ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3096/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3096/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de către Tribunalul

Botoșani a fost admisă și cererea inculpatului R.D. privind judecarea

inculpaților potrivit procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, conform

art. 320

1

C. proc. pen.

I. A fost condamnat inculpatul R.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II,

lit. b) și lit. c) C. pen.;

- art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa

de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa ce mai grea de 12 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

II. A fost condamnat inculpatul S.I.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b)

și 35 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a

Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara, definitivă la 02 iulie 2004, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina, județul Olt, și s-a

dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa din prezenta

cauză, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

S-a dispus anularea actelor false de

la dosar, respectiv filele cec X, Y, Z; „comanda” datată 08 martie 2004, adresa

din data de 17 martie 2004, precum și adresa din 10 martie 2004 la SC A. SA

Constanța, toate având antetul SC T.A.G. SA; adresa nedatată cu antetul SC S.T.

SRL București, către SC A.V. SA Slobozia; lista de înmagazinare datată 10

martie 2004; factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, cât și factura fiscală

nr. Q din 02 februarie 2004, precum și contractul de vânzare-cumpărare datat 18

martie 2004; contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004.

Au fost obligați inculpații în solidar

să plătească părții civile SC A.F.T. SRL Pitești, reprezentată prin lichidator P.

IPURL - d-na P.E. - Pitești, numită prin sentința nr. 733/F din 20 mai 2010 a Tribunalului

Comercial Argeș, suma de 473.672,5 RON cu titlu de daune.

Au fost obligați inculpații în solidar

să plătească numiților T.I. și T.M., administratori ai părții civile SC L.I.C.

SRL, suma de 2.990 RON cu titlu de daune.

S-a constatat că SC L.I.C. SRL. arătată

mai sus, a fost radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Botoșani

la data de 11 decembrie 2008 ca efect al procedurii de faliment.

În

temeiul art. 7 și art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, cât

și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, s-a dispus comunicarea a câte unui exemplar

din prezenta hotărâre, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalele

Hunedoara și București, la rămânerea definitivă a acesteia.

Au fost obligați inculpații să plătească

fiecare statului câte 2.000 RON cheltuieli judiciare, din care câte 300 RON onorarii

avocați din oficiu se vor avansa Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță

a reținut că pentru termenul din 12 ianuarie 2012, inculpații S.I.A. și R.D. au

fost prezenți în instanță prin transfer de la Penitenciarele Aiud, pentru inculpatul

S.I.A. și respectiv lași, pentru inculpatul R.D., aflându-se fiecare arestați în

alte cauze, în executarea unor pedepse pronunțate de către alte instanțe din țară,

infracțiunile care au stat la baza acestor pedepse putând fi apreciate în principiu

ca fiind concurente cu cele din prezenta cauză, în condițiile în care inculpatul

S.I.A. se află și în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față

de sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani.

În

concret, inculpatul S.I.A. este arestat în altă cauză, începând

cu data de 19 mai 2010 în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 216 din 05 octombrie 2005 a Tribunalului Brașov, iar inculpatul

R.D. este arestat în prezent în altă cauză, începând cu 01 octombrie 2009, în executarea

unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, pronunțată prin sentința penală nr.

174 din 06 aprilie 2005 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, așa cum rezultă din relațiile

comunicate instanței de către penitenciarele de mai sus, celelalte pedepse ale inculpaților

fiind evidențiate în cazierele judiciare, separat inculpatul R.D. mai având de executat,

pe lângă pedepsele din cazier, și pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința

nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara, în cadrul căruia a fost condamnat

inclusiv S.I.A.

