ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3096/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de către Tribunalul Botoșani a fost admisă și cererea inculpatului R.D. privind judecarea inculpaților potrivit procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, conform art. 320 1 C. proc. pen. I. A fost condamnat inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de: - art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen.; - art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa ce mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. II. A fost condamnat inculpatul S.I.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara, definitivă la 02 iulie 2004, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, județul Olt, și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a dispus anularea actelor false de la dosar, respectiv filele cec X, Y, Z; „comanda” datată 08 martie 2004, adresa din data de 17 martie 2004, precum și adresa din 10 martie 2004 la SC A. SA Constanța, toate având antetul SC T.A.G. SA; adresa nedatată cu antetul SC S.T. SRL București, către SC A.V. SA Slobozia; lista de înmagazinare datată 10 martie 2004; factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, cât și factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004, precum și contractul de vânzare-cumpărare datat 18 martie 2004; contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004. Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile SC A.F.T.

SRL Pitești, reprezentată prin lichidator P. IPURL - d-na P.E. - Pitești, numită prin sentința nr. 733/F din 20 mai 2010 a Tribunalului Comercial Argeș, suma de 473.672,5 RON cu titlu de daune. Au fost obligați inculpații în solidar să plătească numiților T.I. și T.M., administratori ai părții civile SC L.I.C. SRL, suma de 2.990 RON cu titlu de daune. S-a constatat că SC L.I.C. SRL. arătată mai sus, a fost radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani la data de 11 decembrie 2008 ca efect al procedurii de faliment. În temeiul art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, cât și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, s-a dispus comunicarea a câte unui exemplar din prezenta hotărâre, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalele Hunedoara și București, la rămânerea definitivă a acesteia.

Au fost obligați inculpații să plătească fiecare statului câte 2.000 RON cheltuieli judiciare, din care câte 300 RON onorarii avocați din oficiu se vor avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că pentru termenul din 12 ianuarie 2012, inculpații S.I.A. și R.D. au fost prezenți în instanță prin transfer de la Penitenciarele Aiud, pentru inculpatul S.I.A. și respectiv lași, pentru inculpatul R.D., aflându-se fiecare arestați în alte cauze, în executarea unor pedepse pronunțate de către alte instanțe din țară, infracțiunile care au stat la baza acestor pedepse putând fi apreciate în principiu ca fiind concurente cu cele din prezenta cauză, în condițiile în care inculpatul S.I.A.

se află și în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani. În concret, inculpatul S.I.A. este arestat în altă cauză, începând cu data de 19 mai 2010 în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 216 din 05 octombrie 2005 a Tribunalului Brașov, iar inculpatul R.D. este arestat în prezent în altă cauză, începând cu 01 octombrie 2009, în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 174 din 06 aprilie 2005 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, așa cum rezultă din relațiile comunicate instanței de către penitenciarele de mai sus, celelalte pedepse ale inculpaților fiind evidențiate în cazierele judiciare, separat inculpatul R.D.

mai având de executat, pe lângă pedepsele din cazier, și pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara, în cadrul căruia a fost condamnat inclusiv S.I.A. În prezenta cauză, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 12 mai 2011, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată după cum urmează: Inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că, la data de 09 martie 2004, prezentându-se sub identitate falsă, respectiv de „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G.

SA Petroșani, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, privind vânzarea cantității de 566,23 tone grâu. La data de 10 martie 2004 inculpatul s-a deplasat la SC A. SA Constanța și, după cântărirea vagoanelor cu grâu, a emis 3 file cec barat în sumă totală de 47.666,25 RON. Filele cec au fost completate de inculpat la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoșani”. În cursul aceleași zile, R.D. a redactat și prezentat la SC A. SA Constanța, o adresă întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoșani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G.

