ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 7 de la data de 20

ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 4320/104/2011,

s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații P.A.G. și G.B.A.

privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 20 rap. la

art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen., menționată în

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 756/P din 25 octombrie

2011, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2)

C. pen., ca neîntemeiate.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen. cu aplic.

art. 99 - 100 și 109 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C.

pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul minor P.A.G. la

pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 110

1

C. pen. rap. la art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 4 ani și 6 luni,

termen de încercare stabilit conform art. 110 C. pen., din care, 2 ani și 6

luni pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță; pe

durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani (18

noiembrie 2012), s-a încredințat supravegherea inculpatului minor părinților

acestuia P.C. și P.O., cărora li s-au pus în vedere îndatorirea de a veghea

îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării sale, obligația înștiințării

instanței, de îndată, dacă inculpatul minor are purtări rele, se sustrage de la

supraveghere ori a săvârșit din nou o faptă penală; în baza art. 110

1

alin. (1) C. pen. rap la art. 103 C. pen., pe durata termenului de încercare,

până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a dispus obligarea inculpatului să nu

frecventeze restaurante și discoteci, urmând ca supravegherea executării

acestei obligații să fie efectuată de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Olt; după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul P.A.G., pe durata

termenului de încercare stabilit, în baza art. 110

1

C. pen. corob. cu

art. 86

3

C. pen., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Olt; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și

întoarcerea; c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) va

comunica informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit

dispozițiilor art. 86

3

alin. (2) C. pen., s-a dispus ca datele prev.

de lit. b), c) și d) să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Olt; în baza art. 359 alin. (1) C. pen. p., s-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 110 alin. (3) rap la art. 86

4

alin.

(2) C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub

supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii

unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii

obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a

neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și obligației

prevăzute de lege și dispuse și prin hotărâre; în baza art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului P.A.G. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu începere de la

împlinirea vârstei de 18 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub

supraveghere a pedepsei închisorii; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa principală aplicată acestui inculpat, timpul reținerii și arestării

preventive începând de la data de 14 septembrie 2011 ora 18.25, la zi, iar în

baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului P.A.G., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen. cu aplic.

art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul G.B.A., la pedeapsa principală de 3 ani

închisoare, cu executare în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.; în baza

art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin.

(1) C. pen. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) pe o durată de 3 ani; în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

acestui inculpat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul G.B.A., iar în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui

inculpat timpul reținerii și arestării preventive începând de la data de 14

septembrie 2011 ora 18.25, la zi.

În baza art. 14, 16

1

,

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998 - 999, art. 1000 alin.

(2), art. 1003 C. civ., s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal

de partea civilă B.A.S. și, în consecință: a fost obligat inculpatul G.B. la

plata către această parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL)

reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul minor P.A.G. în solidar cu

părțile responsabile civilmente P.C. și P.O. la plata către aceeași parte

civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a

fost obligat inculpatul G.B., în solidar cu inculpatul minor P.A.G., acesta din

urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata

către aceeași parte civilă și a sumei de 180 RON reprezentând daune materiale.

În baza art. 14, 16

1

,

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ și art. 313

din Legea nr. 95/2006 modificată, s-a admis acțiunea civilă promovată în

procesul penal de părțile civile Spitalul de Urgență Slatina și Spitalul Clinic

Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul G.B., în solidar cu

inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile

civilmente P.C. și P.O., la plata despăgubirilor civile către aceste părți

civile, astfel: - 10.901,103 RON solicitate de Spitalul de Urgență Slatina,

reprezentând cheltuieli de spitalizare privind internarea părții vătămate

B.A.S. în secția Chirurgie Generală; - 888,09 RON solicitate de Spitalul Clinic

Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate

de internarea aceleiași părți vătămate în secția Chirurgie BMF, sumă ce s-a

dispus a fi reactualizată cu indicele de inflație, conform cererii acestei

părți civile.

S-a constatat că

inculpații și părțile responsabile civilmente - cu privire la inculpatul minor

- și-au manifestat expres voința de a achita despăgubirile civile (daune morale

și materiale) solicitate de partea civilă B.A.S. și cele reprezentând

cheltuieli de spitalizare, solicitate de părțile civile Spitalul de Urgență

Slatina și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

În baza art. 191

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.B.A. la plata

sumei de 350 RON, iar inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părțile responsabile

civilmente P.C. și P.O., la plata sumei de 350 RON, sume reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal stabilite,

astfel: câte 150 RON din cursul judecății - din această sumă, câte 80 RON

reprezintă onorariu apărător din oficiu și câte 200 RON reprezintă cheltuieli

judiciare din cursul urmăririi penale; în baza art. 193 alin. (1) și (4) C.

proc. pen., au fost obligați fiecare dintre cei doi inculpați, iar inculpatul

minor în solidar cu părțile responsabile civilmente P.C. și P.O., la plata

către partea civilă B.A.S. a sumei de câte 250 RON reprezentând cheltuieli

judiciare efectuate pe parcursul judecății de acesta, respectiv onorariu

apărător ales.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt nr. 756/P din 25 octombrie 2011, s-a dispus trimiterea în

judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaților: G.B.A., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen. cu aplic. art.

