Decizia nr. 4052/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 65/2012 a Tribunalului Botoșani

La data de 14 februarie 2006, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 14 februarie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care inculpatul T.M.D. a încheiat contractul de credit din 14 februarie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care inculpatul l-a achitat la zi.

La data de 8 august 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 8 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care inculpatul T.M.D. a încheiat contractul de credit din 15 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 5.000 euro, credit pe care inculpatul l-a achitat la zi.

La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 13 martie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul A.I. a încheiat contractul de credit din 14 martie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

La data de 24 mai 2006, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 24 mai 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 26 mai 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 7 iunie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul O.G. a încheiat contractul de credit din 9 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 35.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 21 iunie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul M.C. a încheiat contractul de credit din 22 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 12 ianuarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 12 ianuarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 12 ianuarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 3.200 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 1 februarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 1 februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul P.G.I. a încheiat contractul de credit din 1 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 9 februarie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 9 februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul F.M. a încheiat contractul de credit din 9 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 33.700 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

La data de 27 martie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 27 martie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul S.P. a încheiat contractul de credit din 28 martie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 16 mai 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 16 mai 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul R.M. a încheiat contractul de credit din 17 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat la zi.

La data de 29 mai 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 29 mai 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul F.C. a încheiat contractul de credit din 30 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 28 iunie 2007, cei doi inculpați au falsificat adeverința de salariat din 28 iunie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 29 iunie 2007 cu B.C.R. -.Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 16 iulie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 16 iulie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul L.D.C. a încheiat contractul de credit din 17 iulie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial. Acest contract a fost cesionat de către bancă părții civile SC S. SRL București reprezentată prin K.I. SRL București.

La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 15 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parțial. Acest contract a fost cesionat de către bancă părții civile SC S. SRL București reprezentată prin K.I. SRL București.

La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 15 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, care este aceeași cu cea de mai sus, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 32.500 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 25 septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 20.000 RON, credit pe care l-a achitat parțial.