În

prezenta cauză, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Botoșani din 12 mai 2011, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată

după cum urmează:

Inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., constând în faptul că, la data de 09 martie 2004, prezentându-se sub identitate

falsă, respectiv de „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G. SA Petroșani, a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare cu numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL

Botoșani, privind vânzarea cantității de 566,23 tone grâu. La data de 10 martie

2004 inculpatul s-a deplasat la SC A. SA Constanța și, după cântărirea vagoanelor

cu grâu, a emis 3 file cec barat în sumă totală de 47.666,25 RON. Filele cec au

fost completate de inculpat la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”,

„suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoșani”. În cursul aceleași

zile, R.D. a redactat și prezentat la SC A. SA Constanța, o adresă întocmită în

numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin care se făcea cunoscut că SC L.I.C. SRL Botoșani

a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani. Inculpatul a întocmit

adresa, datată 17 martie 2004, având antetul SC T.A.G. SA, prin care preciza că

cele 566,23 tone grâu aparțin SC S.T. SRL București. La data de 18 martie 2004,

R.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la SC A.V. SA Slobozia,

având ca obiect vânzarea cantității de 566,23 tone grâu și emite factura fiscală

nr. W, în valoare de 366.577,29 RON.

Din suma de 366.577,29 RON, prin adresă

scrisă, R.D. („M.A.A.”), a solicitat SC A.V. SA Slobozia, în numele SC S.T. SRL

București, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C. SRL București,

de unde a fost ridicată de inculpat, care s-a prezentat sub identitatea de „M.D.”.

Prin același rechizitoriu, inculpatul S.I.A.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., constând în faptul că a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” de

pe filele cec emise în favoarea SC L.I.C. SRL Botoșani, în calitate de administrator

la SC T.A.G. SA Petroșani, file cec folosite pentru achiziționarea cantității de

566,23 tone grâu, aflată în custodia SC A. SA Constanța și în proprietatea SC

A.F.T. SRL Pitești.

S-a reținut că, prin ordonanța nr. 218/D/P/2006

din 22 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.D., S.I.A. și L.M.,

pentru infracțiunea prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

declinarea competenței de soluționare către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani,

în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite

de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 290 C. pen.

La data de 26 martie 2004, numitul T.I.,

administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, a formulat o plângere penală împotriva

numitului „M.A.A.”, director economic la SC T.A.G. SA Petroșani, care la data de

10 martie 2004 a emis 3 file cec barat, în valoare de 476.662,54 RON, fără acoperire

în contul bancar, pentru achiziționarea cantității de 566,23 tone grâu, aflată în

custodia SC A. SA Constanța și în proprietatea SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș.

Numitul K.U., administrator la SC

A.F.T. SRL Pitești, a formulat la rândul său plângere penală împotriva numitului

T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, pentru comiterea infracțiunii prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., precizând că cele două file cec

emise de sus-numit, drept plată pentru achiziționarea cantității de 566,23 tone

grâu, au fost refuzate parțial la plată din lipsă de disponibil în contul bancar

al trăgătorului, încasându-se doar suma de 2.990,00 RON, la data de 07 aprilie 2004.

Numiții T.I. și T.M., administratori la

SC L.I.C. SRL Botoșani, au formulat plângere penală împotriva numitului K.U., administrator

la SC A.F.T. SRL Pitești, pentru comiterea infracțiunii prev. de ari. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., menționând că au fost înșelați la data de 18 martie

2004, dată la care li s-a întocmit factura fiscală nr. T pentru cantitate de 566.230

kg. grâu.

Parchetul a reținut că, din probatoriul

administrat în cauză au rezultat următoarele:

Numitul T.I., la data de 08 martie

2004, a purtat negocieri cu reprezentanții SC A.F.T. SRL Pitești, în vederea achiziționării

unei cantități de grâu panificație, din import, aflată în Portul Constanța.

La data de 09 martie 2004, prin intermediul

numitului A.M. din Botoșani, numitul T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani,

a încheiat la o benzinărie din municipiul Buzău, contractul comercial de vânzare-cumpărare

cu învinuitul R.D., ce s-a prezentat sub identitatea de „M.A.A.”, director economic

la SC T.A.G. SA Petroșani. Contractul a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea unei

cantități de grâu din import, a cărei plată urma să se facă 50% la livrare, iar

50% în termen de 20 zile de la data perfectării vânzării.

La negociere, din partea SC T.A.G. SA Petroșani,

a participat și numitul P.N., administrator al SC P.C. SRL Buzău. Pentru activitatea

de intermediere, SC S.T. SRL a plătit către SC P.C. SRL Buzău, în numele SC

T.A.G. SA Petroșani, prin ordin de plată din 22 martie 2004, suma de 11.200,00

RON, drept comision de intermediere.

