00, conform foii de observație clinică generală din 19 septembrie 2010; totodată, partea vătămată B.A.S.

s-a constituit parte civilă în cauză, la termenul din data de 22 noiembrie 2011, cu suma de 400.000.000 lei ROL reprezentând daune morale, respectiv câte 200.000.000 lei ROL de la fiecare dinte cei doi inculpați; după începerea cercetării judecătorești, partea vătămată B.A.S., la termenul din data de 17 ianuarie 2012 a completat cererea inițială de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 180 RON reprezentând daune materiale (rezultate din diminuarea drepturilor salariale ca urmare a concediului medical începând cu data de 13 septembrie 2011). S-a avut în vedere că acțiunea civilă promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere principiul disponibilității aplicabil în materie civilă, declarațiile exprese ale inculpaților și ale părților responsabile civilmente - manifestarea de voință a acestora, precum și dispozițiile art. 16 1 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., instanța a obligat la despăgubiri în măsura recunoașterii, astfel că s-a admis acțiunea civilă promovată de fiecare dintre cele trei părți civile, astfel: în baza art. 14, 16 1 , art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob cu art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C. civ, a fost obligat inculpatul G.B. la plata către partea civilă B.A.S. a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata către aceeași parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul G.B. în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.C.

și P.O., la plata către aceeași parte civilă și a sumei de 180 RON reprezentând daune materiale; inculpații nu au fost obligați în solidar și plata sumei reprezentând daune morale solicitate de partea civilă B.A.S., întrucât acesta a solicitat obligarea fiecăruia dintre inculpați a sumei de câte 200.000.000 ROL, astfel că instanța de fond a dat eficiență manifestării de voință a acestuia, având în vedere principiul disponibilității și celelalte aspecte expuse anterior cu privire la soluționarea laturii civile. În baza art. 14, 16 1 , art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998, 999 C. civ și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif., s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de părțile civile Spitalul de Urgență Slatina și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatului G.B.

în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata despăgubirilor civile către aceste părți civile astfel: - 10.901,103 RON către Spitalul de Urgență Slatina, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind internarea părții vătămate B.A.S. în secția Chirurgie Generală; - 888,09 RON către de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea aceleiași părți vătămate în secția Chirurgie BMF, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de inflație, conform cererii formulată de partea civilă. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cât și inculpatul G.B.A.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 52 și 72 C. pen. privind pedeapsa aplicată acestora, scopul și criteriile de individualizare ale acesteia; astfel, a arătat că, la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpaților, și nici de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, așa încât pedepsele stabilite pentru cei doi inculpați sunt prea blânde; de asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut seama la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului G.B.A.

de antecedentele penale ale acestuia. Apelantul-inculpat G.B.A., a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte: - greșita interpretare a probatoriilor administrate, căci în raport de acestea se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acestui inculpat, din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, precum și reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante prev de art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen.; - instanța de fond a făcut o greșită încadrare juridică a faptei, fără a se ține seama că, din perspectiva elementului infracțional al laturii subiective, nu s-a dovedit în nici un mod intenția sau acceptarea de către inculpatul G.B.A.

a morții părții vătămate, victima nefiind lovită cu obiecte contondente iar inculpatul nu a vizat zone vitale ale corpului acesteia, victima a fost împinsă de către inculpat, care a reacționat ca urmare a provocării, așa încât, leziunile pe care partea vătămată le-a prezentat în urma săvârșirii infracțiunii s-au datorat faptului că s-a dezechilibrat și a căzut; - nu a existat un mobil al infracțiunii, inculpatul neavând motive să dorească suprimarea vieții victimei, cu atât mai mult cu cât părțile nu se cunoșteau, fapt dovedit de altfel și cu probele existente în acest sens la dosar; - în mod greșit instanța de fond a reținut agravanta prev de art. 175 lit. f) C. pen., deoarece probele existente la dosar au făcut dovada faptului că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate la momentul săvârșirii faptei, ceea ce face ca reacția acesteia să fie în afara atribuțiilor impuse de fișa postului; - s-a criticat și modalitatea de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.B.A., solicitându-se reducerea cuantumului acesteia și, ca modalitate de executare a pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite în acest sens condițiile cerute de lege. S-au invocat circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și cele personale, apreciindu-se că perioada scursă de la data arestării preventive a inculpatului (14 septembrie 2011) este suficientă pentru ca inculpatul să înțeleagă gravitatea faptei comise și, pe viitor, să nu mai săvârșească alte infracțiuni, vârsta și starea de sănătate a inculpatului. Cu prilejul soluționării apelurilor, la solicitarea inculpaților au fost încuviințate readministrarea probei cu martori și acte precum și mijlocul probatoriu constând în înregistrarea audio-video de la locul și data săvârșirii faptelor ce formează obiectul acțiunii penale.