75 lit. c) C. pen. și P.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) -

175 alin. (1) f) și i) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., constând în

fapt în aceea că, în noaptea de 12/13 septembrie 2011, în jurul orei 01.00,

inculpații, împreună cu martorul B.V., s-au deplasat la Colegiul Tehnic

Metalurgic Slatina, intenționând să viziteze o elevă la internatul acestui

colegiu.

Inițial, martorul

B.V. a pătruns pe poarta mică de acces, fiind întâmpinat de paznicul școlii, de

serviciu în noaptea respectivă, B.A.S., a discutat cu acesta, solicitând-i să

le permită să se deplaseze la clădirea din curtea colegiului, unde este

amenajat internatul de fete, pentru ca inculpatul G.B.A. să întâlnească o

elevă.

Partea vătămată

B.A.S. a refuzat solicitarea, motivând că este o oră târzie din noapte, iar

elevii dorm.

Urmare a acestui

refuz, martorul B.V. s-a întors la cei doi inculpați, care se aflau la aprox. 2

m., în exteriorul curții Colegiului Tehnic și le-a spus că paznicul nu le

permite accesul în interiorul colegiului, respectiv la internatul de fete. În

aceste împrejurări, inculpatul G.B.A. a afirmat că dorește și el să discute cu

paznicul și, în acest sens, împreună cu inculpatul minor P.A.G. s-a deplasat

către paznic, care se afla lângă poarta de acces, în incinta Colegiului, i-au

solicitat să-i lase să meargă la internatul elevelor pentru a discuta cu o elevă.

Paznicul a refuzat și

solicitarea celor doi inculpați cu aceeași motivare - ora târzie și

împrejurarea că elevii dorm așa cum îi spusese și martorului B.V.

Urmare a refuzului

paznicului școlii - B.A.S. - de a le permite accesul în incinta colegiului la

internatul de fete, cei doi inculpați l-au lovit pe paznic, inițial inculpatul

P.A.G. cu piciorul, iar inculpatul G.B. cu "podul" palmei, în zona

feței, determinând căderea părții vătămate la pământ, după care ambii inculpați

au continuat să-l lovească în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zona

capului - feței, toracelui, abdomenului, cauzându-i comoție cerebrală,

traumatism cranio-facial și leziuni multiple printre care: fractură arcadă

stângă, fractură cominutivă orbită stângă, multiple traiecte de fractură la

nivelul pereților sinusurilor maxilare bilateral, unele cu deplasare, fractură

sinus maxilar bilateral, fractura piramidă nazală, epistaxis bilateral,

contuzii pulmonare bilaterale, fractură arc posterior C11 stg, etc, leziuni

descrise în detaliu în raportul de expertiză medico-legală din 17 octombrie

2011 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Olt, care au necesitat pentru

vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Martorul B.V., care

se afla pe trotuarul de lângă școală, auzind țipete și strigăte de ajutor, s-a

întors și a observat partea vătămată căzută pe asfalt, iar pe cei doi inculpați

lovind-o cu picioarele, a strigat către aceștia să înceteze agresiunea, moment

în care inculpații au încetat să mai lovească partea vătămată și au fugit.

Cei doi inculpați

s-au deplasat în apropierea unui loc amenajat ca spațiu de joacă pentru copii,

respectiv pe str. G. din Slatina, unde au stat pe o bancă, pentru a vedea dacă

la fața locului unde l-au agresat pe paznic vin în ajutorul acestuia organele

de poliție și ambulanța; ulterior, observând că lângă partea vătămată a ajuns

ambulanța, au părăsit locul menționat și s-au deplasat la domiciliile lor.

Urmare a leziunilor

grave produse prin loviturile aplicate de cei doi inculpați, partea vătămată

B.A.S. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul jud. Slatina, unde a fost

supus unei intervenții chirurgicale și a rămas internat în secția chirurgie

generală, în perioada 13 septembrie 2011 - 03 octombrie 2011; ulterior partea vătămată

a fost internat și la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, secția

chirurgie BMF, în perioada 11 octombrie - 14 octombrie 2011.

Astfel, instanța de

fond a constatat că, în drept, faptele inculpaților G.B.A. și P.A.G., săvârșite

în condițiile expuse anterior, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. f) și i) C. pen.

Constatând că faptele

există și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de

lege, în condițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a dispus

condamnarea ambilor inculpați, iar la individualizarea pedepsei principale

aplicate fiecăruia dintre cei doi, a avut în vedere limitele de pedeapsă

prevăzute de textul legal incriminator (pentru inculpatul minor P.A.G. și disp.

art. 109 alin. (1) C. pen.) și toate celelalte date care particularizează atât

faptele comise cât și persoana inculpaților, respectiv criteriile generale

prev. de art. 72 C. pen., "dispozițiile părții generale a codului penal,

limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului,

gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează

sau atenuează răspunderea penală".

Pe de o parte, s-au

avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de

pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite deduse din importanța valorilor sociale afectate, limitele de

pedeapsă prev. de textul legal incriminator și modul concret în care inculpații

au agresat partea vătămată, dar și persoana fiecăruia dintre inculpați astfel:

- pentru inculpatul minor P.A.G., vârsta acestuia (16 ani și 9 luni la data

comiterii faptei, 17 ani și 2 luni în prezent), elev în clasa a XI-a la

Colegiul Tehnic "I.M." Slatina, aspectele rezultate din referatul de

evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt nr.

