ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4052/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4052/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65 din 26 martie

2012 a Tribunalului Botoșani, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de

înșelăciune pentru care inculpații B.D. și T.M.D. au fost trimiși în judecată

la poz. 3 - 18, din infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C.

pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

T.M.D. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și 34 C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații

B.D. și T.M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat

la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C.

pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

A fost condamnat

inculpatul B.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 288 alin. (2)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 289 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 26 raportat la

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen.,

pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare;

- art. 287 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) și 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B.D. pedeapsa cea mai grea de

2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul T.M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 26 raportat la

art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen., art.

74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni

închisoare;

- pentru săvârșirea a

două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedepsele de câte

2 luni închisoare;

- art. 26 raportat la

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 42 C. pen.,

pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) și 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului T.M.D. pedeapsa cea mai grea

de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepselor principale, cât și a celor accesorii, aplicate

inculpaților, pe câte o perioadă de 4 ani și 6 luni, conform art. 86

2

C. pen.

A fost încredințată

supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Botoșani.

În temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata termenelor de încercare, inculpații se vor supune

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

În temeiul art. 35

9

C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Au fost anulate

actele false de la dosar, respectiv adeverințele de salariu cu numerele:

- 62 din 14 februarie

2006;

- 418 din 8 august

2007;

- 218 din 13 martie

2006;

- A 317 din 24 mai 2006;

- 216 din 7 iunie

2006;

- 897 din 21 iunie

2006;

- 21 din 12 ianuarie

2007;

- 189 din 1 februarie

2007;

- 210 din 9 februarie

2007;

- 201 din 27 martie

2007;

- 228 din 16 mai

2007;

- 316 din 29 mai

2007;

- 389 din 28 iunie

2007;

- 022 din 16 iulie

2007;

- 8110 din 15 august

2007;

- 8324 din 25

septembrie 2007.

Au fost obligați

inculpații B.D. și T.M.D. să plătească în solidar părții civile B.C.R. SA, cu

sediul în București, bd. R.E., sector 3, cât și sucursalelor bancare implicate,

toate, sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile și comisioanele

calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte:

- contract din 14

februarie 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R.

Bucecea, județul Botoșani, împrumutat T.M.D.;

- contract din 15

august 2007, pentru suma de 5.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani, împrumutat T.M.D.;

- contract din 26 mai

2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani, împrumutat B.D.;

- contract din 12

ianuarie 2007, pentru suma de 3.200 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R.

Bucecea, județul Botoșani, împrumutat B.D.;

- contract din 1

februarie 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin. Sucursala B.C.R.

Bucecea, județul Botoșani, împrumutat P.G.I.;

- contract din 9

februarie 2007, pentru suma de 33.700 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R.

Bucecea, județul Botoșani, împrumutat F.M.;

- contract din 28

martie 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R.

Bucecea, județul Botoșani, împrumutat S.P.;

- contract din 14 mai

2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. - contract din

30 mai 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R.

Bucecea, județul Botoșani, împrumutat F.C.;

- contract din 29

iunie 2007, pentru suma de 15.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani, împrumutat B.D.;

A fost obligat

inculpatul B.D. să plătească părții civile B.C.R. SA, cu sediul în București,

bd. R.E., sector 3, cât și sucursalelor bancare implicate, toate sumele

restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile și comisioanele

calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte:

- contract din 14

martie 2006, pentru suma de 15.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani, împrumutat A.I.;

- contract din 9

iunie 2006, pentru suma de 35.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani, împrumutat O.G.;

- contract din 22

iunie 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani, împrumutat M.C.;

- contract din 21

august 2007, pentru suma de 32.500 RON, încheiat prin Sucursala Județeană

B.C.R. Botoșani, județul Botoșani, împrumutat A.C.;

- contract din 27

septembrie 2007, pentru suma de 20.000 RON, încheiat prin Sucursala Județeană

B.C.R. Botoșani, județul Botoșani, împrumutat C.S.;

- contract din 27

septembrie 2007, pentru suma de 13.900 RON, încheiat prin Sucursala Județeană

B.C.R. Botoșani, județul Botoșani, împrumutat C.S.

A fost obligat

inculpatul B.D. să plătească părții civile SC S. SRL București reprezentată

prin K.I. SRL București, cu sediul în București, C.M.V., sector 3, toate sumele

restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile și comisioanele

calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte

cesionate acestei părți civile, respectiv:

- contract din 17

iulie 2007, pentru suma de 15.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea,

județul Botoșani a B.C.R. București, împrumutat L.D.C.;

- contract din 21 august

2007, pentru suma de 15.000 euro, încheiat prin. Sucursala Județeană B.C.R.

Botoșani, județul Botoșani a B.C.R. București, împrumutat A.C.