S-a luat declarație celor doi inculpați, ambii susținând acțiunile provocatoare ale victimei asupra inculpatului G.B.A. și numai ca o reacție la acestea, activitățile celor doi inculpați de agresare a victimei. Martorul B.V. a relevat împrejurările derulării conflictului, declarația dată în această fază procesuală fiind similară declarațiilor date pe parcursul desfășurării procesului penal. În ceea ce-l privește pe martorul A.A.I., instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., în condițiile în care a constatat imposibilitatea prezentării acestuia în instanță. În condițiile în care s-a comunicat de către unitatea școlară că aceasta nu deține înregistrări audio-video, s-a solicitat primăriei locale comunicarea înregistrărilor audio-video și care privesc locul infracțiunii deduse judecății.

Înregistrarea a fost comunicată cu adresa Primăriei Mun. Slatina nr. 24792 din 18 septembrie 2012, însoțită de înregistrarea din data de 12/13 septembrie 2011, efectuată de camerele de supraveghere amplasate în zona Colegiului Tehnic Metalurgic din mun. Slatina în jurul orei 1.00, însoțită de suportul magnetic corespunzător. Atât instanța cât și părțile cauzei, cărora li s-a pus la dispoziție mijlocul probatoriu solicitat, au vizionat aceste înregistrări, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 21 septembrie 2012. De asemenea, instanța a avut spre observare planșele fotografice depuse de inculpați la dosar precum și actele medicale. Prin Decizia penală nr. 290 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins apelul inculpatului G.B.A., declarat împotriva Sentinței penale nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 4320/104/2011.

S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatului G.B.A. (deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Craiova), declarat împotriva Sentinței penale nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul cu nr. 4320/104/2011. S-a desființat sentința în parte, sub aspectul laturii penale, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.B.A. S-a majorat pedeapsa aplicată acestui inculpat (G.B.A.) la 6 ani închisoare. S-a dedus prevenția de la 20 ianuarie 2012 la zi și menține starea de arest a inculpatului. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat pe inculpatul G.B.A. la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON, onorariu avocat oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de instanța de fond pe baza materialului probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză, că apărările formulate de inculpatul G.B.A. referitoare la aspectele vizând încadrarea juridică a faptei săvârșite nu se circumscriu infracțiunii prev. de art. 182 C. pen., că susținerile acestuia referitoare la incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen. sunt nedovedite în contextul derulării activității infracționale desfășurate de acesta. Referitor la criticile aduse de către parchet operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.B.A. sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare a pedepsei aplicată acestuia instanța de prim control judiciar a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat corespunde exigențelor disp.

art. 72 și art. 52 C. pen. S-a reținut în acest sens că fapta a fost săvârșită împreună cu un minor, asupra unei persoane care asigura paza unei instituții, că astfel de fapte aduc atingere unor valori sociale fundamentale, căci acestea vizează viața persoanei, în cauză victima fiind salvată doar prin intervenția martorilor care au apelat serviciul de ambulanță. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul G.B.A. Criticile formulate de parchet vizează următoarele aspecte: - motivarea soluției instanței de apel cu privire la inculpatul G.B.A., contrazice dispozitivul hotărârii - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 teza II C. proc.

pen. - s-au aplicat pedepse greșit individualizate ambilor inculpați - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza I C. proc. pen. În dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a învederat următoarele: Deși în considerentele hotărârii instanței de apel s-a reținut că au fost judicios examinate și analizate criticile apelanților (parchet și inculpat), concluzia din parag. 2, pagina 13 din decizie, aceea că sunt nefondate criticile aduse de către inculpatul G.B.A. vine în contradicție cu dispozitivul aceleiași decizii menționat pe aceeași filă verso, parag. 1 și 2 și anume "respinge apelul inculpatului". În susținerea criticii circumscrise cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. s-au menționat următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală. În condițiile în care s-a comis infracțiunea pedepsele aplicate inculpaților sunt netemeinice. Nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante față de ambii inculpați și nici modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului minor P.A.G., acesta aplicând prima lovitură victimei, continuând apoi să o lovească chiar căzută pe sol.