La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverința de salariat din 25 septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoșani, care este aceeași cu cea de mai sus, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoșani, județul Botoșani, pentru un credit de 13.900 RON, credit pe care l-a achitat parțial. Datele arătate la pct. 1 - 18 rezultă în primul rând din contractele depuse la dosar și adeverințele anexă, inclusiv din celelalte acte de la dosar și declarațiile celor audiați în cauză. Concluzionând asupra situației de fapt deduse judecății arătată mai sus, instanța de fond a reținut că la toate infracțiunile ce fac obiectul dosarului a participat inculpatul B.D., iar doar în parte aceste infracțiuni au fost săvârșite de către acest inculpat, împreună cu inculpatul T.D., cuprinzând în sine întocmirea a 16 adeverințe de salariat conținând date și semnături false, în baza cărora s-au încheiat 18 contracte de credit, dintre care primele două chiar pe numele inculpatului T.M.D., iar celelalte 16 pe numele altor persoane, respectiv: A.I., B.D., O.G., M.C., P.I., F.M., S.P., R.M., F.C., L.D.C., A.C. și C.S., care au fost de asemenea cercetați în cauză, dar pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată. Rezultă că la încheierea adeverințelor și contractelor au participat inculpatul B.D., în calitate de autor sau complice, iar inculpatul T.M.D. împreună cu inculpatul B.D., în calitate de autor sau complice, doar la 10 dintre acestea, respectiv cele menționate în rechizitoriu la pozițiile 1, 2, 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12 și 13. În baza celor 16 adeverințe și 18 contracte, s-au contractat pe numele persoanelor de mai sus, credite fie în euro, fie în RON, rezultând din contracte, prin cumul aritmetic o valoare contractată de 128.200 euro și respectiv 145.100 RON. În concret, la data încheierii contractelor: a) Instanța de fond a reținut în primul rând că potrivit ordinii sus arătate, cât și a celei din rechizitoriu, la acest credit total și-a adus contribuția nemijlocit inculpatul B.D. pentru fiecare dintre cele 16 adeverințe și 18 contracte, cumulând în principiu prejudiciul total de 128.200 euro și 145.100 RON. În al doilea rând, instanța de fond a reținut că inculpatul T.M.D. a participat împreună cu inculpatul B.D. doar la săvârșirea unei părți dintre cele 16 și respectiv 18 categorii de acte materiale ale infracțiunilor deduse judecății, rezultând prin diferență că, împreună cu acesta, a contribuit la provocarea unei părți de prejudiciu în euro în valoare de 68.200 euro, potrivit calculului 128.200-60.000 (10.000+15.000+15.000+20.000; poziția 6, 14, 15 și 17 - inculpat B.D.) = 68.200 euro. De asemenea, cei doi au provocat împreună un prejudiciu de 48.700 RON potrivit calculului 145.100-96.400 (15.000+35.000+32.500+13.900; poz. 3, 5, 16 și 18) = 48.700 RON. Luând în considerație cea mai mică valoare medie a monedei euro din anii 2006 - 2007, a rezultat de pe paginile de internet, respectiv 31,337 lei aferentă lunii iulie 2007, rezultă prin calcul că prejudiciul total în euro, din dosar, dar exprimat în RON, este de peste 4.017.403 RON, potrivit calculului (128.000x31,337 RON = cca. 4.017.403 RON). Adunând 4.017.403 RON cu 145.100 RON, credit în RON, arătați mai sus, a rezultat un prejudiciu total exprimat în RON de 4.162.503 RON, la care a participat nemijlocit inculpatul B.D., și în parte inculpatul T.M.D., adică o limită peste 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. pen. b) în aceeași ordine de idei, pentru inculpatul T.M.D., luând în considerație aceeași valoare a monedei euro, rezultă că prejudiciul total în euro, dar exprimat în RON, la care acesta a contribuit, este de peste 2.137.183 RON, potrivit calculului (68.200x31,337 RON = aprox. 2.137.183 RON). Adunând 2.137.183 RON cu 48.700 RON, rezultă un prejudiciu de 2.185.883 RON, adică peste 200.000 RON, prevăzut de art. 146 C. pen., prejudiciile trebuind a fi cumulate potrivit distincțiilor de mai sus în conformitate cu Decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuează cu titlu obligatoriu că în cazul infracțiunii continuate, cum este și în speță, caracterul de consecințe deosebit de grave, se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective al infracțiunii. Din prejudiciile astfel determinate, trebuie avut în vedere că potrivit actelor de la dosar, două dintre contractele în cauză, respectiv cele din 17 iulie 2007 și din 21 august 2007, privind pe numiții L.D.C. și A.C., au fost cesionate de către partea civilă B.C.R. Botoșani, celeilalte părți civile citate în cauză, respectiv SC S. SRL București, reprezentată prin