201/R din 22 septembrie 2011 - datele prezentate cu privire la persoana minorului,

factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional -

prezența modelelor pozitive de comportament în familie și susținerea afectivă,

morală și materială de care beneficiază din partea familiei, regretul

manifestat pentru faptele comise, frecventarea cursurilor școlare,

perspectivele de integrare în societate - declarații

("caracterizări") extrajudiciare date de diriginta și colegii

inculpatului minor P.A.G., președintele Asociației de proprietari, vecini,

paroh, caracterizare psihologică efectuată trei profesori din cadrul Colegiului

Tehnic I.M. Slatina - director, diriginte și consilier psihopedagog,

împrejurarea că este la prima nerespectare a legii penale astfel cum rezultă

din fișa de cazier judiciar; referitor la inculpatul G.B.A. s-a constatat că a

mai fost anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu

suspendarea executării pedepsei pe termen de încercare de 2 ani stabilit în

condițiile art. 110 C. pen. pentru infracțiuni concurente: contra patrimoniului

- furt calificat - art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i)

C. pen. și infracțiune priv. circulația pe drumurile publice - art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 196/2002 conform Sentinței penale nr. 551 din 29 iunie 2009

pronunțată de Judecătoria Slatina - definitivă la data de 10 iulie 2009, iar

prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 1805/P/2011 din

data de 22 august 2011(așadar cu numai câteva zile înainte de data faptelor

deduse judecății) i-a fost aplicată și o sancțiune cu caracter administrativ -

amenda în cuantum de 1000 RON pentru o altă infracțiune prev. de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar pe de altă parte s-a reținut că și acesta este

tânăr (20 ani), a absolvit în anul 2011 Colegiul Tehnic Metalurgic Slatina conform

adeverinței din 20 septembrie 2011.

Având în vedere

conduita bună anterioară săvârșirii infracțiunii, rezultată din înscrisurile

menționate cu privire la inculpatul minor P.A.G., prima instanță a reținut în

favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. Totodată, preocuparea și intenția expres manifestată de ambii inculpați de

a repara prejudiciul produs prin faptele comise, respectiv de a despăgubi

partea vătămată și a achita acesteia sumele de bani solicitate atât cu titlu de

daune morale cât și materiale, încercarea de a înlătura consecințele

infracțiunii, manifestându-și acordul de a achita integral și cheltuielile de

spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate solicitate de Spitalul

județean de Urgență Slatina și Spitalul Clinic de Urgență Craiova, regretul

manifestat în fața instanței cu privire la lovirea părții vătămate, au fost

reținute în favoarea ambilor inculpați de instanța de fond, potrivit art. 74

alin. (2) C. pen., ca fiind circumstanțe atenuante judiciare.

Față de inculpatul

G.B.A., s-a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen.,

constând în aceea că a comis fapta împreună cu un inculpat minor (P.A.G. - 16

ani și 9 luni la data comiterii faptei). Ca efect al reținerii circumstanțelor

atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului

minor P.A.G., art. 74 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului G.B.A.), în

temeiul art. 76 alin. (2) C. pen. s-a redus pedeapsa principală aplicată

fiecăruia dintre cei doi inculpați, sub minimul special prevăzut de textul

legal incriminator.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța de fond a constatat

că, față de inculpatul minor P.A.G. sunt realizate cerințele prev. de art. 110

1

rap. la art. 86

1

alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., atât cu

privire la cuantumul pedepsei principale aplicate (2 ani și 6 luni închisoare),

cât și celelalte condiții reglementate de dispozițiile legale menționate -

inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, circumstanțele personale și vârsta

acestuia, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului

minor chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție, având în vedere

considerentele expuse cu privire la circumstanțele personale, conduita

anterioară bună a inculpatului P., elev în clasa a XI-a, perioada în care

acesta a fost reținut și arestat preventiv în cauză, regretul exprimat față de

faptele comise și încercarea de a repara toate urmările faptelor comise

respectiv voința exprimată de a achita despăgubirile civile solicitate de

partea vătămată și cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea

acesteia. Aspectele menționate au fost apreciate ca fiind de natură să

determine aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia în regim de detenție iar condamnarea inculpatului minor la pedeapsa

închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar reprezenta

un avertisment suficient în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea

unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire

socială astfel cum este prevăzut expres în disp. art. 52 alin. (2) C. pen., să

își conformeze conduita exigențelor legii penale în viitor. S-a apreciat că în

perioada suspendării sub supraveghere inculpatul va avea stabilite obligații și

măsuri de supraveghere, iar pe de altă parte și această perioadă reprezintă un

interval de timp în care săvârșirea unei noi infracțiuni sau nerespectarea

măsurilor de supraveghere cu rea-credință ar putea atrage executarea în

totalitate a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pedeapsă care nu s-ar

contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ulterioară, ci s-ar cumula,

ceea ce este de natură să reprezinte pentru inculpat o măsură de constrângere

și un mijloc de reeducare conform art. 52 alin. (1) C. pen., care să-l

determine să-și cenzureze cu multă strictețe și responsabilitate comportamentul

ulterior, să respecte toate normele legale și valorile sociale.