SA Petroșani. Inculpatul a întocmit adresa, datată 17 martie 2004, având antetul SC T.A.G. SA, prin care preciza că cele 566,23 tone grâu aparțin SC S.T. SRL București. La data de 18 martie 2004, R.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la SC A.V. SA Slobozia, având ca obiect vânzarea cantității de 566,23 tone grâu și emite factura fiscală nr. W, în valoare de 366.577,29 RON. Din suma de 366.577,29 RON, prin adresă scrisă, R.D. („M.A.A.”), a solicitat SC A.V. SA Slobozia, în numele SC S.T. SRL București, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL București, de unde a fost ridicată de inculpat, care s-a prezentat sub identitatea de „M.D.”. Prin același rechizitoriu, inculpatul S.I.A.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în faptul că a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” de pe filele cec emise în favoarea SC L.I.C. SRL Botoșani, în calitate de administrator la SC T.A.G. SA Petroșani, file cec folosite pentru achiziționarea cantității de 566,23 tone grâu, aflată în custodia SC A. SA Constanța și în proprietatea SC A.F.T. SRL Pitești. S-a reținut că, prin ordonanța nr. 218/D/P/2006 din 22 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.D., S.I.A.

și L.M., pentru infracțiunea prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, declinarea competenței de soluționare către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 290 C. pen. La data de 26 martie 2004, numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, a formulat o plângere penală împotriva numitului „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G. SA Petroșani, care la data de 10 martie 2004 a emis 3 file cec barat, în valoare de 476.662,54 RON, fără acoperire în contul bancar, pentru achiziționarea cantității de 566,23 tone grâu, aflată în custodia SC A. SA Constanța și în proprietatea SC A.F.T.

SRL Pitești, județul Argeș. Numitul K.U., administrator la SC A.F.T. SRL Pitești, a formulat la rândul său plângere penală împotriva numitului T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., precizând că cele două file cec emise de sus-numit, drept plată pentru achiziționarea cantității de 566,23 tone grâu, au fost refuzate parțial la plată din lipsă de disponibil în contul bancar al trăgătorului, încasându-se doar suma de 2.990,00 RON, la data de 07 aprilie 2004. Numiții T.I. și T.M., administratori la SC L.I.C. SRL Botoșani, au formulat plângere penală împotriva numitului K.U., administrator la SC A.F.T. SRL Pitești, pentru comiterea infracțiunii prev. de ari.

215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., menționând că au fost înșelați la data de 18 martie 2004, dată la care li s-a întocmit factura fiscală nr. T pentru cantitate de 566.230 kg. grâu. Parchetul a reținut că, din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele: Numitul T.I., la data de 08 martie 2004, a purtat negocieri cu reprezentanții SC A.F.T. SRL Pitești, în vederea achiziționării unei cantități de grâu panificație, din import, aflată în Portul Constanța. La data de 09 martie 2004, prin intermediul numitului A.M. din Botoșani, numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, a încheiat la o benzinărie din municipiul Buzău, contractul comercial de vânzare-cumpărare cu învinuitul R.D., ce s-a prezentat sub identitatea de „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G.

SA Petroșani. Contractul a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea unei cantități de grâu din import, a cărei plată urma să se facă 50% la livrare, iar 50% în termen de 20 zile de la data perfectării vânzării. La negociere, din partea SC T.A.G. SA Petroșani, a participat și numitul P.N., administrator al SC P.C. SRL Buzău. Pentru activitatea de intermediere, SC S.T. SRL a plătit către SC P.C. SRL Buzău, în numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin ordin de plată din 22 martie 2004, suma de 11.200,00 RON, drept comision de intermediere. La data de 10 martie 2004 SC A.F.T. SRL Pitești, reprezentată de numitul K.U., a solicitat prin fax, cu adresa din 10 martie 2004, predarea mărfii aflată în 12 vagoane la dana 31 către SC L.I.C.

SRL Botoșani, conform contractului economic pentru prestări servicii portuare din 01 martie 2004, încheiat cu prestatorul SC A. SA Constanța. Faxul a fost înregistrat la unitatea prestatoare în 10 martie 2004. La data de 10 martie 2004, numiții T.I. și învinuitul R.D. („M.A.A.”), s-au deplasat la SC A. SA Constanța, pentru a cântări grâul aflat în custodia societății de mai sus și pentru a încheia documentele de predare-primire a mărfii. În urma cântăririi vagoanelor cu grâu pe cântarul basculă al SC A. SA Constanța, a rezultat cantitatea de 566,23 tone grâu, întocmindu-se î n acest sens o notă de cântărire semnată de T.I. și învinuitul R.D., în calitate de reprezentat al SC T.A.G. SA Petroșani.