K.I. SRL, conform contractului de cesiune de creanțe din 19 martie 2010 arătat la dosar, expertiza contabilă efectuată în cauză, arătând că valoarea cesionată din cele două contracte este de 30.000 euro, cele două contracte fiind înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale și Imobiliare sub nr. x și, respectiv, nr. y. Calculele arătate de către instanță mai sus, cât și în expertiză și în precizările acesteia, justifică în parte, în opinia primei instanțe, încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, iar modul cum această infracțiune a fost săvârșită justifică și încadrările juridice ale celorlalte infracțiuni. De asemenea, a arătat prima instanță, expertiza contabilă ce s-a dispus în cauză a concluzionat în aceeași ordine de idei, dar a făcut estimări ale prejudiciului pe lângă cele existente la data încheierii contractelor și cu luarea în considerație a modului cum între timp parte din creditele acordate au fost achitate de către titularii acestora; constituirea de parte civilă din partea B.C.R. București prin sucursalele sale și SC S. SRL București, având în vedere de asemenea, aceste situații, când a solicitat să fie despăgubite fie cu sume echivalente, fie cu sume mai mici sau mai mari decât cele reținute prin contracte. Rechizitoriul și probele de la dosar au stabilit potrivit datelor certe pe care le conțin actele, contractele și celelalte lucrări ale dosarului, starea creditelor acordate celor 18 titulari de contracte, la datele când aceste contracte au fost încheiate. Expertiza contabilă efectuată în cauză la solicitarea inculpaților, a stabilit în prima parte a acesteia, starea creditelor acordate acelorași persoane la data efectuării expertizei, adică la 26 septembrie 2011, față de anii 2006 - 2007 când s-au consumat faptele, creându-se prin comparație două situații de apreciere ale creditelor acordate, adică o situație inițială și o situație actuală. Prin precizările expertizei contabile de la dosar se arată faptul că 13 dintre contractele încheiate înregistrează restanțe la data efectuării expertizei, 26 septembrie 2011, fiind vorba despre pozițiile 4, 7, 13, 5, 6, 8, 10, 12, 14, 15, 16, 17, 18, cumulându-se o valoare restantă exprimată în lei de 76.629,39 RON, iar 5 dintre cele 18 contracte sunt achitate la zi, adică cele de la pozițiile 1, 2, 3, 9, 11. Prin urmare, concluzia instanței de fond a fost aceea că starea creditelor poate fi apreciată pe baza probelor de la dosar atât la data încheierii contractelor, în conformitate cu conținutul acestora, cât și în prezent, pe baza precizărilor expertizei, care a evidențiat stadiul derulării acestor credite în timp, derulare care este de natură să influențeze situația inculpaților care se fac vinovați doar de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă simplă și cele de fals, după cum, de asemenea, se va arăta în continuare. Expertiza a fost cu atât mai necesară, întrucât instanța a apreciat că trebuie lămurită situația inițială cât și actuală a creditelor acordate și a persoanelor implicate, cu atât mai mult cu cât parte dintre creditele acordate au fost între timp cesionate altor societăți, obiectivele expertizei vizând și alte situații la cererea inculpaților sub aspectul altor venituri pe care aceștia le realizau la locul de muncă, dar care, de asemenea, nu sunt de natură să schimbe esențial situația de fapt dedusă judecății. S-a reținut că situația de fapt sus arătată a fost recunoscută în declarațiile date de către inculpați în fața instanței, inculpatul T.M.D. arătând că, într-adevăr, în calitate de salariat al Unității Militare X Botoșani, alături de celălalt, inculpat B.D., au întocmit adeverințele sus arătate, procurând chiar personal două credite în baza primelor două adeverințe, știind că pe adeverințe au fost trecute salarii mai mari decât aveau în realitate la vremea respectivă, completând și celelalte adeverințe pentru celelalte persoane la solicitarea coinculpatului B.D., arătând în continuare că nu a avut la cunoștință că adeverințele au fost folosite de celelalte persoane pentru contractarea de credite, lucru care nu poate să fie luat în considerație, întrucât se cunoștea din capul locului care este destinația acestor adeverințe, după cum rezultă din conținutul acestora, nefiind de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părți civile și arătând în fine că, într-adevăr nu avea nici o atribuție de serviciu în a