Referitor la

inculpatul G.B.A., instanța de fond a apreciat că modalitatea de executare a

pedepsei principale (închisoarea), se impune a fi în regim de detenție,

potrivit art. 57 C. pen., comportamentul inculpatului neputând fi caracterizat

ca fiind unul corespunzător normelor legale până în prezent, dimpotrivă.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, instanța de fond a reținut că, anterior

citirii actului de sesizare, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova s-a

constituit parte civilă, conform cererii din 21 noiembrie 2011, cu suma de

888,09 RON reprezentând contra valoarea cheltuielilor de spitalizare necesitate

de internarea părții vătămate B.A.S., în perioada 11 octombrie - 14 octombrie

2011, la secția Chirurgie BMF, solicitând și reactualizarea cu indicele de inflație

și atașând decontul de cheltuieli, iar Spitalul Județean de Urgență Slatina s-a

constituit parte civilă, conform adresei din 21 noiembrie 2011, cu suma de

10901,103 RON, pentru dovedirea acestor pretenții atașând la dosar decontul de

cheltuieli ca urmare a internării părții vătămate B.A.S. în secția Chirurgie

Generală, în perioada 13 septembrie 2011 ora 05.36 - 03 octombrie 2011, ora

12,00, conform foii de observație clinică generală din 19 septembrie 2010;

totodată, partea vătămată B.A.S. s-a constituit parte civilă în cauză, la

termenul din data de 22 noiembrie 2011, cu suma de 400.000.000 lei ROL

reprezentând daune morale, respectiv câte 200.000.000 lei ROL de la fiecare

dinte cei doi inculpați; după începerea cercetării judecătorești, partea vătămată

B.A.S., la termenul din data de 17 ianuarie 2012 a completat cererea inițială

de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 180 RON reprezentând

daune materiale (rezultate din diminuarea drepturilor salariale ca urmare a

concediului medical începând cu data de 13 septembrie 2011).

S-a avut în vedere că

acțiunea civilă promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile,

având în vedere principiul disponibilității aplicabil în materie civilă,

declarațiile exprese ale inculpaților și ale părților responsabile civilmente -

manifestarea de voință a acestora, precum și dispozițiile art. 16

1

alin. (2) și (3) C. proc. pen., instanța a obligat la despăgubiri în măsura

recunoașterii, astfel că s-a admis acțiunea civilă promovată de fiecare dintre

cele trei părți civile, astfel: în baza art. 14, 16

1

, art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. corob cu art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2), art. 1003 C.

civ, a fost obligat inculpatul G.B. la plata către partea civilă B.A.S. a sumei

de 20.000 lei (200.000.000 ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat

inculpatul minor P.A.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.C. și

P.O., la plata către aceeași parte civilă a sumei de 20.000 lei (200.000.000

ROL) reprezentând daune morale; a fost obligat inculpatul G.B. în solidar cu

inculpatul minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile

civilmente P.C. și P.O., la plata către aceeași parte civilă și a sumei de 180

RON reprezentând daune materiale; inculpații nu au fost obligați în solidar și

plata sumei reprezentând daune morale solicitate de partea civilă B.A.S.,

întrucât acesta a solicitat obligarea fiecăruia dintre inculpați a sumei de

câte 200.000.000 ROL, astfel că instanța de fond a dat eficiență manifestării

de voință a acestuia, având în vedere principiul disponibilității și celelalte

aspecte expuse anterior cu privire la soluționarea laturii civile.

În baza art. 14, 16

1

,

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998, 999 C. civ și art. 313 din

Legea nr. 95/2006 modif., s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal

de părțile civile Spitalul de Urgență Slatina și Spitalul Clinic Județean de

Urgență Craiova și a fost obligat inculpatului G.B. în solidar cu inculpatul

minor P.A.G., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente

P.C. și P.O., la plata despăgubirilor civile către aceste părți civile astfel:

- 10.901,103 RON către Spitalul de Urgență Slatina, reprezentând cheltuieli de

spitalizare privind internarea părții vătămate B.A.S. în secția Chirurgie Generală;

- 888,09 RON către de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea aceleiași părți vătămate în

secția Chirurgie BMF, sumă ce s-a dispus a fi reactualizată cu indicele de

inflație, conform cererii formulată de partea civilă.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat apel, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt cât și inculpatul G.B.A.

Reprezentantul

parchetului a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și

nelegală, deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 52 și 72 C. pen. privind

pedeapsa aplicată acestora, scopul și criteriile de individualizare ale

acesteia; astfel, a arătat că, la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța

de fond nu a ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite și de persoana inculpaților, și nici de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, așa încât pedepsele stabilite

pentru cei doi inculpați sunt prea blânde; de asemenea, s-a arătat că instanța

de fond nu a ținut seama la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului

G.B.A. de antecedentele penale ale acestuia.

Apelantul-inculpat

G.B.A., a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală

sub următoarele aspecte:

- greșita

interpretare a probatoriilor administrate, căci în raport de acestea se impune

schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina acestui inculpat,

din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală

gravă, precum și reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante prev de art.