Au fost obligați

inculpații să plătească fiecare statului câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

februarie 2006, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 14

februarie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care inculpatul T.M.D.

a încheiat contractul de credit din 14 februarie 2006 cu B.C.R. - Sucursala

Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care

inculpatul l-a achitat la zi.

august 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 8 august

2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care inculpatul T.M.D. a

încheiat contractul de credit din 15 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea,

județul Botoșani, pentru un credit de 5.000 euro, credit pe care inculpatul l-a

achitat la zi.

martie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 13 martie

2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul A.I. a încheiat

contractul de credit din 14 martie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

2006, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 24 mai 2006

emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat

contractul de credit din 26 mai 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 7 iunie 2006

emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul O.G. a încheiat

contractul de credit din 9 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 35.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 21 iunie

2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul M.C. a încheiat

contractul de credit din 22 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

ianuarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 12

ianuarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a

încheiat contractul de credit din 12 ianuarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala

Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 3.200 euro, credit pe care l-a

achitat parțial.

februarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 1

februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul P.G.I. a

încheiat contractul de credit din 1 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala

Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a

achitat parțial.

februarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 9

februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul F.M. a

încheiat contractul de credit din 9 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala

Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 33.700 RON, credit pe care l-a

achitat la zi.

martie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 27

martie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul S.P. a

încheiat contractul de credit din 28 martie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea,

județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat

parțial.

2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 16 mai 2007

emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul R.M. a încheiat

contractul de credit din 17 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat la zi.

2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 29 mai 2007

emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul F.C. a încheiat

contractul de credit din 30 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

iunie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 28 iunie

2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat

contractul de credit din 29 iunie 2007 cu B.C.R. -.Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

iulie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 16 iulie

2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul L.D.C. a încheiat

contractul de credit din 17 iulie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul

Botoșani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

Acest contract a fost cesionat de către bancă părții civile SC S. SRL București

reprezentată prin K.I. SRL București.

august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 15 august

2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul A.C. a încheiat

contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul

Botoșani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

Acest contract a fost cesionat de către bancă părții civile SC S. SRL București

reprezentată prin K.I. SRL București.

august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 15 august

2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, care este aceeași cu cea de mai

sus, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu

B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 32.500 RON,

credit pe care l-a achitat parțial.

septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 25

septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul C.S. a

încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala

Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 20.000 RON, credit pe care l-a

achitat parțial.

septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 25

septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, care este aceeași cu cea

de mai sus, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27

septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un

credit de 13.900 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

Datele arătate la pct.

1 - 18 rezultă în primul rând din contractele depuse la dosar și adeverințele

anexă, inclusiv din celelalte acte de la dosar și declarațiile celor audiați în

cauză.

Concluzionând asupra

situației de fapt deduse judecății arătată mai sus, instanța de fond a reținut

că la toate infracțiunile ce fac obiectul dosarului a participat inculpatul

B.D., iar doar în parte aceste infracțiuni au fost săvârșite de către acest

inculpat, împreună cu inculpatul T.D., cuprinzând în sine întocmirea a 16

adeverințe de salariat conținând date și semnături false, în baza cărora s-au

încheiat 18 contracte de credit, dintre care primele două chiar pe numele

inculpatului T.M.D., iar celelalte 16 pe numele altor persoane, respectiv:

A.I., B.D., O.G., M.C., P.I., F.M., S.P., R.M., F.C., L.D.C., A.C. și C.S.,

care au fost de asemenea cercetați în cauză, dar pentru care nu s-a dispus

trimiterea în judecată.

Rezultă că la

încheierea adeverințelor și contractelor au participat inculpatul B.D., în

calitate de autor sau complice, iar inculpatul T.M.D. împreună cu inculpatul

B.D., în calitate de autor sau complice, doar la 10 dintre acestea, respectiv

cele menționate în rechizitoriu la pozițiile 1, 2, 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12 și

13.

În baza celor 16

adeverințe și 18 contracte, s-au contractat pe numele persoanelor de mai sus,

credite fie în euro, fie în RON, rezultând din contracte, prin cumul aritmetic

o valoare contractată de 128.200 euro și respectiv 145.100 RON.

În concret, la data

încheierii contractelor:

a) Instanța de fond a

reținut în primul rând că potrivit ordinii sus arătate, cât și a celei din

rechizitoriu, la acest credit total și-a adus contribuția nemijlocit inculpatul

B.D. pentru fiecare dintre cele 16 adeverințe și 18 contracte, cumulând în

principiu prejudiciul total de 128.200 euro și 145.100 RON.

În al doilea rând,

instanța de fond a reținut că inculpatul T.M.D. a participat împreună cu

inculpatul B.D. doar la săvârșirea unei părți dintre cele 16 și respectiv 18

categorii de acte materiale ale infracțiunilor deduse judecății, rezultând prin

diferență că, împreună cu acesta, a contribuit la provocarea unei părți de

prejudiciu în euro în valoare de 68.200 euro, potrivit calculului

128.200-60.000 (10.000+15.000+15.000+20.000; poziția 6, 14, 15 și 17 - inculpat

B.D.) = 68.200 euro.