Cu aceeași ocazie, învinuitul R.D. a solicitat și a ridicat probe de grâu din fiecare vagon, în vederea efectuării unor analize de laborator. În aceeași zi, după cântărirea vagoanelor cu grâu, învinuitul R.D. (,.M.A.A.”) a acceptat să cumpere, în numele SC T.A.G. SA Petroșani, cantitatea de 566,23 tone grâu, sens în care a emis 3 file cec barat în sumă totală de 476.662,50 RON, iar numitul T.I. a întocmit o factură proformă, ce reprezenta o ofertă de preț. Filele cec erau deja semnate și ștampilate la rubrica „trăgător”, învinuitul spunând că partea vătămată le poate completa, dar T.I. a refuzat, condiții în care învinuitul R.D. a completat cele 3 file cec la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C.

SRL Botoșani”. Filele cec urmau să fie decontate și încasate de SC L.I.C. SRL Botoșani în data de 18 martie 2004. Cei doi reprezentanți au convenit ca marfa să fie ridicată din custodia SC A. SA Constanța, după încasarea celor 3 file cec barat de către societatea din Botoșani, iar aceasta va preda cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani. În cursul aceleiași zile, respectiv de 10 martie 2004, învinuitul R.D. („M.A.A.”) a prezentat la SC A. SA Constanța o adresă, întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroșani, înregistrată la prima societate, și prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoșani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani, urmând ca vagoanele să fi dirijate la Siloz T. Agigea.

Prin adresa datată 17 martie 2004, SC T.A.G. SA Petroșani comunica că cele 566,23 tone grâu aparțin SC S.T. SRL București. Actul a fost redactat tot de învinuitul R.D. La data de 18 martie 2004, SC S.T. SRL București, reprezentată de directorul general „M.A.A.”, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu SC A.V. SA Slobozia, având ca obiect cantitatea de 566,23 tone grâu. Din declarația dată de martorul S.P., gestionar la SC A.V. SA Slobozia, rezultă faptul că în fața sa, persoana care s-a recomandat cu numele „M.A.”, director economic la SC S.T. SRL. București, a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 18 martie 2004, a scris numele la rubrica „vânzător” și totodată i-a completat integral factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, având ca furnizor SC S.T.

SRL București și a semnat-o la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului”, scriindu-și numele la rubrica „delegat”. Cu numitul „M.A.A.” s-a întâlnit atât în ziua de 17 martie 2004, când împreună au luat probe din vagoanele cu grâu aflate în Portul Constanța, cât și a doua zi, pe 18 martie 2004, în același loc, când i-a predat factura fiscală descrisă mai sus și i-a semnat contractul în litigiu, după care s-au deplasat la Stația CFR Constanța, asistând amândoi la întocmirea scrisorii de trăsură. Formularul facturii fiscale nr. W a fost ridicat de „C.N.C.”, în data de 29 ianuarie 2004, de la SC D.M.R. SA București, în calitate de delegat al firmei SC S.T. SRL. În baza scrisorii de trăsură din 18 martie 2004, cât și a acceptului C.F.R.

din 18 martie 2004, acordat la solicitarea SC A.V. SA Slobozia din 17 martie 2004, cele 12 vagoane cu grâu au fost dirijate la Slobozia, fiind descărcate pe linia Siloz V. Potrivit actului de mai sus, expeditorul mărfii era SC A. SA Constanța, operator pentru SC S.T. SRL București, iar destinatarul era SC A.V. SA Slobozia. Tariful de transport și taxele accesorii au fost plătite de SC A.V. SA Slobozia, cu fila cec nr. Ț din 18 martie 2004. SC A.V. SA Slobozia a intrat în posesia celor 566,23 tone de grâu în ziua de 18 martie 2004, fiind recepționate la data de 23 martie 2004 și treptat folosite în procesul de producție la fabricarea furajului concentrat, existând în acest sens fișe de magazie, bonuri de consum și procesele-verbale de producție.