73 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen.;

- instanța de fond a

făcut o greșită încadrare juridică a faptei, fără a se ține seama că, din

perspectiva elementului infracțional al laturii subiective, nu s-a dovedit în

nici un mod intenția sau acceptarea de către inculpatul G.B.A. a morții părții

vătămate, victima nefiind lovită cu obiecte contondente iar inculpatul nu a

vizat zone vitale ale corpului acesteia, victima a fost împinsă de către

inculpat, care a reacționat ca urmare a provocării, așa încât, leziunile pe

care partea vătămată le-a prezentat în urma săvârșirii infracțiunii s-au

datorat faptului că s-a dezechilibrat și a căzut;

- nu a existat un

mobil al infracțiunii, inculpatul neavând motive să dorească suprimarea vieții

victimei, cu atât mai mult cu cât părțile nu se cunoșteau, fapt dovedit de

altfel și cu probele existente în acest sens la dosar;

- în mod greșit

instanța de fond a reținut agravanta prev de art. 175 lit. f) C. pen., deoarece

probele existente la dosar au făcut dovada faptului că partea vătămată s-a

aflat în stare de ebrietate la momentul săvârșirii faptei, ceea ce face ca

reacția acesteia să fie în afara atribuțiilor impuse de fișa postului;

- s-a criticat și

modalitatea de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.B.A.,

solicitându-se reducerea cuantumului acesteia și, ca modalitate de executare a

pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. privind

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite în acest

sens condițiile cerute de lege. S-au invocat circumstanțele reale ale

săvârșirii faptei precum și cele personale, apreciindu-se că perioada scursă de

la data arestării preventive a inculpatului (14 septembrie 2011) este

suficientă pentru ca inculpatul să înțeleagă gravitatea faptei comise și, pe

viitor, să nu mai săvârșească alte infracțiuni, vârsta și starea de sănătate a

inculpatului.

Cu prilejul

soluționării apelurilor, la solicitarea inculpaților au fost încuviințate

readministrarea probei cu martori și acte precum și mijlocul probatoriu

constând în înregistrarea audio-video de la locul și data săvârșirii faptelor

ce formează obiectul acțiunii penale.

S-a luat declarație

celor doi inculpați, ambii susținând acțiunile provocatoare ale victimei asupra

inculpatului G.B.A. și numai ca o reacție la acestea, activitățile celor doi

inculpați de agresare a victimei.

Martorul B.V. a

relevat împrejurările derulării conflictului, declarația dată în această fază

procesuală fiind similară declarațiilor date pe parcursul desfășurării

procesului penal.

În ceea ce-l privește

pe martorul A.A.I., instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 327 alin.

(3) C. proc. pen., în condițiile în care a constatat imposibilitatea

prezentării acestuia în instanță.

În condițiile în care

s-a comunicat de către unitatea școlară că aceasta nu deține înregistrări

audio-video, s-a solicitat primăriei locale comunicarea înregistrărilor

audio-video și care privesc locul infracțiunii deduse judecății. Înregistrarea

a fost comunicată cu adresa Primăriei Mun. Slatina nr. 24792 din 18 septembrie

2012, însoțită de înregistrarea din data de 12/13 septembrie 2011, efectuată de

camerele de supraveghere amplasate în zona Colegiului Tehnic Metalurgic din

mun. Slatina în jurul orei 1.00, însoțită de suportul magnetic corespunzător.

Atât instanța cât și

părțile cauzei, cărora li s-a pus la dispoziție mijlocul probatoriu solicitat,

au vizionat aceste înregistrări, așa cum rezultă din încheierea de ședință de

la data de 21 septembrie 2012.

De asemenea, instanța

a avut spre observare planșele fotografice depuse de inculpați la dosar precum

și actele medicale.

Prin Decizia penală

nr. 290 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-a respins apelul inculpatului G.B.A.,

declarat împotriva Sentinței penale nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul cu nr. 4320/104/2011.

S-a admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatului G.B.A. (deținut în

Penitenciarul pentru Minori și Tineri Craiova), declarat împotriva Sentinței

penale nr. 7 de la data de 20 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul

cu nr. 4320/104/2011.

S-a desființat

sentința în parte, sub aspectul laturii penale, în ceea ce-l privește pe

inculpatul G.B.A.

S-a majorat pedeapsa

aplicată acestui inculpat (G.B.A.) la 6 ani închisoare.

S-a dedus prevenția

de la 20 ianuarie 2012 la zi și menține starea de arest a inculpatului.

S-a menținut restul

dispozițiilor sentinței.

A fost obligat pe

inculpatul G.B.A. la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON,

onorariu avocat oficiu.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că starea de fapt și încadrarea

juridică au fost corect stabilite de instanța de fond pe baza materialului

probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză, că apărările

formulate de inculpatul G.B.A. referitoare la aspectele vizând încadrarea

juridică a faptei săvârșite nu se circumscriu infracțiunii prev. de art. 182 C.

pen., că susținerile acestuia referitoare la incidența disp. art. 73 lit. b) C.

pen. sunt nedovedite în contextul derulării activității infracționale desfășurate

de acesta.

Referitor la

criticile aduse de către parchet operațiunii de individualizare judiciară a

pedepsei aplicate inculpatului G.B.A. sub aspectul cuantumului, cât și al

modalității de executare a pedepsei aplicată acestuia instanța de prim control

judiciar a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat

corespunde exigențelor disp. art. 72 și art. 52 C. pen.

S-a reținut în acest

sens că fapta a fost săvârșită împreună cu un minor, asupra unei persoane care

asigura paza unei instituții, că astfel de fapte aduc atingere unor valori

sociale fundamentale, căci acestea vizează viața persoanei, în cauză victima

fiind salvată doar prin intervenția martorilor care au apelat serviciul de

ambulanță.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova și inculpatul G.B.A.

Criticile formulate

de parchet vizează următoarele aspecte:

- motivarea soluției

instanței de apel cu privire la inculpatul G.B.A., contrazice dispozitivul

hotărârii - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 teza II C.

proc. pen.