De asemenea, cei doi

au provocat împreună un prejudiciu de 48.700 RON potrivit calculului

145.100-96.400 (15.000+35.000+32.500+13.900; poz. 3, 5, 16 și 18) = 48.700 RON.

Luând în considerație

cea mai mică valoare medie a monedei euro din anii 2006 - 2007, a rezultat de

pe paginile de internet, respectiv 31,337 lei aferentă lunii iulie 2007,

rezultă prin calcul că prejudiciul total în euro, din dosar, dar exprimat în

RON, este de peste 4.017.403 RON, potrivit calculului (128.000x31,337 RON =

cca. 4.017.403 RON).

Adunând 4.017.403 RON

cu 145.100 RON, credit în RON, arătați mai sus, a rezultat un prejudiciu total

exprimat în RON de 4.162.503 RON, la care a participat nemijlocit inculpatul

B.D., și în parte inculpatul T.M.D., adică o limită peste 200.000 RON prevăzută

de art. 146 C. pen.

b) în aceeași ordine

de idei, pentru inculpatul T.M.D., luând în considerație aceeași valoare a

monedei euro, rezultă că prejudiciul total în euro, dar exprimat în RON, la

care acesta a contribuit, este de peste 2.137.183 RON, potrivit calculului

(68.200x31,337 RON = aprox. 2.137.183 RON).

Adunând 2.137.183 RON

cu 48.700 RON, rezultă un prejudiciu de 2.185.883 RON, adică peste 200.000 RON,

prevăzut de art. 146 C. pen., prejudiciile trebuind a fi cumulate potrivit

distincțiilor de mai sus în conformitate cu Decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, care statuează cu titlu obligatoriu că în cazul

infracțiunii continuate, cum este și în speță, caracterul de consecințe

deosebit de grave, se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate

tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile

prin care se realizează elementul material al laturii obiective al

infracțiunii.

Din prejudiciile

astfel determinate, trebuie avut în vedere că potrivit actelor de la dosar,

două dintre contractele în cauză, respectiv cele din 17 iulie 2007 și din 21

august 2007, privind pe numiții L.D.C. și A.C., au fost cesionate de către

partea civilă B.C.R. Botoșani, celeilalte părți civile citate în cauză, respectiv

SC S. SRL București, reprezentată prin K.I. SRL, conform contractului de

cesiune de creanțe din 19 martie 2010 arătat la dosar, expertiza contabilă

efectuată în cauză, arătând că valoarea cesionată din cele două contracte este

de 30.000 euro, cele două contracte fiind înscrise în Arhiva Electronică de

Garanții Reale și Imobiliare sub nr. x și, respectiv, nr. y.

Calculele arătate de

către instanță mai sus, cât și în expertiză și în precizările acesteia,

justifică în parte, în opinia primei instanțe, încadrarea juridică a

infracțiunii de înșelăciune pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în

judecată, iar modul cum această infracțiune a fost săvârșită justifică și

încadrările juridice ale celorlalte infracțiuni.

De asemenea, a arătat

prima instanță, expertiza contabilă ce s-a dispus în cauză a concluzionat în

aceeași ordine de idei, dar a făcut estimări ale prejudiciului pe lângă cele

existente la data încheierii contractelor și cu luarea în considerație a

modului cum între timp parte din creditele acordate au fost achitate de către

titularii acestora; constituirea de parte civilă din partea B.C.R. București

prin sucursalele sale și SC S. SRL București, având în vedere de asemenea,

aceste situații, când a solicitat să fie despăgubite fie cu sume echivalente,

fie cu sume mai mici sau mai mari decât cele reținute prin contracte.

Rechizitoriul și

probele de la dosar au stabilit potrivit datelor certe pe care le conțin

actele, contractele și celelalte lucrări ale dosarului, starea creditelor

acordate celor 18 titulari de contracte, la datele când aceste contracte au

fost încheiate.

Expertiza contabilă

efectuată în cauză la solicitarea inculpaților, a stabilit în prima parte a

acesteia, starea creditelor acordate acelorași persoane la data efectuării

expertizei, adică la 26 septembrie 2011, față de anii 2006 - 2007 când s-au

consumat faptele, creându-se prin comparație două situații de apreciere ale

creditelor acordate, adică o situație inițială și o situație actuală.

Prin precizările

expertizei contabile de la dosar se arată faptul că 13 dintre contractele

încheiate înregistrează restanțe la data efectuării expertizei, 26 septembrie

2011, fiind vorba despre pozițiile 4, 7, 13, 5, 6, 8, 10, 12, 14, 15, 16, 17,

18, cumulându-se o valoare restantă exprimată în lei de 76.629,39 RON, iar 5

dintre cele 18 contracte sunt achitate la zi, adică cele de la pozițiile 1, 2,

3, 9, 11.