La data de 10 martie 2004 SC A.F.T.

SRL Pitești, reprezentată de numitul K.U., a solicitat prin fax, cu adresa din

10 martie 2004, predarea mărfii aflată în 12 vagoane la dana 31 către SC L.I.C.

SRL Botoșani, conform contractului economic pentru prestări servicii portuare

din 01 martie 2004, încheiat cu prestatorul SC A. SA Constanța. Faxul a fost înregistrat

la unitatea prestatoare în 10 martie 2004.

La data de 10 martie 2004, numiții T.I.

și învinuitul R.D. („M.A.A.”), s-au deplasat la SC A. SA Constanța, pentru a cântări

grâul aflat în custodia societății de mai sus și pentru a încheia documentele de

predare-primire a mărfii. În urma cântăririi vagoanelor cu grâu pe cântarul basculă

al SC A. SA Constanța, a rezultat cantitatea de 566,23 tone grâu, întocmindu-se

î

n

acest sens o notă de cântărire semnată

de T.I. și învinuitul R.D., în calitate de reprezentat al SC T.A.G. SA Petroșani.

Cu aceeași ocazie, învinuitul R.D. a solicitat și a ridicat probe de grâu din fiecare

vagon, în vederea efectuării unor analize de laborator.

În

aceeași zi, după cântărirea vagoanelor cu grâu, învinuitul

R.D. (,.M.A.A.”) a acceptat să cumpere, în numele SC T.A.G. SA Petroșani, cantitatea

de 566,23 tone grâu, sens în care a emis 3 file cec barat în sumă totală de 476.662,50

RON, iar numitul T.I. a întocmit o factură proformă, ce reprezenta o ofertă de preț.

Filele cec erau deja semnate și ștampilate

la rubrica „trăgător”, învinuitul spunând că partea vătămată le poate completa,

dar T.I. a refuzat, condiții în care învinuitul R.D. a completat cele 3 file cec

la rubricile „emis la”, „data emiterii”, „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”,

„SC L.I.C. SRL Botoșani”.

Filele cec urmau să fie decontate și încasate

de SC L.I.C. SRL Botoșani în data de 18 martie 2004. Cei doi reprezentanți au convenit

ca marfa să fie ridicată din custodia SC A. SA Constanța, după încasarea celor 3

file cec barat de către societatea din Botoșani, iar aceasta va preda cantitatea

de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani.

În

cursul aceleiași zile, respectiv de 10 martie 2004, învinuitul

R.D. („M.A.A.”) a prezentat la SC A. SA Constanța o adresă, întocmită în numele

SC T.A.G. SA Petroșani, înregistrată la prima societate, și prin care se făcea cunoscut

că SC L.I.C. SRL Botoșani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani,

urmând ca vagoanele să fi dirijate la Siloz T. Agigea.

Prin adresa datată 17 martie 2004, SC

T.A.G. SA Petroșani comunica că cele 566,23 tone grâu aparțin SC S.T. SRL București.

Actul a fost redactat tot de învinuitul R.D.

La data de 18 martie 2004, SC S.T. SRL

București, reprezentată de directorul general „M.A.A.”, a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare cu SC A.V. SA Slobozia, având ca obiect cantitatea de 566,23 tone

grâu.

Din declarația dată de martorul S.P., gestionar

la SC A.V. SA Slobozia, rezultă faptul că în fața sa, persoana care s-a recomandat

cu numele „M.A.”, director economic la SC S.T. SRL. București, a semnat contractul

de vânzare-cumpărare din 18 martie 2004, a scris numele la rubrica „vânzător” și

totodată i-a completat integral factura fiscală nr. W din 17 martie 2004, având

ca furnizor SC S.T. SRL București și a semnat-o la rubrica „semnătura și ștampila

furnizorului”, scriindu-și numele la rubrica „delegat”. Cu numitul „M.A.A.” s-a

întâlnit atât în ziua de 17 martie 2004, când împreună au luat probe din vagoanele

cu grâu aflate în Portul Constanța, cât și a doua zi, pe 18 martie 2004, în același

loc, când i-a predat factura fiscală descrisă mai sus și i-a semnat contractul în

litigiu, după care s-au deplasat la Stația CFR Constanța, asistând amândoi la întocmirea

scrisorii de trăsură.