Din suma de 366.577,29 RON, învinuitul R.D. („M.A.A.”) a solicitat SC A.V. SA Slobozia, prin adresă scrisă în numele SC S.T. SRL București, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL București, în contul deschis la R. Bank București, ca plată parțială la factura fiscală nr. W din 18 martie 2004. Suma de 156.000 RON a fost achitată la data de 19 martie 2004 în contul SC I.T.C. SRL București, ridicarea acesteia fiind făcută de învinuitul R.D., care s-a prezentat sub identitatea de „M.D.”. La data de 16 aprilie 2003, învinuitul R.D., a folosit o identitate falsă, respectiv „M.D.” și a devenit asociat unic și administrator al SC I.T.C. SRL București. În aceasta calitate a deschis la R. Bank București cont curent, iar in baza contractului din 16 aprilie 2003 și a cererii de emitere card din 16 aprilie 2003, i s-a atribuit un card V.B.

Din suma de 156.000 RON, virată de către SC A.V. SA Slobozia, învinuitul R.D. a retras la data de 20 martie 2004 suma de 50.000 RON în numerar, cu titlu de „avans salarii luna martie 2004”, iar diferența de 100.000 RON a fost transferată în contul de card de unde s-au efectuat retrageri repetate, în ziua de 23 martie 2004, de la diferite bancomate din București. Prin intermediul SC S.T. SRL București, „firmă fantomă” al cărui administrator a uzat de o identitate falsă („C.N.C.”), învinuitul R.D. a intrat în posesia sumei de 190.077,29 RON, virată de SC A.V. SA Slobozia, la data de 19 martie 2004, în contul bancar al societății, deschis la M. Bank București.

Din totalul de 190.077,29 RON, s-au achitat următoarele sume: - suma de 135.000 RON a fost retrasă din cont la data de 22 martie 2004, cu fila cec de numerar nr. Ș, pentru plăți de achiziție produse agricole de la persoane fizice; - suma de 40.000 RON a fost virată cu ordinul de plată din 22 martie 2004 în contul bancar al SC T.A.G. SA Petroșani, deschis la R. Bank - Sucursala Deva, la data de 17 martie 2004, de către învinuitul S.I.A. Din această suma s-a retras, la data de 22 martie 2004, suma de 15.000,00 RON de către U.C.M., de la R. Bank; - s-a plătit către SC P.C. SRL Buzău, în numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin ordinul de plată din 22 martie 2004, suma de 11.200,00 RON, drept comision de intermediere.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 12 august 2010 s-a stabilit că scrisul a fost executat de învinuitul R.D., pe următoarele înscrisuri: - filele cec X, Y, Z, la rubricile „emis la”, „data emiterii” „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoșani”; - „comanda” datată 08 martie 2004, adresa din data de 17 martie 2004, precum și adresa din 10 martie 2004 la SC A. SA Constanța, toate având antetul SC T.A.G SA; - adresa nedatată cu antetul SC S.T. SRL. București, către SC A.V. SA Slobozia; - numele în clar „M.A.”, de la rubrica „Delegat T.A.G.”, de pe lista de înmagazinare datată 10 martie 2004; - factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, cât și factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004, precum și contractul de vânzare-cumpărare datat 18 martie 2004, la rubrica „vânzător”.

Semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004, de la rubrica „cumpărător” a fost executată probabil de către învinuitul R.D. Potrivit concluziilor specialistului criminalist există asemănări de ordin general și individual între semnăturile încriminate de pe documentele în litigiu și cele aparținând învinuitului R.D., iar deosebirile din prima parte a semnăturilor de referință sunt motivate prin o eventuală intenție a învinuitului de deghizare a propriei semnături. Din compararea specimenului de semnătura depus la Banca C.R - Sucursala Petroșani de către S.I.A. și semnăturile aplicate pe cele 3 file cec barat emise în favoarea SC L.I.C. SRL Botoșani de către învinuitul R.D., a rezultat faptul că instrumentele de plată în cauză au fost semnate de S.I.A., la rubrica „semnătura trăgătorului”.

Din corespondența purtată cu Banca C.R. - Sucursala Petroșani a rezultat faptul că cele trei file cec barat au fost ridicate din bancă, în zilele de 16 februarie 2004 și respectiv 26 februarie 2004, de către numitul U.C.M., persoana împuternicită de administratorul S.I.A. să efectueze operațiuni de depuneri - ridicări numerar, extrase de cont pentru SC T.A.G. SA Petroșani. La data de 22 martie 2004, respectiv 02 aprilie 2004 cele 3 file cec emise de învinuitul R.D. în favoarea SC L.I.C. SRL Botoșani, au fost refuzate la plata de către Banca C.R. Hunedoara - Sucursala Deva, pe motiv de lipsă totală de disponibil în contul bancar, trăgător aflat în interdicție bancara, fila cec fiind retrasă din circulație.