completa adeverințe de salariat și nu a făcut acest lucru decât la rugămintea inculpatului B.D. La rândul său, inculpatul B.D. a recunoscut aceeași situație de fapt, arătând că adeverințele folosite personal de inculpatul T.M.D. nu conțineau date reale sub aspectul salariului, că a ștampilat adeverințele pe care le-a semnat cunoscând că cei de pe adeverință nu sunt salariații unității militare și arătând că a știut că titularii adeverințelor urmează să folosească aceste adeverințe pentru a procura credite la bancă, persoane care erau fie prietenii săi, fie ai inculpatului T.M.D. Nici acest inculpat nu a fost de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părți civile, arătând în continuare că nu a primit bani de la titularii de pe adeverințe, în schimbul acestor servicii, în finalul declarației rezultând că inculpatul folosea datele de identificare ale persoanelor din adeverințe puse la dispoziție de către inculpatul T.M.D., completând împreună adeverințele, existând și cazuri când a dat acestui inculpat adeverințe în alb, doar ștampilate, după care, probabil coinculpatul le semna la rubrica "comandant" și "contabil șef", ducându-le la bancă sau dându-le persoanelor interesate. Situația de mai sus, completarea în fals a adeverințelor, semnarea și ștampilarea în fals a acestora, folosirea lor ca atare cu toate consecințele de înșelăciune sus arătate, rezultă, pe lângă declarațiile inculpaților, și din declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză la urmărirea penală, cât și din declarațiile de martori și celelalte acte de la dosar, săvârșirea unui număr de 18 acte materiale de fals și înșelăciune, prin metode absolut identice; la același loc de muncă; în realizarea unui scop unic, relevând o rezoluție infracțională unică, neavând importanță dacă a trecut o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă. Aceasta fiind situația de fapt, în cadrul situației de drept, instanța de fond a reținut că inculpații, cât și celelalte persoane implicate în cauză au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și fals, cât și a altor infracțiuni la legi speciale, în calitate de participanți în sensul art. 23 C. pen., care arată că participanții sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori/instigatori sau complici, persoanele din prezenta cauză care au fost scoase de sub urmărire penală și sancționate administrativ fiind autori ai unor părți din infracțiuni, iar cei doi inculpați, fiind autori sau complici ai acestor infracțiuni. S-a pus în discuție prin dezbateri și concluzii, dacă în cauză încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu consecințe deosebit de grave, pentru ambii inculpați, este cea corectă sau nu și dacă se impune schimbarea încadrării juridice doar într-unele dintre alineatele cuprinse în art. 215 C. pen.; dacă inculpații sunt complici sau autori la toate infracțiunile aflate în concurs real sau ideal de infracțiuni; în condițiile în care inculpatul T. a fost trimis în judecată în mod distinct și pentru două infracțiuni de înșelăciune prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1, 2), unde este parte în contract. Dacă în aceste condiții este posibilă sancționarea participanților în condițiile în care autorii sunt scoși de sub urmărire penală și sunt sancționați administrativ și dacă pentru parte din actele materiale ce compun infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, se impune achitarea inculpaților sau înlăturarea acestor acte din conținutul legal al infracțiunii continuate, situație care nu este reglementată expres în prevederile legale privind regimul juridic al infracțiunii continuate. De asemenea, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, se pune problema în cauză a existenței acestei infracțiuni în această formă, în condițiile în care doar parte din contracte au provocat prejudicii băncii, prin înregistrarea de restanțe la plată, în sumă de 76.629,39 RON la data efectuării expertizei, celelalte fiind achitate la zi, cât și în condițiile în care inculpații nu sunt părți în contractele de credit încheiate între bancă și alte persoane, cu excepția inculpatului T.M.D. care, în nume personal a încheiat pe bază de adeverințe de salariat false primele două contracte de la pct. 1, 2. Sub aceste aspecte, potrivit legii și practicii judiciare, infracțiunea de înșelăciune este definită ca fiind inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează. Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare, art. 146 C. pen., definind consecințele deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice. A reținut prima instanță că acțiunile infractorului, în cadrul infracțiunii de înșelăciune, sub oricare dintre formele sale, trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube materiale, moment în care se consumă infracțiunea de înșelăciune, paguba efectivă din prezenta cauză fiind de 76.629,39 RON (Decizia nr. 1143 din 30 aprilie 1992). De asemenea, s-a mai arătat în motivare, fapta nu întrunește elementele constitutive al infracțiunii de înșelăciune în contracte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (3) C. pen., decât în condițiile în care între inculpat și bancă există un contract, cu prilejul încheierii sau exercitării căruia să fie săvârșită infracțiunea de inducere ori menținere în eroare, provocatoare de prejudicii (Decizia nr. 558 din 15 februarie 2010). Din punct de vedere legal, participația este definită ca fiind cooperarea unor persoane la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, dintre care cel puțin una a acționat cu intenție. Pentru existența participației, se cer întrunite trei condiții cumulative, respectiv fapta să fie prevăzută de legea penală; cooperarea mai multor persoane la săvârșirea acesteia; cel puțin unul dintre participanți să acționeze cu intenție, situație care este dată în cauză. De regulă, legătura subiectiva apare sub formă bilaterală, fiecare participant dându-și seama că își unește raportul cu al celuilalt în săvârșirea faptei, practica și legislația punând în evidență și situația când legătura este unilaterală, caz în care comunicarea se face numai de la instigator sau complice către autor, nu și viceversa de la autor la aceștia. În acest caz, instigatorul și complicele urmăresc efectuarea unui act de contribuție la săvârșirea faptei, autorul care o comite neavând reprezentarea aportului celorlalți participanți, în sensul că nu-și dă seama că a fost instigat sau ajutat în săvârșirea faptei, situațiile fiind incidente și în prezenta cauză. Cu privire la tratamentul sancționator al participației, în legislația penală actuală s-a consacrat principiul parificării, sistem în cadrul căruia, prin caracterul său suplu și elastic, asigură individualizarea pedepsei în funcție de importanța și eficiența reală a felului participației. Sistemul legal actual stabilește o egalitate de sancționare prin înserarea în art. 27 C. pen. a dispoziției potrivit căreia pedepsele participanților se stabilesc în aceleași limite legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru autor. Legiuitorul nu a pierdut din vedere faptul că privite în abstract și apreciate în concret, activitățile participanților se deosebesc totuși, prin valoarea lor contributivă în producerea rezultatului, ceea ce l-a obligat să înscrie în cadrul acestui sistem, recomandarea legală, ca la stabilirea pedepsei să se țină în primul rând seama de contribuția participantului, contribuție ce trebuie apreciată sub aspectul modului de realizare și încadrare în una din formele de participație sus arătate, pe de o parte, și sub aspectul eficienței sale reale în comiterea faptei, pe de altă parte. Așadar paritatea legală se îmbină cu diversitatea judecătorească, deoarece, pe lângă aprecierea felului contribuției și aportului său real, instanța, la individualizarea pedepsei, trebuie să țină seama și de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ce privesc gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Mai reiese din prevederile legale faptul că sancționarea participanților prevăzută de art. 27 C. pen., se referă la participația proprie, pentru participația improprie consacrându-se un regim special și diferențiat prevăzut de art. 31 C. pen. Potrivit legii și practicii judiciare, sancționarea celorlalți participanți decât autorul nu este condiționată de pedepsirea autorului care, în anumite cazuri, din motive diferite, nu poate fi supus răspunderii penale (nu a fost descoperit, a decedat, este iresponsabil, a fost scos de sub urmărire penală, cum este dat și în prezenta cauză), împrejurare ce nu antrenează exonerarea de răspundere penală a celorlalți participanți. Răspunderea penală fiind personală și independentă, fiecare participant răspunde pentru contribuția sa, determinant în stabilirea acesteia fiind doar constatarea săvârșirii