Prin urmare,

concluzia instanței de fond a fost aceea că starea creditelor poate fi

apreciată pe baza probelor de la dosar atât la data încheierii contractelor, în

conformitate cu conținutul acestora, cât și în prezent, pe baza precizărilor

expertizei, care a evidențiat stadiul derulării acestor credite în timp,

derulare care este de natură să influențeze situația inculpaților care se fac vinovați

doar de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă simplă și cele de

fals, după cum, de asemenea, se va arăta în continuare.

Expertiza a fost cu

atât mai necesară, întrucât instanța a apreciat că trebuie lămurită situația

inițială cât și actuală a creditelor acordate și a persoanelor implicate, cu

atât mai mult cu cât parte dintre creditele acordate au fost între timp

cesionate altor societăți, obiectivele expertizei vizând și alte situații la

cererea inculpaților sub aspectul altor venituri pe care aceștia le realizau la

locul de muncă, dar care, de asemenea, nu sunt de natură să schimbe esențial

situația de fapt dedusă judecății.

S-a reținut că

situația de fapt sus arătată a fost recunoscută în declarațiile date de către

inculpați în fața instanței, inculpatul T.M.D. arătând că, într-adevăr, în

calitate de salariat al Unității Militare X Botoșani, alături de celălalt,

inculpat B.D., au întocmit adeverințele sus arătate, procurând chiar personal

două credite în baza primelor două adeverințe, știind că pe adeverințe au fost

trecute salarii mai mari decât aveau în realitate la vremea respectivă,

completând și celelalte adeverințe pentru celelalte persoane la solicitarea

coinculpatului B.D., arătând în continuare că nu a avut la cunoștință că adeverințele

au fost folosite de celelalte persoane pentru contractarea de credite, lucru

care nu poate să fie luat în considerație, întrucât se cunoștea din capul

locului care este destinația acestor adeverințe, după cum rezultă din

conținutul acestora, nefiind de acord să despăgubească în niciun fel pe cele

două părți civile și arătând în fine că, într-adevăr nu avea nici o atribuție

de serviciu în a completa adeverințe de salariat și nu a făcut acest lucru

decât la rugămintea inculpatului B.D.

La rândul său, inculpatul

B.D. a recunoscut aceeași situație de fapt, arătând că adeverințele folosite

personal de inculpatul T.M.D. nu conțineau date reale sub aspectul salariului,

că a ștampilat adeverințele pe care le-a semnat cunoscând că cei de pe

adeverință nu sunt salariații unității militare și arătând că a știut că

titularii adeverințelor urmează să folosească aceste adeverințe pentru a

procura credite la bancă, persoane care erau fie prietenii săi, fie ai

inculpatului T.M.D.

Nici acest inculpat

nu a fost de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părți civile,

arătând în continuare că nu a primit bani de la titularii de pe adeverințe, în

schimbul acestor servicii, în finalul declarației rezultând că inculpatul

folosea datele de identificare ale persoanelor din adeverințe puse la

dispoziție de către inculpatul T.M.D., completând împreună adeverințele,

existând și cazuri când a dat acestui inculpat adeverințe în alb, doar

ștampilate, după care, probabil coinculpatul le semna la rubrica

"comandant" și "contabil șef", ducându-le la bancă sau

dându-le persoanelor interesate.

Situația de mai sus,

completarea în fals a adeverințelor, semnarea și ștampilarea în fals a

acestora, folosirea lor ca atare cu toate consecințele de înșelăciune sus

arătate, rezultă, pe lângă declarațiile inculpaților, și din declarațiile

celorlalte persoane audiate în cauză la urmărirea penală, cât și din

declarațiile de martori și celelalte acte de la dosar, săvârșirea unui număr de

18 acte materiale de fals și înșelăciune, prin metode absolut identice; la

același loc de muncă; în realizarea unui scop unic, relevând o rezoluție

infracțională unică, neavând importanță dacă a trecut o perioadă de timp mai

lungă sau mai scurtă.

Aceasta fiind

situația de fapt, în cadrul situației de drept, instanța de fond a reținut că

inculpații, cât și celelalte persoane implicate în cauză au fost cercetați și

trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și fals,

cât și a altor infracțiuni la legi speciale, în calitate de participanți în

sensul art. 23 C. pen., care arată că participanții sunt persoanele care

contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de

autori/instigatori sau complici, persoanele din prezenta cauză care au fost

scoase de sub urmărire penală și sancționate administrativ fiind autori ai unor

părți din infracțiuni, iar cei doi inculpați, fiind autori sau complici ai

acestor infracțiuni.