- s-au aplicat

pedepse greșit individualizate ambilor inculpați - caz de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 teza I C. proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs parchetul a învederat următoarele:

Deși în

considerentele hotărârii instanței de apel s-a reținut că au fost judicios

examinate și analizate criticile apelanților (parchet și inculpat), concluzia

din parag. 2, pagina 13 din decizie, aceea că sunt nefondate criticile aduse de

către inculpatul G.B.A. vine în contradicție cu dispozitivul aceleiași decizii

menționat pe aceeași filă verso, parag. 1 și 2 și anume "respinge apelul

inculpatului".

În susținerea

criticii circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen. s-au menționat următoarele:

În conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În condițiile în care

s-a comis infracțiunea pedepsele aplicate inculpaților sunt netemeinice.

Nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante față de ambii inculpați și nici modalitatea

de executare a pedepsei aplicată inculpatului minor P.A.G., acesta aplicând

prima lovitură victimei, continuând apoi să o lovească chiar căzută pe sol.

Stabilirea unei

pedepse sub limita minimă legală față de coinculpatul G.B.A. nu se justifică

având în vedere starea de beție voluntară, neîncetarea agresiunii decât la

intervenția unui martor atitudinea inculpaților imediat după faptă - abandonând

victima inconștientă -, pot constitui împrejurări agravante alături de

circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., de natură a forma

convingerea că pericolul social al faptei este ridicat.

De altfel, ambii

inculpați știau că victima efectua serviciul de pază la acea instituție, cu

privire la inculpatul major nu s-a acordat nicio eficiență antecedentelor

penale (cazier judiciar) și contrar art. 78 și 80 C. pen., circumstanța

agravantă nu a fost luată în considerare de ambele instanțe.

Pentru motivele

expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. s-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de

apel și rejudecarea cauzei de către instanța de apel, dându-se eficiență

criticilor formulate.

Recurentul inculpat

G.B.A., în teza principală, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului formulat în

cauză de inculpat, casarea Deciziei penale nr. 290 din 09 octombrie 2012 a

Curții de Apel Craiova și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

invocând cazurile de casare respectiv dispozițiile art. 385

9

pct. 9

și 10 C. proc. pen.

Cu privire la primul

caz de casare a solicitat a se observa faptul că dispozitivul hotărârii nu se

înțelege în sensul că atunci când deliberează instanța de apel pe de o parte

precizează faptul că înțelege să respingă apelul formulat în cauză de inculpat,

iar pe de altă parte, în continuare se precizează faptul că se admit apelurile

declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt dar și de către

inculpatul G.B.A., apeluri ce vizau Sentința penală nr. 7 din 20 ianuarie 2012

a Tribunalului Olt.

A considerat că

dispozitivul hotărârii recurate acesta contrazice motivarea soluției și nu se

înțelege cert care a fost soluția adoptată în ceea ce-l privește pe inculpatul

recurent în sensul dacă i s-a admis sau respins apelul formulat.

În al doilea motiv de

casare apreciază ca în mod greșit instanța de apel nu a dat curs unei cereri

esențiale formulate de către inculpatul recurent G.B.A. cerere ce viza

efectuarea în cauză a unei expertize video. A arătat că probatoriile solicitate

de inculpat au fost administrate în parte însă din reaudierea martorului care

i-a însoțit pe cei doi inculpați în seara comiterii infracțiunii, respectiv

B.V., a rezultat clar că acesta nu a declarat adevărul că există o relație

tensionată între acest martor și inculpatul G.B.A. ca urmare a unui dosar penal

anterior împrejurare în care pentru stabilirea situației reale erau necesare

depunerea la instanța a unor înregistrări video. Întrucât liceul unde era

angajată victima a precizat că nu mai deține înregistrările video prin

diligențele depuse s-a obținut de la Primăria Slatina un CD cu filmările din

seara în care s-a petrecut infracțiunea.

A mai arătat că fiind

vizionat acest CD nu rezultă date deosebit de importante, însă efectuarea în

cauză a unei expertize video era necesară, întrucât printr-un procedeu tehnic

de apropiere a imaginilor filmate (zoom) care se putea face numai în cadrul

unei expertize de specialitate puteau fi observate acțiunile desfășurate de

fiecare inculpat și de partea vătămată și astfel prin administrarea acestei

probe putea fi confirmată apărarea invocată în mod constant de către inculpatul

recurent.

În teza secundară,

inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen., în sensul că faptei reținute în sarcina inculpatului i s-a dat o

greșită încadrare juridică, apreciind că fapta trebuia încadrată și

dispozițiile art. 182 C. pen.

Astfel, a arătat că

raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, trebuia avute

în vedere criteriile stabilite de practica judiciară atunci când se face

încadrarea juridică a faptei în aceea de tentativă de omor sau de vătămare

corporală gravă, respectiv zona vizată, intensitatea loviturilor,

repetabilitatea acestora și obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii.

Având în vedere,

producerea leziunilor cauzate prin aplicarea de lovituri cu piciorul fără a fi

vizată o anumită zonă, vitală, vârsta autorilor infracțiunii, mobilul

săvârșirii acesteia a susținut că nu rezultă forma de vinovăție cerută de lege

pentru existența acestei infracțiuni.

În ultima teză,

inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată pentru fapta

săvârșită indiferent de încadrarea juridică stabilită de instanță. A considerat

că, în mod greșit, instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de

la 3 la 6 ani închisoare fără o motivare care să atragă o majorare justificată

a cuantumului pedepsei.