Formularul facturii fiscale nr. W a fost

ridicat de „C.N.C.”, în data de 29 ianuarie 2004, de la SC D.M.R. SA București,

în calitate de delegat al firmei SC S.T. SRL.

În

baza scrisorii de trăsură din 18 martie 2004, cât și a acceptului

C.F.R. din 18 martie 2004, acordat la solicitarea SC A.V. SA Slobozia din 17

martie 2004, cele 12 vagoane cu grâu au fost dirijate la Slobozia, fiind descărcate

pe linia Siloz V. Potrivit actului de mai sus, expeditorul mărfii era SC A. SA Constanța,

operator pentru SC S.T. SRL București, iar destinatarul era SC A.V. SA Slobozia.

Tariful de transport și taxele accesorii

au fost plătite de SC A.V. SA Slobozia, cu fila cec nr. Ț din 18 martie 2004.

SC A.V. SA Slobozia a intrat în posesia

celor 566,23 tone de grâu în ziua de 18 martie 2004, fiind recepționate la data

de 23 martie 2004 și treptat folosite în procesul de producție la fabricarea furajului

concentrat, existând în acest sens fișe de magazie, bonuri de consum și

procesele-verbale de producție.

Din suma de 366.577,29 RON, învinuitul

R.D. („M.A.A.”) a solicitat SC A.V. SA Slobozia, prin adresă scrisă în numele SC

S.T. SRL București, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC I.T.C.

SRL București, în contul deschis la R. Bank București, ca plată parțială la factura

fiscală nr. W din 18 martie 2004.

Suma de 156.000 RON a fost achitată la

data de 19 martie 2004 în contul SC I.T.C. SRL București, ridicarea acesteia fiind

făcută de învinuitul R.D., care s-a prezentat sub identitatea de „M.D.”. La data

de 16 aprilie 2003, învinuitul R.D., a folosit o identitate falsă, respectiv „M.D.”

și a devenit asociat unic și administrator al SC I.T.C. SRL București.

În

aceasta calitate a deschis la R. Bank București cont curent,

iar in baza contractului din 16 aprilie 2003 și a cererii de emitere card din

16 aprilie 2003, i s-a atribuit un card V.B. Din suma de 156.000 RON, virată de

către SC A.V. SA Slobozia, învinuitul R.D. a retras la data de 20 martie 2004 suma

de 50.000 RON în numerar, cu titlu de „avans salarii luna martie 2004”, iar diferența

de 100.000 RON a fost transferată în contul de card de unde s-au efectuat retrageri

repetate, în ziua de 23 martie 2004, de la diferite bancomate din București.

Prin intermediul SC S.T. SRL București,

„firmă fantomă” al cărui administrator a uzat de o identitate falsă („C.N.C.”),

învinuitul R.D. a intrat în posesia sumei de 190.077,29 RON, virată de SC A.V.

SA Slobozia, la data de 19 martie 2004, în contul bancar al societății, deschis

la M. Bank București.

Din totalul de 190.077,29 RON, s-au achitat

următoarele sume:

- suma de 135.000 RON a fost retrasă din

cont la data de 22 martie 2004, cu fila cec de numerar nr. Ș, pentru plăți de achiziție

produse agricole de la persoane fizice;

- suma de 40.000 RON a fost virată cu ordinul

de plată din 22 martie 2004 în contul bancar al SC T.A.G. SA Petroșani, deschis

la R. Bank - Sucursala Deva, la data de 17 martie 2004, de către învinuitul S.I.A.

Din această suma s-a retras, la data de 22 martie 2004, suma de 15.000,00 RON de

către U.C.M., de la R. Bank;

- s-a plătit către SC P.C. SRL Buzău, în

numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin ordinul de plată din 22 martie 2004, suma de

11.200,00 RON, drept comision de intermediere.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică

din 12 august 2010 s-a stabilit că scrisul a fost executat de învinuitul R.D., pe

următoarele înscrisuri:

- filele cec X, Y, Z, la rubricile „emis

la”, „data emiterii” „stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C.