infracțiunii și aportului adus la comiterea ei, în speță scoaterea de sub urmărire penală a celorlalți participanți decât cei doi inculpați, nefiind de natură să-i exonereze pe aceștia de răspundere penală. În acest sens, dispozițiile art. 72 din C. pen. actual prevăd obligația judecătorului ca în procesul individualizării să țină seama, printre altele, și de gradul de pericol social concret al faptei, persoana făptuitorului, precum și împrejurările reale sau personale care agravează sau atenuează răspunderea penală. Sistemul parificării nu consacră deci decât o egalitate legală a acestora, nicidecum și una judiciară; prevederea, în lege a unor pedepse egale pentru toți participanții nu înseamnă că și în fapt aceste pedepse trebuie să fie neapărat egale, făcându-se abstracție de contribuția concretă a fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii. Din punct de vedere abstract, răspunderea tuturor participanților este egală; din punct de vedere concret însă judecătorii au cele mai largi posibilități pentru a o diferenția. De asemenea este evident că sistemul parificării, care face posibilă individualizarea concretă, aplicarea față de complice a unor sancțiuni mai aspre decât însăși, instigatorilor și autorilor direcți ai infracțiunii, poartă implicit în sine și posibilitatea aplicării unei pedepse disproporționate, situație pe care instanța urmează să o aibă în vedere pentru corecta rezolvare a cauzei. Deși C. pen. a consacrat criteriul legal al parificării, ca și în cazul celorlalți participanți, pedeapsa complicelui va putea fi diferențiată în funcție de contribuția sa reală la săvârșirea faptei, de eficiența acesteia, de măsura în care a sprijinit în săvârșirea ei. De regulă, contribuția complicelui reprezintă un aport de mai mică importanță în comparație cu cea a instigatorului sau autorului. Cu toate acestea, sunt situații când actul complicelui reprezintă o contribuție deosebit de utilă, împrejurare care trebuie apreciată cu ocazia individualizării pedepsei (procurarea unei adeverințe false cum este în prezenta cauză). În cazul infracțiunilor proprii, cum este în prezenta cauză, când un participant a contribuit în mod nemijlocit la săvârșirea faptei nu poate fi sancționat în calitate de coautor, deoarece nu realizează condiția subiectului impusă de lege, ci în calitate de complice, pedeapsa se va aplica potrivit contribuției sale reale, deși i se acordă o altă calificare juridică decât cea determinată de cooperarea efectivă, așa încât inculpații își vor păstra calitățile pentru care au fost trimiși în judecată. În cadrul acestui sistem de o mare importanță teoretică și practică pentru individualizarea răspunderii penale și a stabilirii pedepselor concrete pentru fiecare participant, o constituie problema comunicării circumstanțelor de agravare sau atenuare a răspunderii între aceștia. O altă problemă reținută de instanța de fond a fost cea a pedepsirii sau nu, ori a înlăturării sau nu din conținutul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată a unei părți din cele 18 acte materiale ale infracțiunii, pentru care nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu, fiind vorba aici despre actele materiale arătate la punctele 1, 2, 3, 9 și 11. Din acest punct de vedere, instanța de fond a reținut că în cauză este vorba despre o unitate legală a infracțiunii de înșelăciune, în cadrul căreia se impune, condamnarea sau achitarea inculpaților sau dacă din contra, se impune excluderea actelor materiale inexistente pentru care nu s-a făcut dovada infracțiunilor. Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., în cazul infracțiunilor continuate, nu există pluralitate de infracțiuni, aceasta fiind definită în alin. (2) al aceluiași articol ca o formă a unității legale de infracțiune, caracterizată prin săvârșirea de aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. În cauză este vorba despre o infracțiune comisă în formă continuată, cu o pluralitate de acte de executare care în sine prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. În acest sens, instanța de fond a reținut că nici legea și nici practica judiciară nu oferă un răspuns definitiv acestei probleme, deoarece legea nu conține o asemenea prevedere expresă, iar practica judiciară săracă care s-a pronunțat în acest sens, arată că în aceste situații s-ar impune excluderea actelor materiale inexistente sau că se va constata că infracțiunea comisă