A solicitat ca

modalitatea de executare a pedepsei aplicate, să se circumscrie dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., întrucât executarea pedepsei în această modalitate

oferă suficiente garanții pentru ca scopul legii penale să fie atins și să se

asigure un control apropiat asupra activității viitoare a inculpatului pe

durata termenului de încercare.

Recursul declarat de

parchet este nefondat.

Recursul declarat de

inculpat este fondat doar pentru considerentele ce se vor arăta:

Analizând hotărârea

recurată cât și motivele de recurs formulate în raport de criticile exprimate

cât și din oficiu, conform disp. art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele:

În ceea ce privește

critica formulată, deopotrivă, de Parchet și de inculpatul G.B.A. referitor la

incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C.

proc. pen., pentru motivele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta nu este întemeiată.

De principiu,

existența unor contradicții între considerente și dispozitivul hotărârii sau

folosirea unor termeni neclari, echivoci în cuprinsul acestuia, se circumscriu

motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Tot astfel, atunci

când dispozitivul hotărârii este altfel formulat, încât nu se înțelege ce

soluție s-a dat cauzei ori ce trebuie executat, cazul de casare operează.

Acest caz de casare,

nu este incident însă, atunci când în expunere s-a produs o eroare de motivare,

care nu exclude soluția din dispozitiv întemeiată pe împrejurările cauzei.

Într-o asemenea situație se poate înlătura în calea de atac a recursului

eroarea de motivare cu menținerea soluției din dispozitiv.

Este adevărat că în

considerentele deciziei se consemnează, concluzia potrivit căreia sunt nefondate

criticile aduse de către inculpatul G.B.A. sentinței apelate, însă, chiar dacă

într-o aparentă contradicție cu dispozitivul deciziei, această consemnare

eronată nu exclude soluția pronunțată în cauză.

În raport de

considerațiile sus-menționate și de considerentele deciziei recurate, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu este incident cazul de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 teza a II-a C. proc.

pen., nefiind vorba de o contradicție între considerente și dispozitiv ci de o

eroare de consemnare în cuprinsul acestuia.

Referitor la critica

inculpatului G.B.A., circumscrisă motivului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., pentru aspectele expuse în motivele de recurs

scrise, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este

întemeiată.

Potrivit disp. art.

385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării

atunci când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate

ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze

drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Cazul de casare

invocat constă, printre altele, în omisiunea instanței de a se pronunța asupra

unor cereri esențiale părților, de natură să le garanteze drepturile și să le

influențeze soluția procesului.

Pentru a fi incident

acest caz de casare, trebuie ca cererile să fie formulate cu respectarea

condițiilor legale, iar instanța să omită să se pronunțe asupra lor sau să le

respingă, fără a arăta motivele.

Tot astfel, pentru a

opera cazul de casare menționat, legea mai pretinde ca cererile esențiale ale

părților, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să

influențeze soluția procesului, adică să se poată aprecia că, dacă aceasta s-ar

fi admis, s-ar fi schimbat soluția cauzei.

Or, în cauză,

instanța s-a pronunțat, motivat, asupra tuturor cererilor formulate aspect ce

se verifică în practicaua deciziei penale atacate (din 5 octombrie 2012),

cererea privind efectuarea expertizei, fiind apreciază nerelevantă în raport de

întregul material probator administrat în cauză, întrucât prin acest mijloc de

probă nu se tindea la dovedirea unor împrejurări noi care să le contrazică pe

cele deja existente și lămurite.

În condițiile în care

s-a comunicat de către unitatea școlară că aceasta nu deține înregistrări audio

- video, s-a solicitat primăriei locale comunicarea înregistrărilor audio-video

și care privesc locul infracțiunii deduse judecății. Înregistrarea a fost

comunicată cu adresa Primăriei Mun. Slatina din 18 septembrie 2012, însoțită de

înregistrarea din data de 12/13 septembrie 2011, efectuată de camerele de

supraveghere amplasate în zona Colegiului Tehnic Metalurgic din mun. Slatina în

jurul orei 1.00, însoțită de suportul magnetic corespunzător.

Atât instanța cât și

părțile cauzei, cărora li s-a pus la dispoziție mijlocul probatoriu solicitat,

au vizionat aceste înregistrări, așa cum rezultă din încheierea de ședință de

la data de 21 septembrie 2012.

De asemenea, instanța

a avut spre observare planșele fotografice depuse de inculpați la dosar precum

și actele medicale.

Referitor la critica

inculpatului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

aceasta este nefondată.

Procedând în

conformitate cu disp. art. 62 C. proc. pen., instanțele au realizat o

judicioasă și temeinică interpretare a probatoriilor administrate, astfel încât

adevărul judiciar reținut reflectă întregul material probator administrat în

cauză.

Fără ca vreuna din probe

să aibă o valoare mai dinainte stabilită, instanța a dat eficiență exigențelor

alin. (2) al art. 63 C. proc. pen., astfel încât adevărul cauzei este

rezultatul examinării tuturor probelor administrate.

De aceea,

împrejurarea că cei doi inculpați susțin acțiunea provocatoare a victimei în

declanșarea conflictului, nu este în măsură să îndreptățească instanța a reține

această împrejurare cu titlu de adevăr, atâta timp cât ea nu se coroborează cu

nici o altă probă administrată în cauză.

