ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3879/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3879/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 29 din 8 februarie
2013 a Tribunalului Botoșani au fost condamnați inculpații:
A.C.F. (minor),
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 322 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală;
- art. 20 raportat la
art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare
(parte vătămată E.G.);
- art. 182 alin. (1)
și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 73 lit. b) C. pen.,
art. 76 lit. d) C. pen., art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa
de 8 luni închisoare (parte vătămată E.E.);
- iar în temeiul art.
33 lit. a) și b), art. 34 C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea
mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea în
cauză a dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen.
În temeiul art. 86
1
,
art. 110 și art. 110
1
, art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
sub supraveghere a executării pedepselor principale și accesorii aplicate, pe timp
de 3 ani, interval care constituie termen de încercare și a fost încredințată supravegherea
minorului pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18
ani, părinților săi A.V. și A.C.
În temeiul art. 110
1
raportat la art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare, după
împlinirea vârstei de 18 ani, s-a impus inculpatului minor respectarea următoarelor
măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar,
la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;
b) să anunțe serviciul,
în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Totodată, s-a atras atenția
acestuia asupra dispozițiilor art. 110
1
pct. 2 și 3 raportat la art.
86
4
C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni în cursul termenului
de încercare sau a neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere
prevăzute de lege ori stabilite de instanță.
E.M., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de:
- art. 322 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de
2.000 RON amendă penală;
- art. 180 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de
2.000 RON amendă penală (parte vătămată A.V.);
- art. 180 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de
2.000 RON amendă penală (parte vătămată A.A.N.);
- iar în temeiul art.
33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai
grea, de 2.000 RON amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului
asupra dispozițiilor art. 63
1
C. pen.
M.M.C., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la
pedeapsa de 3.000 RON amendă penală și s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor
art. 63
1
C. pen.
Z.F. și Z.B.I., fiecare
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 75 lit. c) C. pen., la câte o
pedeapsă de 2.000 RON amendă penală și s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor
art. 63
1
C. pen.
E.G., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală și s-a atras atenția
acestuia asupra dispozițiilor art. 63
1
C. pen.
C.G., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 322 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de
1.000 RON amendă penală și s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art.
63
1
C. pen.
Prin aceeași sentință
au fost respinse, ca nefondate, pretențiile civile formulate de părțile civile A.V.
și A.A.N., împotriva inculpatului E.M.; s-a constatat că partea vătămată - inculpatul
E.G. și partea vătămată E.E. nu s-au constituit părți civile în cauză în legătură
cu inculpatul minor A.C.F. și au fost respinse, ca nefondate, pretențiile civile
formulate de părțile civile E.G. și E.E. împotriva inculpaților Z.F., Z.B.I. și
M.M.C.
Inculpatul minor A.C.F.
a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente A.V. și A.C. să plătească
următoarele cheltuieli de transport și spitalizare, aferente părților vătămate E.G.
și E.E. anume:
- Serviciului Județean
de Ambulanță Botoșani sumele de 347,6 RON și respectiv de 355,80 RON;
- Spitalului Clinic de
Urgență „Prof. Dr. N.O.” Iași sumele de 3.776,56 RON și respectiv de 2.632,26 RON.
În temeiul art. 193
alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată-inculpat
E.G., prin apărător, privind obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel,
prima instanța a reținut, în esență, că:
I. În seara zilei de 11
august 2011, în jurul orelor 22
00
, pe fondul unei stări conflictuale
vechi, inculpații A.C.F., Z.F., M.M.C., Z.B.I. s-au încăierat cu inculpații E.M.,
C.G. și E.G., lovindu-se reciproc. În timpul încăierării inculpatul A.C.F. i-a aplicat
inculpatului E.G. lovituri cu o furcă, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral,
leziuni care i-au pus viața în primejdie, fiindu-i necesare pentru vindecare un
nr. de 85-90 zile îngrijiri medicale.
II. În noaptea de 11
din 12 august 2011, în jurul orelor 23
30
– 23
45
, pe fondul
incidentului aflat în desfășurare, inculpatul minor A.C.F. a aplicat părții vătămate
E.E. lovituri cu un corp contondent (bâtă), cauzându-i un traumatism cranio-cerebral,
iar pentru vindecare i-au fost acordate un nr. de 85-90 zile îngrijiri medicale.
III. În noaptea de 11
din 12 august 2011, în jurul orelor 23
45
, inculpatul E.M., a pătruns,
iară drept, în perimetrul gospodăriei părților vătămate A.A.N. și A.V. (locuința
nu are împrejmuire) și le-a aplicat lovituri cu picioarele, cauzându-le suferințe
fizice.