Partea vătămată T.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 476.000 RON. Reprezentantul SC A.F.T. SRL Pitești s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 467.896,23 RON, sub motivul că era proprietarul de drept al cantității de 566,23 tone grâu. S-a reținut de către Parchet că, în drept, faptele învinuiților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, după cum urmează: - R.D. - infracțiunile de „înșelăciune” și „falsul sub semnătură privată”, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - S.I.A.

- infracțiunea de „înșelăciune”, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Parchetul a reținut că învinuitul R.D. nu a recunoscut faptele comise și reținutute în sarcina sa, nu a dorit să facă declarații, are antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârșirea unor fapte de înșelăciune.

Faptele descrise în rechizitoriul menționat au fost comise în concurs cu cele pentru care învinuitul a fost condamnat, după cum urmează: - pedeapsa de 4,2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1324 din 16 martie 2004 a Judecătoriei lași; - pedeapsa de 5,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 174 din 06 aprilie 2005 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe; - pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2696 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 1 București; - pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 331 din 15 mai 2006 a Tribunalului lași; - pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara.

În faza de debut a cercetărilor, începerea de urmărire penală s-a dispus față de M.A.A. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5), art. 290, art. 291 C. pen. În urma probelor administrate, a rezultat faptul că învinuitul R.D., la data de 10 martie 2004, s-a folosit de identitatea numitului M.A.A., înscris în cartea de identitate eliberată de Poliția lași. Sub acest nume s-a prezentat în fața părții vătămate T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect o cantitate de grâu pentru panificație. Prin ordonanța nr. 393/P/2004 din data de 08 septembrie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.A.A., cauza fiind disjunsă, în vederea continuării cercetărilor, față de învinuiții R.D., L.M.

și S.I.A., sub aspectul infracțiunii de „înșelăciune”. În urma coroborării declarațiilor date de partea vătămată T.I., martorii S.P. și P.N., cât și a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că cel care s-a prezentat „M.A.A.”, era de fapt învinuitul R.D. În activitatea infracțională, învinuitul s-a folosit de identitatea numiților „M.A.A.” și „M.D.”, având cărți de identitate emise în fals. M.D. este în realitate din municipiul lași, fiind taximetrist, iar M.A.A. profesor de științe sociale la o școală din Bârlad. Din declarația dată de partea vătămată T.I., a rezultat că cel care a scris filele cec, emise de SC T.A.G. SA Petroșani, a fost cel care s-a recomandat „M.A.A.”, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză, iar cu aceeași persoană a negociat și semnat contractul din 09 martie 2004. Martorul S.P., gestionar la SC A.V.

SA Slobozia, a declarat că în fața sa, persoana care s-a recomandat cu numele „M.A.”, director economic la SC S.T. SRL. București, a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 18 martie 2004, a scris numele la rubrica „vânzător”, a completat integral factura fiscală nr. W din 17 martie 2004 și a semnat la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului”, scriindu-și numele la rubrica „delegat”. Tot acest martor a susținut că cel care s-a recomandat „M.A.A.” l-a însoțit la data de 18 martie 2004 la Stația CFR Constanța, asistând amândoi la întocmirea scrisorii de trăsură. P.N. a declarat că a desfășurat activități comerciale cu SC T.A.G.

SA Petroșani, anterior datei de 09 martie 2004, respectiv a primit de la această societate, prin directorul economic „M.A.A.”, cantitatea de 5.560 kg faină de grâu „tip 650”, în valoare de 7.145.71 RON, fiindu-i întocmită factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004. Prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că scrisul de pe această factură a fost executat de învinuitul R.D. La data cercetărilor învinuitul R.D. se afla încarcerat, fiind în executarea unei pedepsei privative de libertate în Penitenciarul Rahova. A fost audiat de procuror și i s-a prezentat materialul de urmărire penală, învinuitul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen., motivând că valoarea prejudiciului cauzat nu depășește suma de 200.000 RON, deoarece calitatea grâului era inferioară, nefiind grâu de panificație.