S-a pus în discuție

prin dezbateri și concluzii, dacă în cauză încadrarea juridică a infracțiunilor

de înșelăciune pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prevăzute și

pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen., cu consecințe deosebit de grave, pentru ambii inculpați, este cea corectă

sau nu și dacă se impune schimbarea încadrării juridice doar într-unele dintre

alineatele cuprinse în art. 215 C. pen.; dacă inculpații sunt complici sau

autori la toate infracțiunile aflate în concurs real sau ideal de infracțiuni;

în condițiile în care inculpatul T. a fost trimis în judecată în mod distinct

și pentru două infracțiuni de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1, 2), unde este parte în contract.

Dacă în aceste

condiții este posibilă sancționarea participanților în condițiile în care

autorii sunt scoși de sub urmărire penală și sunt sancționați administrativ și

dacă pentru parte din actele materiale ce compun infracțiunea de înșelăciune în

formă continuată, se impune achitarea inculpaților sau înlăturarea acestor acte

din conținutul legal al infracțiunii continuate, situație care nu este

reglementată expres în prevederile legale privind regimul juridic al

infracțiunii continuate.

De asemenea, sub

aspectul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se pune problema

în cauză a existenței acestei infracțiuni în această formă, în condițiile în

care doar parte din contracte au provocat prejudicii băncii, prin înregistrarea

de restanțe la plată, în sumă de 76.629,39 RON la data efectuării expertizei,

celelalte fiind achitate la zi, cât și în condițiile în care inculpații nu sunt

părți în contractele de credit încheiate între bancă și alte persoane, cu

excepția inculpatului T.M.D. care, în nume personal a încheiat pe bază de

adeverințe de salariat false primele două contracte de la pct. 1, 2.

Sub aceste aspecte,

potrivit legii și practicii judiciare, infracțiunea de înșelăciune este

definită ca fiind inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și

dacă s-a pricinuit o pagubă.

Înșelăciunea

săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace

frauduloase se pedepsește. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o

infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau

menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui

contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi

încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează.

Înșelăciunea care a

avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare, art. 146 C.

pen., definind consecințele deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai

mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată

unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art.

145 ori altei persoane juridice sau fizice.

A reținut prima

instanță că acțiunile infractorului, în cadrul infracțiunii de înșelăciune, sub

oricare dintre formele sale, trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei

pagube materiale, moment în care se consumă infracțiunea de înșelăciune, paguba

efectivă din prezenta cauză fiind de 76.629,39 RON (Decizia nr. 1143 din 30

aprilie 1992).

De asemenea, s-a mai

arătat în motivare, fapta nu întrunește elementele constitutive al infracțiunii

de înșelăciune în contracte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (3) C.

pen., decât în condițiile în care între inculpat și bancă există un contract,

cu prilejul încheierii sau exercitării căruia să fie săvârșită infracțiunea de

inducere ori menținere în eroare, provocatoare de prejudicii (Decizia nr. 558

din 15 februarie 2010).

Din punct de vedere

legal, participația este definită ca fiind cooperarea unor persoane la

săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, dintre care cel puțin una a

acționat cu intenție.

Pentru existența

participației, se cer întrunite trei condiții cumulative, respectiv fapta să

fie prevăzută de legea penală; cooperarea mai multor persoane la săvârșirea

acesteia; cel puțin unul dintre participanți să acționeze cu intenție, situație

care este dată în cauză.

De regulă, legătura

subiectiva apare sub formă bilaterală, fiecare participant dându-și seama că

își unește raportul cu al celuilalt în săvârșirea faptei, practica și

legislația punând în evidență și situația când legătura este unilaterală, caz

în care comunicarea se face numai de la instigator sau complice către autor, nu

și viceversa de la autor la aceștia. În acest caz, instigatorul și complicele

urmăresc efectuarea unui act de contribuție la săvârșirea faptei, autorul care

o comite neavând reprezentarea aportului celorlalți participanți, în sensul că

nu-și dă seama că a fost instigat sau ajutat în săvârșirea faptei, situațiile

fiind incidente și în prezenta cauză.

Cu privire la

tratamentul sancționator al participației, în legislația penală actuală s-a

consacrat principiul parificării, sistem în cadrul căruia, prin caracterul său

suplu și elastic, asigură individualizarea pedepsei în funcție de importanța și

eficiența reală a felului participației.

Sistemul legal actual

stabilește o egalitate de sancționare prin înserarea în art. 27 C. pen. a

dispoziției potrivit căreia pedepsele participanților se stabilesc în aceleași

limite legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru autor. Legiuitorul nu a

pierdut din vedere faptul că privite în abstract și apreciate în concret,

activitățile participanților se deosebesc totuși, prin valoarea lor contributivă

în producerea rezultatului, ceea ce l-a obligat să înscrie în cadrul acestui

sistem, recomandarea legală, ca la stabilirea pedepsei să se țină în primul

rând seama de contribuția participantului, contribuție ce trebuie apreciată sub

aspectul modului de realizare și încadrare în una din formele de participație

sus arătate, pe de o parte, și sub aspectul eficienței sale reale în comiterea

faptei, pe de altă parte.