În cursul urmăririi penale
au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților; declarație
parte vătămată E.E.; declarațiile martorilor C.D., C.F.P., C.V., E.T., C.M., E.C.,
R.P., C.M., E.P., T.G., P.N.; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare;
proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică; proces-verbal
de examinare criminalistică și planșă fotografică; procese-verbale de confruntare;
raport de examinare medico-legale; referat de evaluare inculpat minor.
Fiind audiați la termenele
de judecată din 6 decembrie 2012 și 10 ianuarie 2013, toți inculpații cu excepția
inculpatului C.G., au arătat că solicită să fie judecați potrivit procedurii cuprinse
în art. 320
1
C. proc. pen., că recunosc și regretă săvârșirea infracțiunilor
pentru care sunt trimiși în judecată ca fiind corect descrise în rechizitoriu, dar
că nu sunt de acord să despăgubească părțile vătămate, acestea arătând la aceleași
termene de judecată că nu au de formulat probe în legătură cu latura civilă a cauzei.
Inculpatul minor a arătat
expres faptul că a lovit pe cele două părți vătămate E.G. și E.E. cu o bâtă, consecințele
acestor lovituri fiind relevate în expertizele medico-legale ale acestor părți vătămate.
Curtea de Apel Suceava,
secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 71 din 29 mai 2013
a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată E.E. și inculpatul
- parte vătămată E.G. și ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva
sentinței penale nr. 29 din 08 februarie 2013 a Tribunalului Botoșani.
A admis apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva sentinței penale nr. 29 din
08 februarie 2013 a Tribunalului Botoșani.
A desființat, în parte,
sentința penală sus menționată și în rejudecare:
Cu privire la inculpatul
minor A.C.F.
A înlăturat aplicarea
disp. art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul
minor A.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de
art. 182 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76
lit. e) [în loc de art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare (în
loc de 8 luni închisoare)], parte vătămată fiind E.E.
În temeiul art. 33
lit. a) și b), art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta decizie
cu pedepsele stabilite prin sentința penală apelată, la pct. 1 și 2, respectiv:
1000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de „încăierare”, prev. de
art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei tentative
la infracțiunea de „omor calificat”, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175
alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., urmând ca inculpatul A.C.F. să execute pedeapsa cea mai
grea de: 2 (doi) ani și 6 luni închisoare.
A majorat termenul de
încercare de la 3 ani la 4 ani și 6 luni.
A înlăturat starea
de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. reținută în sarcina
inculpatului major M.M.C.
A menținut celelalte dispoziții
ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva deciziei penale
nr. 71 din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru
cauze cu minori, a declarat recurs partea vătămată E.E., întrucât nu a fost audiat,
a fost bătut de inculpatul M. și de cei doi Z., fără a avea nici un conflict cu
ceilalți.
În motivele de recurs
scrise depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 385
10
alin. (2) C.
proc. pen. a invocat faptul că la instanța de fond cercetarea judecătorească nu
s-a desfășurat astfel încât să stabilească adevărații autori ai faptei, care sunt
Z.F., Z.B.I. și M.M.C., iar la instanța de apel i-au fost respinse în mod nejustificat
solicitările de probatorii.
Examinând recursul declarat
de partea vătămată E.E. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc.
pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând recursul părții
vătămate, Înalta Curte constată că aceasta, în motivele scrise aflate la dosar nu
a indicat niciunul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile
art. 385
9
C. proc. pen., iar criticile sale nu se circumscriu nici unuia
dintre acestea.
Judecata în recurs înseamnă
o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul
din cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen.
Limitarea obiectului judecății
în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare
a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru
a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de
casare prevăzute de lege.
Așa cum s-a arătat și
în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai
în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată
care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De
aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor
aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de
vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul
nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu
cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea
pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata
în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).
Legislația procesual penală
actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea
hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.
În ceea ce privește solicitarea
apărătorilor desemnați din oficiu pentru a asigura asistența juridică a intimaților
inculpați Z.F. și E.M., vizând acordarea unor onorarii parțiale pentru prezentarea
la acest termen de judecată, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor „Protocolului
privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență
juridică în materie penală”, încheierea între UNBR și Ministerul Justiției, această
solicitare apare ca fiind nejustificată motivat de faptul că în cauză s-a acordat
un singur termen de judecată la care s-au prezentat cei doi apărători desemnați
din oficiu, și, în raport de faptul că recursul părții vătămate nu îi viza pe intimații
inculpați pentru care aceștia aveau delegații de la Barou, nici nu au susținut concluzii
pe fondul cauzei.
Față de considerentele
anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare
ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție,
în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată E.E.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de partea vătămată E.E. împotriva deciziei penale nr. 71 din data
de 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă recurenta parte
vătămată la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru
inculpatul A.C.F., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 06 decembrie 2013.