SRL Botoșani”;

- „comanda” datată 08 martie 2004, adresa

din data de 17 martie 2004, precum și adresa din 10 martie 2004 la SC A. SA Constanța,

toate având antetul SC T.A.G SA;

- adresa nedatată cu antetul SC S.T.

SRL. București, către SC A.V. SA Slobozia;

- numele în clar „M.A.”, de la rubrica

„Delegat T.A.G.”, de pe lista de înmagazinare datată 10 martie 2004;

- factura fiscală nr. W din 17 martie

2004, cât și factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004, precum și contractul de

vânzare-cumpărare datat 18 martie 2004, la rubrica „vânzător”.

Semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare

din 09 martie 2004, de la rubrica „cumpărător” a fost executată probabil de către

învinuitul R.D.

Potrivit concluziilor specialistului criminalist

există asemănări de ordin general și individual între semnăturile încriminate de

pe documentele în litigiu și cele aparținând învinuitului R.D., iar deosebirile

din prima parte a semnăturilor de referință sunt motivate prin o eventuală intenție

a învinuitului de deghizare a propriei semnături.

Din compararea specimenului de semnătura

depus la Banca C.R - Sucursala Petroșani de către S.I.A. și semnăturile aplicate

pe cele 3 file cec barat emise în favoarea SC L.I.C. SRL Botoșani de către învinuitul

R.D., a rezultat faptul că instrumentele de plată în cauză au fost semnate de S.I.A.,

la rubrica „semnătura trăgătorului”.

Din corespondența purtată cu Banca C.R.

- Sucursala Petroșani a rezultat faptul că cele trei file cec barat au fost ridicate

din bancă, în zilele de 16 februarie 2004 și respectiv 26 februarie 2004, de către

numitul U.C.M., persoana împuternicită de administratorul S.I.A. să efectueze operațiuni

de depuneri - ridicări numerar, extrase de cont pentru SC T.A.G. SA Petroșani.

La data de 22 martie 2004, respectiv 02

aprilie 2004 cele 3 file cec emise de învinuitul R.D. în favoarea SC L.I.C. SRL

Botoșani, au fost refuzate la plata de către Banca C.R. Hunedoara - Sucursala Deva,

pe motiv de lipsă totală de disponibil în contul bancar, trăgător aflat în interdicție

bancara, fila cec fiind retrasă din circulație.

Partea vătămată T.I. s-a constituit parte

civilă în procesul penal cu suma de 476.000 RON.

Reprezentantul SC A.F.T. SRL Pitești s-a

constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 467.896,23 RON, sub motivul

că era proprietarul de drept al cantității de 566,23 tone grâu.

S-a reținut de către Parchet că, în drept,

faptele învinuiților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, după

cum urmează:

- R.D. - infracțiunile de „înșelăciune”

și „falsul sub semnătură privată”, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.;

- S.I.A. - infracțiunea de „înșelăciune”,

prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

Parchetul a reținut că învinuitul R.D.

nu a recunoscut faptele comise și reținutute în sarcina sa, nu a dorit să facă declarații,

are antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârșirea unor fapte de înșelăciune.

Faptele descrise în rechizitoriul menționat

au fost comise în concurs cu cele pentru care învinuitul a fost condamnat, după

cum urmează:

- pedeapsa de 4,2 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1324 din 16 martie 2004 a Judecătoriei lași;

- pedeapsa de 5,6 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 174 din 06 aprilie 2005 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe;

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 2696 din 26 octombrie 2005 a Judecătoriei sector 1 București;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 331 din 15 mai 2006 a Tribunalului lași;

- pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara.

În faza de debut a cercetărilor, începerea

de urmărire penală s-a dispus față de M.A.A. pentru infracțiunile prev. de art.

215 alin. (1), (3), (4) și (5), art. 290, art. 291 C. pen.