Așadar paritatea

legală se îmbină cu diversitatea judecătorească, deoarece, pe lângă aprecierea

felului contribuției și aportului său real, instanța, la individualizarea

pedepsei, trebuie să țină seama și de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

ce privesc gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, precum

și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Mai reiese din

prevederile legale faptul că sancționarea participanților prevăzută de art. 27

C. pen., se referă la participația proprie, pentru participația improprie

consacrându-se un regim special și diferențiat prevăzut de art. 31 C. pen.

Potrivit legii și

practicii judiciare, sancționarea celorlalți participanți decât autorul nu este

condiționată de pedepsirea autorului care, în anumite cazuri, din motive

diferite, nu poate fi supus răspunderii penale (nu a fost descoperit, a

decedat, este iresponsabil, a fost scos de sub urmărire penală, cum este dat și

în prezenta cauză), împrejurare ce nu antrenează exonerarea de răspundere

penală a celorlalți participanți.

Răspunderea penală

fiind personală și independentă, fiecare participant răspunde pentru

contribuția sa, determinant în stabilirea acesteia fiind doar constatarea

săvârșirii infracțiunii și aportului adus la comiterea ei, în speță scoaterea

de sub urmărire penală a celorlalți participanți decât cei doi inculpați,

nefiind de natură să-i exonereze pe aceștia de răspundere penală.

În acest sens,

dispozițiile art. 72 din C. pen. actual prevăd obligația judecătorului ca în

procesul individualizării să țină seama, printre altele, și de gradul de

pericol social concret al faptei, persoana făptuitorului, precum și

împrejurările reale sau personale care agravează sau atenuează răspunderea

penală.

Sistemul parificării

nu consacră deci decât o egalitate legală a acestora, nicidecum și una

judiciară; prevederea, în lege a unor pedepse egale pentru toți participanții

nu înseamnă că și în fapt aceste pedepse trebuie să fie neapărat egale,

făcându-se abstracție de contribuția concretă a fiecărui participant la

săvârșirea infracțiunii. Din punct de vedere abstract, răspunderea tuturor

participanților este egală; din punct de vedere concret însă judecătorii au

cele mai largi posibilități pentru a o diferenția.

De asemenea este

evident că sistemul parificării, care face posibilă individualizarea concretă,

aplicarea față de complice a unor sancțiuni mai aspre decât însăși,

instigatorilor și autorilor direcți ai infracțiunii, poartă implicit în sine și

posibilitatea aplicării unei pedepse disproporționate, situație pe care

instanța urmează să o aibă în vedere pentru corecta rezolvare a cauzei.

Deși C. pen. a

consacrat criteriul legal al parificării, ca și în cazul celorlalți

participanți, pedeapsa complicelui va putea fi diferențiată în funcție de

contribuția sa reală la săvârșirea faptei, de eficiența acesteia, de măsura în

care a sprijinit în săvârșirea ei. De regulă, contribuția complicelui

reprezintă un aport de mai mică importanță în comparație cu cea a

instigatorului sau autorului. Cu toate acestea, sunt situații când actul

complicelui reprezintă o contribuție deosebit de utilă, împrejurare care

trebuie apreciată cu ocazia individualizării pedepsei (procurarea unei

adeverințe false cum este în prezenta cauză).

În cazul

infracțiunilor proprii, cum este în prezenta cauză, când un participant a

contribuit în mod nemijlocit la săvârșirea faptei nu poate fi sancționat în

calitate de coautor, deoarece nu realizează condiția subiectului impusă de

lege, ci în calitate de complice, pedeapsa se va aplica potrivit contribuției

sale reale, deși i se acordă o altă calificare juridică decât cea determinată

de cooperarea efectivă, așa încât inculpații își vor păstra calitățile pentru

care au fost trimiși în judecată.

În cadrul acestui

sistem de o mare importanță teoretică și practică pentru individualizarea

răspunderii penale și a stabilirii pedepselor concrete pentru fiecare

participant, o constituie problema comunicării circumstanțelor de agravare sau

atenuare a răspunderii între aceștia.

O altă problemă

reținută de instanța de fond a fost cea a pedepsirii sau nu, ori a înlăturării

sau nu din conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată a unei

părți din cele 18 acte materiale ale infracțiunii, pentru care nu s-a făcut

dovada existenței vreunui prejudiciu, fiind vorba aici despre actele materiale

arătate la punctele 1, 2, 3, 9 și 11.

Din acest punct de

vedere, instanța de fond a reținut că în cauză este vorba despre o unitate

legală a infracțiunii de înșelăciune, în cadrul căreia se impune, condamnarea

sau achitarea inculpaților sau dacă din contra, se impune excluderea actelor

materiale inexistente pentru care nu s-a făcut dovada infracțiunilor.