Stabilirea unei pedepse sub limita minimă legală față de coinculpatul G.B.A. nu se justifică având în vedere starea de beție voluntară, neîncetarea agresiunii decât la intervenția unui martor atitudinea inculpaților imediat după faptă - abandonând victima inconștientă -, pot constitui împrejurări agravante alături de circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., de natură a forma convingerea că pericolul social al faptei este ridicat. De altfel, ambii inculpați știau că victima efectua serviciul de pază la acea instituție, cu privire la inculpatul major nu s-a acordat nicio eficiență antecedentelor penale (cazier judiciar) și contrar art. 78 și 80 C. pen., circumstanța agravantă nu a fost luată în considerare de ambele instanțe.

Pentru motivele expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel și rejudecarea cauzei de către instanța de apel, dându-se eficiență criticilor formulate. Recurentul inculpat G.B.A., în teza principală, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului formulat în cauză de inculpat, casarea Deciziei penale nr. 290 din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, invocând cazurile de casare respectiv dispozițiile art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen.

Cu privire la primul caz de casare a solicitat a se observa faptul că dispozitivul hotărârii nu se înțelege în sensul că atunci când deliberează instanța de apel pe de o parte precizează faptul că înțelege să respingă apelul formulat în cauză de inculpat, iar pe de altă parte, în continuare se precizează faptul că se admit apelurile declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt dar și de către inculpatul G.B.A., apeluri ce vizau Sentința penală nr. 7 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Olt. A considerat că dispozitivul hotărârii recurate acesta contrazice motivarea soluției și nu se înțelege cert care a fost soluția adoptată în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent în sensul dacă i s-a admis sau respins apelul formulat.

În al doilea motiv de casare apreciază ca în mod greșit instanța de apel nu a dat curs unei cereri esențiale formulate de către inculpatul recurent G.B.A. cerere ce viza efectuarea în cauză a unei expertize video. A arătat că probatoriile solicitate de inculpat au fost administrate în parte însă din reaudierea martorului care i-a însoțit pe cei doi inculpați în seara comiterii infracțiunii, respectiv B.V., a rezultat clar că acesta nu a declarat adevărul că există o relație tensionată între acest martor și inculpatul G.B.A. ca urmare a unui dosar penal anterior împrejurare în care pentru stabilirea situației reale erau necesare depunerea la instanța a unor înregistrări video. Întrucât liceul unde era angajată victima a precizat că nu mai deține înregistrările video prin diligențele depuse s-a obținut de la Primăria Slatina un CD cu filmările din seara în care s-a petrecut infracțiunea.

A mai arătat că fiind vizionat acest CD nu rezultă date deosebit de importante, însă efectuarea în cauză a unei expertize video era necesară, întrucât printr-un procedeu tehnic de apropiere a imaginilor filmate (zoom) care se putea face numai în cadrul unei expertize de specialitate puteau fi observate acțiunile desfășurate de fiecare inculpat și de partea vătămată și astfel prin administrarea acestei probe putea fi confirmată apărarea invocată în mod constant de către inculpatul recurent. În teza secundară, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., în sensul că faptei reținute în sarcina inculpatului i s-a dat o greșită încadrare juridică, apreciind că fapta trebuia încadrată și dispozițiile art. 182 C. pen.

Astfel, a arătat că raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, trebuia avute în vedere criteriile stabilite de practica judiciară atunci când se face încadrarea juridică a faptei în aceea de tentativă de omor sau de vătămare corporală gravă, respectiv zona vizată, intensitatea loviturilor, repetabilitatea acestora și obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii. Având în vedere, producerea leziunilor cauzate prin aplicarea de lovituri cu piciorul fără a fi vizată o anumită zonă, vitală, vârsta autorilor infracțiunii, mobilul săvârșirii acesteia a susținut că nu rezultă forma de vinovăție cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni. În ultima teză, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată pentru fapta săvârșită indiferent de încadrarea juridică stabilită de instanță. A considerat că, în mod greșit, instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 la 6 ani închisoare fără o motivare care să atragă o majorare justificată a cuantumului pedepsei. A solicitat ca modalitatea de executare a pedepsei aplicate, să se circumscrie dispozițiilor art. 86 1 C. pen., întrucât executarea pedepsei în această modalitate oferă suficiente garanții pentru ca scopul legii penale să fie atins și să se asigure un control apropiat asupra activității viitoare a inculpatului pe durata termenului de încercare. Recursul declarat de parchet este nefondat.