În

urma probelor administrate, a rezultat faptul că învinuitul

R.D., la data de 10 martie 2004, s-a folosit de identitatea numitului M.A.A., înscris

în cartea de identitate eliberată de Poliția lași. Sub acest nume s-a prezentat

în fața părții vătămate T.I., administrator la SC L.I.C. SRL Botoșani, cu care a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect o cantitate de grâu pentru

panificație.

Prin ordonanța nr. 393/P/2004 din data

de 08 septembrie 2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

M.A.A., cauza fiind disjunsă, în vederea continuării cercetărilor, față de învinuiții

R.D., L.M. și S.I.A., sub aspectul infracțiunii de „înșelăciune”.

În

urma coroborării declarațiilor date de partea vătămată T.I.,

martorii S.P. și P.N., cât și a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică

s-a stabilit că cel care s-a prezentat „M.A.A.”, era de fapt învinuitul R.D.

În

activitatea infracțională, învinuitul s-a folosit de identitatea

numiților „M.A.A.” și „M.D.”, având cărți de identitate emise în fals.

M.D. este în realitate din municipiul lași,

fiind taximetrist, iar M.A.A. profesor de științe sociale la o școală din Bârlad.

Din declarația dată de partea vătămată

T.I., a rezultat că cel care a scris filele cec, emise de SC T.A.G. SA Petroșani,

a fost cel care s-a recomandat „M.A.A.”, aspect confirmat și de concluziile raportului

de expertiză, iar cu aceeași persoană a negociat și semnat contractul din 09

martie 2004.

Martorul S.P., gestionar la SC A.V. SA

Slobozia, a declarat că în fața sa, persoana care s-a recomandat cu numele „M.A.”,

director economic la SC S.T. SRL. București, a semnat contractul de vânzare-cumpărare

din 18 martie 2004, a scris numele la rubrica „vânzător”, a completat integral factura

fiscală nr. W din 17 martie 2004 și a semnat la rubrica „semnătura și ștampila furnizorului”,

scriindu-și numele la rubrica „delegat”. Tot acest martor a susținut că cel care

s-a recomandat „M.A.A.” l-a însoțit la data de 18 martie 2004 la Stația CFR Constanța,

asistând amândoi la întocmirea scrisorii de trăsură.

P.N. a declarat că a desfășurat activități

comerciale cu SC T.A.G. SA Petroșani, anterior datei de 09 martie 2004, respectiv

a primit de la această societate, prin directorul economic „M.A.A.”, cantitatea

de 5.560 kg faină de grâu „tip 650”, în valoare de 7.145.71 RON, fiindu-i întocmită

factura fiscală nr. Q din 02 februarie 2004. Prin raportul de constatare tehnico-științifică

s-a stabilit că scrisul de pe această factură a fost executat de învinuitul R.D.

La data cercetărilor învinuitul R.D. se

afla încarcerat, fiind în executarea unei pedepsei privative de libertate în Penitenciarul

Rahova. A fost audiat de procuror și i s-a prezentat materialul de urmărire penală,

învinuitul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

sa, prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (5) al art. 215 C. pen., motivând

că valoarea prejudiciului cauzat nu depășește suma de 200.000 RON, deoarece calitatea

grâului era inferioară, nefiind grâu de panificație.

De asemenea, Parchetul a reținut că învinuitul

S.I.A. are antecedente penale, fiind recidivist, recidivă postcondamnatorie față

de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1133 din 03

iulie 2001 a Judecătoriei Slatina.

Fapta descrisă în prezentul rechizitoriu

este comisă în concurs cu cele pentru care învinuitul a fost condamnat, după cum

urmează:

- pedeapsa de 3,6 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 448 din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani;

- pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 216 din 05 octombrie 2005 a Judecătoriei Brașov;

- pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 165 din 20 mai 2009 a Tribunalului Hunedoara.

A mai reținut Parchetul că din corespondența

purtată cu Banca C.R. - Sucursala Petroșani a rezultat faptul că cele trei file

cec barat au fost ridicate din bancă, în zilele de 16 februarie 2004 și respectiv

26 februarie 2004, de către numitul U.C.M., persoana împuternicită de administratorul

S.I.A. să efectueze operațiuni de depuneri - ridicări numerar pentru SC T.A.G.