de inculpați are un conținut mai restrâns decât cel din rechizitoriu, ceea ce înseamnă că se va înlătura din compunerea infracțiunii continuate, actele materiale cu privire la care se apreciază că nu există dovezi. Cu privire la această situație, instanța de fond a apreciat că se impune achitarea inculpaților pentru actele materiale inexistente sub aspectul laturii obiective, adică pentru lipsa prejudiciului, deoarece numai o asemenea soluție se impune în considerarea celor sus arătate, soluție care este cuprinsă în art. 10 lit. d) C. proc. pen., înlăturarea unor acte materiale din conținutul infracțiunii, nefiind o soluție prevăzută de lege, care să rezolve fondul problemei, nefiind vorba aici despre crearea unor infracțiuni noi decât cele din rechizitoriu, întrucât infracțiunea continuată, cuprinzând celelalte acte materiale există în continuare în chiar aceste condiții. Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat de instanță ca fiind mediu, având în vedere vârsta inculpaților la data săvârșirii faptei, modul de acționare, ținând cont totodată de persoana și conduita acestora, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală relativ corectă. În rezolvarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a admis pretențiile formulate de părțile civile, iar în aplicarea art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ., aplicabil în cauză, a dispus obligarea inculpaților în mod singular sau solidar, în măsura în care au contribuit sau nu împreună la săvârșirea celor 18 acte materiale ale infracțiunilor deduse judecății, întrucât dacă pentru infracțiunile de înșelăciune instanța urmează să dispună în conformitate cu cele sus arătate, săvârșirea în același timp și a infracțiunilor de fals pentru toate aceste acte materiale, atrage în mod corespunzător răspunderea civilă a inculpaților după caz. Rezolvarea laturii civile a cauzei prezintă o complexitate aparte, întrucât trebuie avute în vedere toate cele 18 contracte ce s-au încheiat prin intermediul infracțiunilor de fals, cât și a infracțiunilor de înșelăciune ce se rețin în sarcina celor doi inculpați, contracte care se află în derulare și în prezent, dintre care doar parte sunt cu ratele achitate la zi, iar parte prezintă restanțe la plată cu una sau mai multe rate scadente. Din acest motiv, instanța de fond nu a dispus obligarea inculpaților la niște sume în exact, întrucât toate creditele au un caracter aleatoriu, cuantumul lor se poate schimba de la o zi la alta în măsura în care se achită sau nu ratele, așa încât obligarea inculpaților la plata tuturor sumelor restante pentru fiecare contract acoperă toate deficientele de executare viitoare a laturii civile a cauzei. Împotriva Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului Botoșani au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva Sentinței penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului. S-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare: A fost condamnat inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare; - fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare; - complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară; - folosire fără drept a unei ștampile cu stema țării în formă continuată, prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie. A fost condamnat inculpatul T.M.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - complicitate la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2( două) luni închisoare; - complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară; - două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedepsele de câte de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare infracțiune; - două infracțiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare pentru fiecare infracțiune. În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie. S-a înlăturat din sentință dispoziția de aplicare a art. 86 1 și urm. C. pen. față de ambii inculpați. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de fată. S-au respins apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate. Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 275 RON fiecare, cheltuieli judiciare din apel, din care, câte 75 RON, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu. Celelalte cheltuieli judiciare din apel avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. S-a reținut că în perioada februarie 2006 - septembrie 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații B.D. și T.M.D., fiind amândoi angajați ai Unității Militare X Botoșani (primul fiind casier și al doilea plutonier major) au completat în, fals 14 adeverințe de salariat (formulare tipizate cu regim special emise de B.C.R.), pe care inculpatul B.D. a aplicat ștampila unității militare cu stema țării și a contrafăcut semnăturile celor din conducerea unității, predându-le apoi învinuiților A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. și P.G.I., iar aceștia le-au folosit prezentându-le la B.C.R. - Sucursala Botoșani și B.C.R. - Agenția Bucecea, obținând astfel, prin inducerea în eroare a funcționarilor băncii, credite bancare în RON - în sumă totală de 145.100 RON și în euro - în sumă totală de 113.200 euro. În același context, inculpații B.D. și T.M.D., au completat în fals și două adeverințe (având consemnate la rubrica "salarii de încadrare", sume mai mari decât cele reale), pe care la datele de 14 februarie 2006 și 15 august 2007 inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. - Agenția Bucecea, inducându-i în eroare pe funcționarii băncii și obținând astfel două credite bancare, de 10.000 euro și respectiv 5.000 euro, pe care nu le-ar fi putut obține în alte condiții, întrucât nu îndeplineau condițiile prevăzute în normele bancare, privitoare la venitul lunar necesar. Pentru serviciile făcute, inculpatul B.D. a primit de la o parte dintre învinuiții care au contractat credite bancare cu ajutorul lui, diferite sume de bani, obținând astfel foloase materiale necuvenite, respectiv sumele de 100 euro de la B.D. (la data de 27 mai 2006); de 1.500 euro de la L.D.C. (la data de 17 iulie 2007), de 100 euro de la R.M. (la data de 17 mai 2007) și de 100 euro de la S.P. (la data de 27 martie 2007) și sumele de 13.900 lei și 20.000 euro de la C.S. (la data de 27 septembrie 2007). În concret, Curtea a reținut că inculpatul B.D. a lucrat ca angajat civil în calitate de casier la Unitatea Militară X Botoșani, până la data de 1 noiembrie 2007, având ca atribuții de serviciu, printre altele, întocmirea statelor de plată și furnizarea datelor de natură salarială necesare întocmirii adeverințelor de salariat, fără a avea dreptul de a le semna sau elibera angajaților unității militare. În această conjunctură, profitând de faptul că avea acces la ștampila unității, inculpatul B.D. s-a hotărât să întocmească adeverințe de salariat false pentru diferite persoane cunoscute ocazional (prin intermediul unor prieteni), în scopul de a obține astfel foloase materiale de la acestea drept "recompensă", pentru ajutorul dat la contractarea unor credite bancare. La realizarea acțiunilor de întocmire a adeverințelor de salariat false, B.D. l-a cooptat și pe inculpatul T.M.D., plutonier major angajat în aceeași unitate, pe care l-a ajutat în același mod să obțină două credite bancare în euro. Astfel, la data de 14 februarie 2006, inculpații B.D. și T.M.D., au completat împreună adeverința pe care, la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D., a scris suma de 2.395 RON (în realitate salariul era de 1.253 lei), apoi B.D. a ștampilat adeverința și a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. și a directorului economic M.D. De menționat este faptul că, la data respectivă, contabil șef al unității militare, cu atribuții de director economic era M.A. iar în unitate o persoană cu numele de "M.D.", nu exista. Ulterior, inculpatul T.M.D. a folosit adeverința respectivă la B.C.R. - Agenția Bucecea, încheind "Contractul de credit bancar pentru persoane fizice" din 14 februarie 2006, prin care a obținut un credit în sumă de 10.000 euro. La data respectivă inculpatul avea un venit lunar de 1.253 RON, care nu se încadra în cerințele prevăzute de normele bancare, mai precis rata lunară de plătit în sumă de 134,93 euro, nu se încadra în procentul de 30 - 35% din venitul net lunar obținut la acea dată de inculpat. După obținerea creditelor, inculpatul T.M.D., nu i-a dat nimic inculpatului B.D. pentru ajutorul acordat, dar i-a rămas cumva "dator" și a acceptat să-1 ajute la completarea adeverințelor false pentru ceilalți învinuiți. Inculpatul T.M.D. a achitat și achită ratele la bancă potrivit graficului de rambursare a creditului, înregistrând potrivit adresei B.C.R. din 28 septembrie 2012, o restanță la data de 25 septembrie 2012 de doar 1,03 euro. La data de 8 august 2007, pr