Potrivit art. 41

alin. (1) C. pen., în cazul infracțiunilor continuate, nu există pluralitate de

infracțiuni, aceasta fiind definită în alin. (2) al aceluiași articol ca o

formă a unității legale de infracțiune, caracterizată prin săvârșirea de

aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași

hotărâri infracționale, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în

parte conținutul aceleiași infracțiuni. În cauză este vorba despre o

infracțiune comisă în formă continuată, cu o pluralitate de acte de executare

care în sine prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

În acest sens,

instanța de fond a reținut că nici legea și nici practica judiciară nu oferă un

răspuns definitiv acestei probleme, deoarece legea nu conține o asemenea

prevedere expresă, iar practica judiciară săracă care s-a pronunțat în acest

sens, arată că în aceste situații s-ar impune excluderea actelor materiale

inexistente sau că se va constata că infracțiunea comisă de inculpați are un

conținut mai restrâns decât cel din rechizitoriu, ceea ce înseamnă că se va

înlătura din compunerea infracțiunii continuate, actele materiale cu privire la

care se apreciază că nu există dovezi.

Cu privire la această

situație, instanța de fond a apreciat că se impune achitarea inculpaților

pentru actele materiale inexistente sub aspectul laturii obiective, adică

pentru lipsa prejudiciului, deoarece numai o asemenea soluție se impune în

considerarea celor sus arătate, soluție care este cuprinsă în art. 10 lit. d)

C. proc. pen., înlăturarea unor acte materiale din conținutul infracțiunii,

nefiind o soluție prevăzută de lege, care să rezolve fondul problemei, nefiind

vorba aici despre crearea unor infracțiuni noi decât cele din rechizitoriu,

întrucât infracțiunea continuată, cuprinzând celelalte acte materiale există în

continuare în chiar aceste condiții.

Cât privește

individualizarea pedepsei aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute

în sarcina lor, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen.,

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, apreciat de instanță ca fiind mediu, având în vedere vârsta

inculpaților la data săvârșirii faptei, modul de acționare, ținând cont

totodată de persoana și conduita acestora, fără antecedente penale, cu o

conduită procesuală relativ corectă.

În rezolvarea laturii

civile a cauzei, instanța de fond a admis pretențiile formulate de părțile

civile, iar în aplicarea art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 și

1003 din vechiul C. civ., aplicabil în cauză, a dispus obligarea inculpaților

în mod singular sau solidar, în măsura în care au contribuit sau nu împreună la

săvârșirea celor 18 acte materiale ale infracțiunilor deduse judecății,

întrucât dacă pentru infracțiunile de înșelăciune instanța urmează să dispună

în conformitate cu cele sus arătate, săvârșirea în același timp și a

infracțiunilor de fals pentru toate aceste acte materiale, atrage în mod

corespunzător răspunderea civilă a inculpaților după caz.

Rezolvarea laturii

civile a cauzei prezintă o complexitate aparte, întrucât trebuie avute în

vedere toate cele 18 contracte ce s-au încheiat prin intermediul infracțiunilor

de fals, cât și a infracțiunilor de înșelăciune ce se rețin în sarcina celor

doi inculpați, contracte care se află în derulare și în prezent, dintre care

doar parte sunt cu ratele achitate la zi, iar parte prezintă restanțe la plată

cu una sau mai multe rate scadente. Din acest motiv, instanța de fond nu a

dispus obligarea inculpaților la niște sume în exact, întrucât toate creditele

au un caracter aleatoriu, cuantumul lor se poate schimba de la o zi la alta în

măsura în care se achită sau nu ratele, așa încât obligarea inculpaților la

plata tuturor sumelor restante pentru fiecare contract acoperă toate

deficientele de executare viitoare a laturii civile a cauzei.

Împotriva Sentinței

penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului Botoșani au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava s-a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva Sentinței penale nr. 65

din 26 martie 2012 a Tribunalului.

S-a desființat în

parte sentința apelată și în rejudecare:

A fost condamnat

inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- fals material în

înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (2) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

- fals intelectual în

formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e)

C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

- complicitate la

înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.,

la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea

drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe

o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară;

- folosire fără drept

a unei ștampile cu stema țării în formă continuată, prev. de art. 287 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani

și 4 (patru) luni închisoare precum și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe

o durată de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la

pedeapsa accesorie.

A fost condamnat

inculpatul T.M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la

fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2( două) luni

închisoare;

- complicitate la

înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.,

la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea

drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe

o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară;

- două infracțiuni de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedepsele de câte de 2

(doi) ani închisoare pentru fiecare infracțiune;

- două infracțiuni de

uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a),

76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare

pentru fiecare infracțiune.

În baza art. 33 lit.

a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani

și 4 (patru) luni închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe

o durată de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa

accesorie.

S-a înlăturat din

sentință dispoziția de aplicare a art. 86

1

și urm. C. pen. față de

ambii inculpați.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de fată.

S-au respins

apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva aceleiași sentințe, ca

nefondate.