SA Petroșani.

Din extrasele de cont, existente la dosarul

cauzei, rezultă că operațiunile în contul SC T.A.G. SA Petroșani au fost efectuate

de către U.C.M.

Filele cec în alb ridicate de U.C.M. de

la Banca C.R. SA - Sucursala Petroșani au fost predate învinuitului S.I.A., care

Ie-a semnat și ștampilat, urmând a fi folosite pentru achiziționarea de mărfuri.

Prin intermediul numitului U.C.M., învinuitul

S.I.A. a devenit administrator la SC T.A.G. SA Petroșani la data de 15

februarie 2003, preluând evidența contabilă și imprimatele cu regim special, inclusiv

carnete de file cec de la foștii acționari și contul bancar deschis la Banca C.R.

- Sucursala Petroșani.

U.C.M. a fost trimis în judecată alături

de R.D., L.M. și S.I.A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, fiind condamnat la pedeapsa de 12

ani închisoare, reținându-se în sarcina acestora faptul că, în perioada ianuarie

- martie 2004, în baza unei rezoluții infracționale unice, au indus și menținut

în eroare cu prilejul executării unor contracte cu un număr de 8 societății comerciale,

emițând bilete la ordin și file cec în numele SC T.A.G. SA Petroșani, cauzând un

prejudiciu în sumă de 306.500,83 RON.

Instanța a fost învestită cu soluționarea

cauzei și a dispus citarea inculpaților la locurile de deținere, cât și a celor

două părți vătămate, care s-au constituit părți civile în cauză.

Urmare a procedurii de citare a părților,

a rezultat că în prezent, partea vătămată SC A.F.T. SRL Pitești este în prezent

în procedură de faliment, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Registrul Comerțului

Argeș, iar partea vătămată SC L.I.C. SRL Botoșani este radiată din Registrul Comerțului,

așa cum rezultă din relațiile furnizate de Registrul Comerțului Botoșani.

La termenul de judecată din 15 decembrie

2011, a fost prezent în instanță inculpatul S.I.A., care a solicitat să fie judecat

în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor

așa cum sunt reținute prin rechizitoriu, în conformitate cu procedura de judecată

în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen., cererea fiindu-i admisă la data menționată anterior, dată la care inculpatul

a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ocazie

cu care a arătat însă că nu este de acord să despăgubească în nici un fel părțile

civile.

Celălalt inculpat R.D. a fost audiat la

termenul de judecată din 12 ianuarie 2012, când a solicitat să fie judecat în baza

probelor administrate la urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunilor așa

cum sunt reținute prin rechizitoriu, în conformitate cu procedura de judecată în

cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

dată la care inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată, ocazie cu care a arătat însă că este de acord să despăgubească

părțile civile doar parțial, cerere pe care instanța a considerat-o întemeiată și

a fost admisă prin hotărârea pronunțată.

Drept urmare, în baza situației de fapt

mai sus arătată, în baza probelor administrate în cauză la urmărirea penală, cât

și a recunoașterilor inculpaților, instanța de fond a reținut vinovăția acestora

pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și a procedat

la condamnarea lor, potrivit acestor texte de lege, iar la individualizarea judiciară

a pedepselor ce au fost aplicate, a reținut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu coborârea pedepsei în limitele prevăzute de acest text

de lege.

La individualizarea judiciară a pedepselor

ce au fost aplicate inculpaților, având în vedere criteriile de mai sus, s-a apreciat

că, pentru condamnarea și reeducarea acestora, dată fiind gravitatea deosebită a

infracțiunilor săvârșite, se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare

în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

lit. c) C. pen.

S-a avut în vedere, în raport cu cazierele

judiciare că inculpatul S.I.A. este în stare de recidivă postcondamnatorie, față

de o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 1133 din 13 iulie 2001

a Judecătoriei Slatina, iar infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente, pe

lângă celelalte condamnări ale inculpatului și cu infracțiunea pentru care s-a dispus

condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința nr. 448 din 04

mai 2004 a Judecătoriei Petroșani.