De asemenea, Parchetul a reținut că învinuitul S.I.A. are antecedente penale, fiind recidivist, recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1133 din 03 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina. Fapta descrisă în prezentul rechizitoriu este comisă în concurs cu cele pentru care învinuitul a fost condamnat, după cum urmează: - pedeapsa de 3,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani; - pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 216 din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Brașov; - pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara.

A mai reținut Parchetul că din corespondența purtată cu Banca C.R. - Sucursala Petroșani a rezultat faptul că cele trei file cec barat au fost ridicate din bancă, în zilele de 16 februarie 2004 și respectiv 26 februarie 2004, de către numitul U.C.M., persoana împuternicită de administratorul S.I.A. să efectueze operațiuni de depuneri - ridicări numerar pentru SC T.A.G. SA Petroșani. Din extrasele de cont, existente la dosarul cauzei, rezultă că operațiunile în contul SC T.A.G. SA Petroșani au fost efectuate de către U.C.M. Filele cec în alb ridicate de U.C.M. de la Banca C.R. SA - Sucursala Petroșani au fost predate învinuitului S.I.A., care Ie-a semnat și ștampilat, urmând a fi folosite pentru achiziționarea de mărfuri.

Prin intermediul numitului U.C.M., învinuitul S.I.A. a devenit administrator la SC T.A.G. SA Petroșani la data de 15 februarie 2003, preluând evidența contabilă și imprimatele cu regim special, inclusiv carnete de file cec de la foștii acționari și contul bancar deschis la Banca C.R. - Sucursala Petroșani. U.C.M. a fost trimis în judecată alături de R.D., L.M. și S.I.A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, fiind condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, reținându-se în sarcina acestora faptul că, în perioada ianuarie - martie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice, au indus și menținut în eroare cu prilejul executării unor contracte cu un număr de 8 societății comerciale, emițând bilete la ordin și file cec în numele SC T.A.G.

SA Petroșani, cauzând un prejudiciu în sumă de 306.500,83 RON. Instanța a fost învestită cu soluționarea cauzei și a dispus citarea inculpaților la locurile de deținere, cât și a celor două părți vătămate, care s-au constituit părți civile în cauză. Urmare a procedurii de citare a părților, a rezultat că în prezent, partea vătămată SC A.F.T. SRL Pitești este în prezent în procedură de faliment, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Registrul Comerțului Argeș, iar partea vătămată SC L.I.C. SRL Botoșani este radiată din Registrul Comerțului, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Registrul Comerțului Botoșani.

La termenul de judecată din 15 decembrie 2011, a fost prezent în instanță inculpatul S.I.A., care a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor așa cum sunt reținute prin rechizitoriu, în conformitate cu procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., cererea fiindu-i admisă la data menționată anterior, dată la care inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ocazie cu care a arătat însă că nu este de acord să despăgubească în nici un fel părțile civile. Celălalt inculpat R.D. a fost audiat la termenul de judecată din 12 ianuarie 2012, când a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor așa cum sunt reținute prin rechizitoriu, în conformitate cu procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., dată la care inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ocazie cu care a arătat însă că este de acord să despăgubească părțile civile doar parțial, cerere pe care instanța a considerat-o întemeiată și a fost admisă prin hotărârea pronunțată. Drept urmare, în baza situației de fapt mai sus arătată, în baza probelor administrate în cauză la urmărirea penală, cât și a recunoașterilor inculpaților, instanța de fond a reținut vinovăția acestora pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și a procedat la condamnarea lor, potrivit acestor texte de lege, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, a reținut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., cu coborârea pedepsei în limitele prevăzute de acest text de lege. La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, având în vedere criteriile de mai sus, s-a apreciat că, pentru condamnarea și reeducarea acestora, dată fiind gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. S-a avut în vedere, în raport cu cazierele judiciare că inculpatul S.I.A. este în stare de recidivă postcondamnatorie, față de o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, iar infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente, pe lângă celelalte condamnări ale inculpatului și cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false de la dosar, așa cum sunt ele evidențiate în rechizitoriu și actele dosarului. În rezolvarea laturii civile a cauzei, așa cum a fost exercitată de părțile vătămate la urmărirea penală și în instanță, având în vedere probele de la dosar, cât și constatările din rechizitoriu, s-a dispus obligarea inculpaților în solidar să plătească societății SC A.F.T. SRL Pitești, în prezent aflată în stare de faliment, prin lichidatorul său, suma de 473.672,5 RON, contravaloarea parțială a grâului a cărui proprietate aceasta a deținut-o inițial, iar pe aceiași inculpați să plătească numiților T.I. și T.M., care în fapt au întemeiat și condus societatea SC L.I.C.