Recursul declarat de inculpat este fondat doar pentru considerentele ce se vor arăta: Analizând hotărârea recurată cât și motivele de recurs formulate în raport de criticile exprimate cât și din oficiu, conform disp. art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele: În ceea ce privește critica formulată, deopotrivă, de Parchet și de inculpatul G.B.A. referitor la incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este întemeiată. De principiu, existența unor contradicții între considerente și dispozitivul hotărârii sau folosirea unor termeni neclari, echivoci în cuprinsul acestuia, se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. Tot astfel, atunci când dispozitivul hotărârii este altfel formulat, încât nu se înțelege ce soluție s-a dat cauzei ori ce trebuie executat, cazul de casare operează. Acest caz de casare, nu este incident însă, atunci când în expunere s-a produs o eroare de motivare, care nu exclude soluția din dispozitiv întemeiată pe împrejurările cauzei. Într-o asemenea situație se poate înlătura în calea de atac a recursului eroarea de motivare cu menținerea soluției din dispozitiv. Este adevărat că în considerentele deciziei se consemnează, concluzia potrivit căreia sunt nefondate criticile aduse de către inculpatul G.B.A. sentinței apelate, însă, chiar dacă într-o aparentă contradicție cu dispozitivul deciziei, această consemnare eronată nu exclude soluția pronunțată în cauză.

În raport de considerațiile sus-menționate și de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., nefiind vorba de o contradicție între considerente și dispozitiv ci de o eroare de consemnare în cuprinsul acestuia. Referitor la critica inculpatului G.B.A., circumscrisă motivului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., pentru aspectele expuse în motivele de recurs scrise, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este întemeiată. Potrivit disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Cazul de casare invocat constă, printre altele, în omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale părților, de natură să le garanteze drepturile și să le influențeze soluția procesului. Pentru a fi incident acest caz de casare, trebuie ca cererile să fie formulate cu respectarea condițiilor legale, iar instanța să omită să se pronunțe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele. Tot astfel, pentru a opera cazul de casare menționat, legea mai pretinde ca cererile esențiale ale părților, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influențeze soluția procesului, adică să se poată aprecia că, dacă aceasta s-ar fi admis, s-ar fi schimbat soluția cauzei.

Or, în cauză, instanța s-a pronunțat, motivat, asupra tuturor cererilor formulate aspect ce se verifică în practicaua deciziei penale atacate (din 5 octombrie 2012), cererea privind efectuarea expertizei, fiind apreciază nerelevantă în raport de întregul material probator administrat în cauză, întrucât prin acest mijloc de probă nu se tindea la dovedirea unor împrejurări noi care să le contrazică pe cele deja existente și lămurite. În condițiile în care s-a comunicat de către unitatea școlară că aceasta nu deține înregistrări audio - video, s-a solicitat primăriei locale comunicarea înregistrărilor audio-video și care privesc locul infracțiunii deduse judecății. Înregistrarea a fost comunicată cu adresa Primăriei Mun.

Slatina din 18 septembrie 2012, însoțită de înregistrarea din data de 12/13 septembrie 2011, efectuată de camerele de supraveghere amplasate în zona Colegiului Tehnic Metalurgic din mun. Slatina în jurul orei 1.00, însoțită de suportul magnetic corespunzător. Atât instanța cât și părțile cauzei, cărora li s-a pus la dispoziție mijlocul probatoriu solicitat, au vizionat aceste înregistrări, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 21 septembrie 2012. De asemenea, instanța a avut spre observare planșele fotografice depuse de inculpați la dosar precum și actele medicale. Referitor la critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta este nefondată. Procedând în conformitate cu disp. art. 62 C. proc. pen., instanțele au realizat o judicioasă și temeinică interpretare a probatoriilor administrate, astfel încât adevărul judiciar reținut reflectă întregul material probator administrat în cauză. Fără ca vreuna din probe să aibă o valoare mai dinainte stabilită, instanța a dat eficiență exigențelor alin. (2) al art. 63 C. proc. pen., astfel încât adevărul cauzei este rezultatul examinării tuturor probelor administrate. De aceea, împrejurarea că cei doi inculpați susțin acțiunea provocatoare a victimei în declanșarea conflictului, nu este în măsură să îndreptățească instanța a reține această împrejurare cu titlu de adevăr, atâta timp cât ea nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.