Inculpații, martorii

audiați, inclusiv în faza soluționării apelului au descris în mod detaliat

împrejurările în care, din inițiativa inculpatului G.B.A. cei doi inculpați,

însoțiți de martorul B.V. au ajuns la locul săvârșirii infracțiunii, precum și

demersurile făcute de martor la victimă - paznicul grupului școlar -, de a

permite vizita la Căminul de fete la orele 1.00.

Refuzul paznicului

l-a făcut pe martor să se îndepărteze de poarta liceului, pentru ca aici să

rămână cei doi inculpați care au perseverat în acțiunea de a pătrunde în

incinta liceului.

Asupra acestor

împrejurări probatoriile administrate, inclusiv declarațiile date de inculpați,

nu creează nici o îndoială.

Cei doi inculpați au

pătruns în incinta Colegiului Tehnic, au solicitat paznicului școlii, numitului

B.A.S. să le permită accesul la internatul de fete și cum au fost refuzați de

către victimă, inculpații i-au aplicat lovituri, inculpatul P.A.G. cu piciorul,

iar inculpatul G.B.A. cu podul palmei, lovitură care a dezechilibrat victima și

care căzută la pământ continuă să fie lovită cu pumnii și picioarele, în zona

capului, a feței, toracelui și abdomenului de ambii inculpați.

Acestei agresiuni i

s-a pus capăt de către inculpatul B.V. care auzind strigătele de ajutor ale

victimei, simultan cu observarea loviturilor aplicate de cei doi inculpați cu

picioarele, le-a cerut acestora din urmă să înceteze agresiunea.

După părăsirea

locului incidentului cei doi inculpați s-au refugiat în apropiere unde au rămas

până la venirea ambulanței, chemată de către martorii B.V. și A.A.I. aflați la

locul incidentului.

Toate aceste

împrejurări sunt probate în cauză cu depozițiile martorilor mai sus menționați,

declarațiile victimei, precum și cu declarațiile celor doi inculpați care au

recunoscut aplicarea loviturilor asupra victimei cu pumnii și picioarele.

Este de menționat că

și actul medical eliberat victimei arată că loviturile primite au cauzat

comoție cerebrală, traumatism cranio-facial și leziuni multiple, leziuni ce au

fost descrise pe larg în expertiza medico-legală nr. 1585/E/2011 a IML Olt,

care a concluzionat că loviturile au pus în primejdie viața victimei. Aceasta

se coroborează cu toate celelalte probatorii administrate în cauză care relevă

starea de fapt astfel cum a fost reținută de către prima instanță și însușită

de instanța de prim control judiciar.

Mijlocul probatoriu

încuviințat de către instanța de apel constând în înregistrarea pe suport

magnetic aflată la dispoziția unității administrativ-teritoriale locale, precum

și martorul reaudiat cu același prilej, concluzionează în conformitate cu

interpretarea dată de către ambele instanțe asupra tuturor mijloacelor de

probă, acestea confirmând acțiunile violente ale celor doi inculpați asupra

victimei, victimă căzută la pământ, lovită cu picioarele de către ambii inculpați

în diferite zone ale corpului.

Atâta timp cât toate

aceste probatorii confirmă starea de fapt expusă mai sus, reținută în mod

judicios de către instanțe, se apreciază că declarațiile celor doi inculpați în

sensul acțiunilor victimei, de a-l provoca pe inculpatul G.B.A., acțiuni

constând în cuvinte injurioase și lovituri, nu sunt decât susțineri subiective,

fără relevanță juridică, sunt singulare în ansamblul probator administrat în

cauză.

În acest context,

apreciază că este neîntemeiată critica privind nereținerea în cauză a disp.

art. 73 lit. b) C. pen., cum nefondată este și critica privind greșita

încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați.

În cazurile de

agresiune care au ca finalitate decesul victimei, modalitatea specifică de

investigație, de apreciere a situației de fapt, impune verificarea tuturor

compartimentelor: acțional (actul declanșator al agresiunii), volițional

(interacțiunile personale dintre agresor), victima și alți participanți,

motivațional (poziția participanților față de multiplele posibilități de

realizare a unor interese), trebuințe, dorințe, scop (elementul circumstanțial

existent în conținutul infracțiunilor calificate).

Tocmai identificarea

acestor elemente, corelația acestora delimitează conținutul infracțiunii de

omor de conținutul infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În cauza de față

analizând toate aceste componente, se constată că în mod temeinic s-a reținut

că faptele săvârșite de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. f) și i) C. pen.

În acest sens,

acțiunile conjugate, concomitente ale celor doi inculpați de a lovi victima, cu

picioarele și pumnii, în mod repetat, în diverse zone ale corpului, loviturile

punând în primejdie viața victimei, acestea cauzând comoție cerebrală victimei,

diverse fracturi la nivelul capului precum și contuzii pulmonare bilaterale și

fractură arc posterior, fiind vizate zone vitale ale corpului, agresiunea inculpaților

încetând numai la intervenția martorului din exterior, precum și acțiunea celor

doi inculpați asupra unei singure victime, denotă un atac violent, săvârșit de

inculpați.

În raport de

împrejurările concrete, de instrumentul folosit de inculpați, lovituri aplicate

cu pumnii și picioarele, regiunea corpului lovită, în cauză sunt vizate zone

vitale, capul și abdomenul victimei, numărul mare și intensitatea loviturilor

date confirmă intenția incu