Au fost obligați

inculpații să plătească statului câte 275 RON fiecare, cheltuieli judiciare din

apel, din care, câte 75 RON, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor

din oficiu.

Celelalte cheltuieli

judiciare din apel avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

S-a reținut că în

perioada februarie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceleiași

rezoluții infracționale, inculpații B.D. și T.M.D., fiind amândoi angajați ai

Unității Militare X Botoșani (primul fiind casier și al doilea plutonier major)

au completat în, fals 14 adeverințe de salariat (formulare tipizate cu regim

special emise de B.C.R.), pe care inculpatul B.D. a aplicat ștampila unității

militare cu stema țării și a contrafăcut semnăturile celor din conducerea

unității, predându-le apoi învinuiților A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C.,

F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. și P.G.I., iar aceștia le-au folosit

prezentându-le la B.C.R. - Sucursala Botoșani și B.C.R. - Agenția Bucecea, obținând

astfel, prin inducerea în eroare a funcționarilor băncii, credite bancare în

RON - în sumă totală de 145.100 RON și în euro - în sumă totală de 113.200

euro.

În același context,

inculpații B.D. și T.M.D., au completat în fals și două adeverințe (având

consemnate la rubrica "salarii de încadrare", sume mai mari decât

cele reale), pe care la datele de 14 februarie 2006 și 15 august 2007

inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. - Agenția Bucecea, inducându-i în

eroare pe funcționarii băncii și obținând astfel două credite bancare, de

10.000 euro și respectiv 5.000 euro, pe care nu le-ar fi putut obține în alte

condiții, întrucât nu îndeplineau condițiile prevăzute în normele bancare,

privitoare la venitul lunar necesar.

Pentru serviciile

făcute, inculpatul B.D. a primit de la o parte dintre învinuiții care au

contractat credite bancare cu ajutorul lui, diferite sume de bani, obținând

astfel foloase materiale necuvenite, respectiv sumele de 100 euro de la B.D.

(la data de 27 mai 2006); de 1.500 euro de la L.D.C. (la data de 17 iulie

2007), de 100 euro de la R.M. (la data de 17 mai 2007) și de 100 euro de la

S.P. (la data de 27 martie 2007) și sumele de 13.900 lei și 20.000 euro de la

C.S. (la data de 27 septembrie 2007).

În concret, Curtea a

reținut că inculpatul B.D. a lucrat ca angajat civil în calitate de casier la

Unitatea Militară X Botoșani, până la data de 1 noiembrie 2007, având ca

atribuții de serviciu, printre altele, întocmirea statelor de plată și

furnizarea datelor de natură salarială necesare întocmirii adeverințelor de

salariat, fără a avea dreptul de a le semna sau elibera angajaților unității

militare.

În această

conjunctură, profitând de faptul că avea acces la ștampila unității, inculpatul

B.D. s-a hotărât să întocmească adeverințe de salariat false pentru diferite

persoane cunoscute ocazional (prin intermediul unor prieteni), în scopul de a

obține astfel foloase materiale de la acestea drept "recompensă",

pentru ajutorul dat la contractarea unor credite bancare.

La realizarea

acțiunilor de întocmire a adeverințelor de salariat false, B.D. l-a cooptat și

pe inculpatul T.M.D., plutonier major angajat în aceeași unitate, pe care l-a

ajutat în același mod să obțină două credite bancare în euro.

Astfel, la data de 14

februarie 2006, inculpații B.D. și T.M.D., au completat împreună adeverința pe

care, la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D., a scris suma de 2.395

RON (în realitate salariul era de 1.253 lei), apoi B.D. a ștampilat adeverința

și a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului

economic M.D. De menționat este faptul că, la data respectivă, contabil șef al

unității militare, cu atribuții de director economic era M.A. iar în unitate o

persoană cu numele de "M.D.", nu exista.

Ulterior, inculpatul

T.M.D. a folosit adeverința respectivă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind

"Contractul de credit bancar pentru persoane fizice" din 14 februarie

2006, prin care a obținut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data respectivă

inculpatul avea un venit lunar de 1.253 RON, care nu se încadra în cerințele

prevăzute de normele bancare, mai precis rata lunară de plătit în sumă de

134,93 euro, nu se încadra în procentul de 30 - 35% din venitul net lunar

obținut la acea dată de inculpat.

După obținerea

creditelor, inculpatul T.M.D., nu i-a dat nimic inculpatului B.D. pentru

ajutorul acordat, dar i-a rămas cumva "dator" și a acceptat să-1

ajute la completarea adeverințelor false pentru ceilalți învinuiți.

Inculpatul T.M.D. a

achitat și achită ratele la bancă potrivit graficului de rambursare a

creditului, înregistrând potrivit adresei B.C.R. din 28 septembrie 2012, o

restanță la data de 25 septembrie 2012 de doar 1,03 euro.

La data de 8 august

2007, pr