Inculpații, martorii audiați, inclusiv în faza soluționării apelului au descris în mod detaliat împrejurările în care, din inițiativa inculpatului G.B.A. cei doi inculpați, însoțiți de martorul B.V. au ajuns la locul săvârșirii infracțiunii, precum și demersurile făcute de martor la victimă - paznicul grupului școlar -, de a permite vizita la Căminul de fete la orele 1.00. Refuzul paznicului l-a făcut pe martor să se îndepărteze de poarta liceului, pentru ca aici să rămână cei doi inculpați care au perseverat în acțiunea de a pătrunde în incinta liceului. Asupra acestor împrejurări probatoriile administrate, inclusiv declarațiile date de inculpați, nu creează nici o îndoială. Cei doi inculpați au pătruns în incinta Colegiului Tehnic, au solicitat paznicului școlii, numitului B.A.S.

să le permită accesul la internatul de fete și cum au fost refuzați de către victimă, inculpații i-au aplicat lovituri, inculpatul P.A.G. cu piciorul, iar inculpatul G.B.A. cu podul palmei, lovitură care a dezechilibrat victima și care căzută la pământ continuă să fie lovită cu pumnii și picioarele, în zona capului, a feței, toracelui și abdomenului de ambii inculpați. Acestei agresiuni i s-a pus capăt de către inculpatul B.V. care auzind strigătele de ajutor ale victimei, simultan cu observarea loviturilor aplicate de cei doi inculpați cu picioarele, le-a cerut acestora din urmă să înceteze agresiunea. După părăsirea locului incidentului cei doi inculpați s-au refugiat în apropiere unde au rămas până la venirea ambulanței, chemată de către martorii B.V.

și A.A.I. aflați la locul incidentului. Toate aceste împrejurări sunt probate în cauză cu depozițiile martorilor mai sus menționați, declarațiile victimei, precum și cu declarațiile celor doi inculpați care au recunoscut aplicarea loviturilor asupra victimei cu pumnii și picioarele. Este de menționat că și actul medical eliberat victimei arată că loviturile primite au cauzat comoție cerebrală, traumatism cranio-facial și leziuni multiple, leziuni ce au fost descrise pe larg în expertiza medico-legală nr. 1585/E/2011 a IML Olt, care a concluzionat că loviturile au pus în primejdie viața victimei. Aceasta se coroborează cu toate celelalte probatorii administrate în cauză care relevă starea de fapt astfel cum a fost reținută de către prima instanță și însușită de instanța de prim control judiciar.

Mijlocul probatoriu încuviințat de către instanța de apel constând în înregistrarea pe suport magnetic aflată la dispoziția unității administrativ-teritoriale locale, precum și martorul reaudiat cu același prilej, concluzionează în conformitate cu interpretarea dată de către ambele instanțe asupra tuturor mijloacelor de probă, acestea confirmând acțiunile violente ale celor doi inculpați asupra victimei, victimă căzută la pământ, lovită cu picioarele de către ambii inculpați în diferite zone ale corpului. Atâta timp cât toate aceste probatorii confirmă starea de fapt expusă mai sus, reținută în mod judicios de către instanțe, se apreciază că declarațiile celor doi inculpați în sensul acțiunilor victimei, de a-l provoca pe inculpatul G.B.A., acțiuni constând în cuvinte injurioase și lovituri, nu sunt decât susțineri subiective, fără relevanță juridică, sunt singulare în ansamblul probator administrat în cauză.

În acest context, apreciază că este neîntemeiată critica privind nereținerea în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen., cum nefondată este și critica privind greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați. În cazurile de agresiune care au ca finalitate decesul victimei, modalitatea specifică de investigație, de apreciere a situației de fapt, impune verificarea tuturor compartimentelor: acțional (actul declanșator al agresiunii), volițional (interacțiunile personale dintre agresor), victima și alți participanți, motivațional (poziția participanților față de multiplele posibilități de realizare a unor interese), trebuințe, dorințe, scop (elementul circumstanțial existent în conținutul infracțiunilor calificate).

Tocmai identificarea acestor elemente, corelația acestora delimitează conținutul infracțiunii de omor de conținutul infracțiunii de vătămare corporală gravă. În cauza de față analizând toate aceste componente, se constată că în mod temeinic s-a reținut că faptele săvârșite de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen.

În acest sens, acțiunile conjugate, concomitente ale celor doi inculpați de a lovi victima, cu picioarele și pumnii, în mod repetat, în diverse zone ale corpului, loviturile punând în primejdie viața victimei, acestea cauzând comoție cerebrală victimei, diverse fracturi la nivelul capului precum și contuzii pulmonare bilaterale și fractură arc posterior, fiind vizate zone vitale ale corpului, agresiunea inculpaților încetând numai la intervenția martorului din exterior, precum și acțiunea celor doi inculpați asupra unei singure victime, denotă un atac violent, săvârșit de inculpați. În raport de împrejurările concrete, de instrumentul folosit de inculpați, lovituri aplicate cu pumnii și picioarele, regiunea corpului lovită, în cauză sunt vizate zone vitale, capul și abdomenul victimei, numărul mare și intensitatea loviturilor date confirmă intenția incu