SRL Botoșani cu sediul inițial în comuna C., județul Botoșani, suma pe care aceasta a plătit-o nejustificat SC A.F.T. SRL Pitești, în valoare de 2.990 RON, sume care de altfel sunt relevate în prima parte a rechizitoriul și reies din calculele matematice ale plăților, aceste prejudicii fiind produse în mod real și exact de către cei doi inculpați. S-a constatat că partea civilă SC L.I.C. SRL Botoșani a fost radiată din Registrul Comerțului, ceea ce însemnă că o altă rezolvare a laturii civile în legătură cu această societate nu este posibilă, hotărârea atacată impunându-se a fi comunicată la Registrul Comerțului, unde inculpații au avut înființate societăți comerciale, Hunedoara și respectiv București.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații R.D. și S.I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelurilor, inculpații au arătat, în esență, că pedeapsele aplicate de către prima instanța de fond sunt prea mari, raportat la faptele comise și că în mod eronat s-au reținut în sarcina acestora dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. Prin decizia penală nr. 45 din 7 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.D. și S.I.A. împotriva sentinței penale nr. 14 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani. Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma totală de 600 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar, analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 și 378 C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate. S-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale. Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanță că, la începutul lunii martie 2004 SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, a importat o cantitate de grâu pentru panificație; reprezentanții acestei societăți comerciale au fost contactați de către numitul T.I., administrator al SC L.I.C.

SRL. Botoșani, care s-a arătat interesat de achiziționarea unei cantități de grâu de panificație; urmare a discuțiilor amintite cu factura fiscală din 18 martie 2004, SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, a vândut către SC L.I.C. SRL. Botoșani cantitatea de 566,23 tone de grâu pentru panificație, pentru plată primind două file cec în valoare totală de 467.896,233 RON; grâul se afla în portul Constanța în custodia SC A. SA Constanța; în aceeași perioadă numitul T.I. a „făcut demersuri pentru revânzarea cantității de grâu achiziționate” (practic demersurile au fost făcute înainte de facturare); la 09 martie 2004, inculpatul R.D., prezentându-se sub identitate falsă, respectiv de M.A.A., recomandându-se director economic la SC T.A.G.

SA Petroșani, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004, cu numitul T.I., administrator al SC L.I.C. SRL. Botoșani, prin care acesta din urmă îi vindea cantitatea de 566,23 tone de grâu; la data de 10 martie 2004 inculpatul R.D. s-a deplasat la SC A. SA Constanța (custodele cantității de grâu amintite, aceasta aflându-se în continuare în proprietatea SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, până la facturare) și, după cântărirea vagoanelor cu grâu, pentru plata acestora, a emis în numele SC T.A.G. SA. Petroșani 3 file de cec barat în sumă totală de 476.662,54 RON; filele cec au fost completate de inculpatul R.D. la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C.

SRL Botoșani”; inculpatul S.I.A. a fost cel care a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” pe filele cec amintite, el fiind administratorul de drept al SC T.A.G. SA Petroșani la acel moment; în cursul aceleași zile, R.D. a redactat în fals și trimis la SC A. SA Constanța, o adresă întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoșani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani; ulterior inculpatul R.D. a întocmit adresa, datată 17 martie 2004, având antetul „T.A.G.”, prin care preciza că cele 566,23 tone grâu aparțin SC S.T. SRL București (o firmă fantomă); la data de 18 martie 2004, R.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la SC A.V.

SA Slobozia, din 18 martie 2004, având ca obiect vânzarea cantității de 566,23 tone grâu și emite factura fiscală nr. W, în valoare de 366.577,29 RON; din suma de 366.577,29 RON, prin adresă scrisă, inculpatul R.D. (trecut fiind în adresă cu identitatea falsă M.A.A.), a solicitat SC A.V. SA Slobozia, în numele SC S.T. SRL București, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL București, de unde a fost ridicată de acesta, prezentându-se sub identitatea de falsă de M.D.; la datele de 22 martie 2004, respectiv 02 aprilie 2004 cele 3 file cec amintite au fost refuzate la plată de către Banca C.R. - Sucursala Deva, județul Hunedoara, pe motiv de lipsă totală de disponibil în contul bancar, trăgătorul fiind în interdicție bancară; de asemenea, și cele două file cec emise de SC L.I.C.

SRL Botoșani în favoarea SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, au fost refuzate la plată pe motivul lipsei proviziunii. Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit corect încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților apelanți, respectiv cele de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl privește pe inculpatul R.D.) și cea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(în ceea ce îl privește pe inculpatul S.I.A.). S-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica inculpaților privind greșita reținere, în sarcina lor, a prevederilor alin. (5) al art. 215 C. pen. este neîntemeiată. Conform acestui ultim text de lege înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 146 teza I C. pen., prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON. Or, din situația de fapt mai sus expusă rezultă fără nici un dubiu că prejudiciul produs de către cei doi inculpați a fost mai mare de 200.000 RON (de altfel, prejudiciul amintit mai sus - 476.662,54 RON, a fost reținut în actul de sesizare al instanței, cu ocazia descrierii în fapt a faptelor imputate, iar inculpații, în fața primei instanțe au recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu).

Practic, cei doi inculpați apelanți nu sunt de acord să despăgubească partea civilă decât în măsura în care se dovedește că ei au beneficiat de pe urma infracțiunii, însă o astfel de împrejurare nu are nicio relevanță asupra stabilirii prejudiciului produs și a încadrării juridice a faptei. Urmare a emiterii celor trei file cec, fără existența proviziunii, pentru acestea prejudiciul creat este de 476.662,54 RON, astfel că în mod corect s-a reținut la încadrarea juridică, în sarcina celor doi inculpați apelanți prevederilor alin. (5) al art. 215 C. pen. Instanța de apel a constatat că și sancțiunile penale stabilite de prima instanță au fost judicios individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de normele de încriminare, împrejurările comiterii faptelor, faptul că inculpatul S.I.A.

este recidivist, prejudiciul produs este foarte mare, împrejurarea că acesta nu a fost reparat și conduitele parțial nesincere ale inculpaților pe parcursul procesului penal. S-a mai apreciat că prima instanță a manifestat o clemență deosebită, față de apelanții inculpați, atunci când a aplicat acestora pedepse orientate spre minimele prevăzute de normele de încriminare. Față de cele menționate, s-a apreciat că aplicarea în sarcina inculpatului R.D. a unor pedepse de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., iar în sarcina inculpatului S.I.A. a unor pedepse de pedepse de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., este necesară, dar totodată și suficientă pentru atingerea scopului educativ-preventiv, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

De asemenea, în ceea ce îl privește pe inculpatul apelant S.I.A., s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind concursul de infracțiuni și revocarea suspendării condiționate referitor la pedepsele aplicate acestuia prin sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara, definitivă la 02 iulie 2004, respectiv sentința penală nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, județul Olt, [stabilind ca în final acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă principală de 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani].

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, avându-se în vedere atitudinea sinceră și cooperantă pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal. Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează: Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 290 C. pen., s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate, pedepsele stabilite fiind corespunzător dozate, raportat la limitele de pedeapsă ale textelor de lege încriminatoare, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., la gravitatea concretă a faptelor săvârșite, determinată de urmările produse, prejudiciul cauzat părților fiind semnificativ, respectiv de 476.662,54 RON. De asemenea, la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita procesuală a inculpatului, și anume faptul că acesta a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, și-a manifestat disponibilitatea de a acoperi parțial prejudiciul.

Înalta Curte constată că nu există temeiuri de reindividualizare a pedeapselor aplicate inculpatului, pentru infracțiunile ce au fost reținute în sarcina acestuia, pedeapsa de 12 ani închisoare, care urmează a fi executată de inculpat, fiind aptă să răspundă scopului și finalităților pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, precum și să determine formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 45 din 07 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 45 din 07 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2012.