În

temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor

false de la dosar, așa cum sunt ele evidențiate în rechizitoriu și actele dosarului.

În

rezolvarea laturii civile a cauzei, așa cum a fost exercitată

de părțile vătămate la urmărirea penală și în instanță, având în vedere probele

de la dosar, cât și constatările din rechizitoriu, s-a dispus obligarea inculpaților

în solidar să plătească societății SC A.F.T. SRL Pitești, în prezent aflată în stare

de faliment, prin lichidatorul său, suma de 473.672,5 RON, contravaloarea parțială

a grâului a cărui proprietate aceasta a deținut-o inițial, iar pe aceiași inculpați

să plătească numiților T.I. și T.M., care în fapt au întemeiat și condus societatea

SC L.I.C. SRL Botoșani cu sediul inițial în comuna C., județul Botoșani, suma pe

care aceasta a plătit-o nejustificat SC A.F.T. SRL Pitești, în valoare de 2.990

RON, sume care de altfel sunt relevate în prima parte a rechizitoriul și reies din

calculele matematice ale plăților, aceste prejudicii fiind produse în mod real și

exact de către cei doi inculpați.

S-a constatat că partea civilă SC

L.I.C. SRL Botoșani a fost radiată din Registrul Comerțului, ceea ce însemnă că

o altă rezolvare a laturii civile în legătură cu această societate nu este posibilă,

hotărârea atacată impunându-se a fi comunicată la Registrul Comerțului, unde inculpații

au avut înființate societăți comerciale, Hunedoara și respectiv București.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

au declarat apel inculpații R.D. și S.I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea apelurilor, inculpații au arătat, în esență, că

pedeapsele aplicate de către prima instanța de fond sunt prea mari, raportat la

faptele comise și că în mod eronat s-au reținut în sarcina acestora dispozițiile

art. 215 alin. (5) C. pen.

Prin decizia penală nr. 45 din 7 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.D. și S.I.A. împotriva

sentinței penale nr. 14 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Botoșani.

Au fost obligați inculpații să plătească

statului câte 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma totală de

600 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de prim control judiciar, analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor

invocate și în baza actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile

art. 371 și 378 C. proc. pen., a constatat că acestea sunt nefondate.

S-a constatat că prima instanță a reținut

o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza

judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale.

Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanță

că, la începutul lunii martie 2004 SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, a importat

o cantitate de grâu pentru panificație; reprezentanții acestei societăți comerciale

au fost contactați de către numitul T.I., administrator al SC L.I.C. SRL. Botoșani,

care s-a arătat interesat de achiziționarea unei cantități de grâu de panificație;

urmare a discuțiilor amintite cu factura fiscală din 18 martie 2004, SC A.F.T.

SRL Pitești, județul Argeș, a vândut către SC L.I.C. SRL. Botoșani cantitatea de

566,23 tone de grâu pentru panificație, pentru plată primind două file cec în valoare

totală de 467.896,233 RON; grâul se afla în portul Constanța în custodia SC A.

SA Constanța; în aceeași perioadă numitul T.I. a „făcut demersuri pentru revânzarea

cantității de grâu achiziționate” (practic demersurile au fost făcute înainte de

facturare); la 09 martie 2004, inculpatul R.D., prezentându-se sub identitate falsă,

respectiv de M.A.A., recomandându-se director economic la SC T.A.G. SA Petroșani,

a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2004, cu numitul T.I.,

administrator al SC L.I.C. SRL. Botoșani, prin care acesta din urmă îi vindea cantitatea

de 566,23 tone de grâu; la data de 10 martie 2004 inculpatul R.D. s-a deplasat la

SC A. SA Constanța (custodele cantității de grâu amintite, aceasta aflându-se în

continuare în proprietatea SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, până la facturare)

și, după cântărirea vagoanelor cu grâu, pentru plata acestora, a emis în numele

SC T.A.G. SA. Petroșani 3 file de cec barat în sumă totală de 476.662,54 RON; filele

cec au fost completate de inculpatul R.D. la rubricile „emis la”, „data emiterii”,

„stipulat”, „suma în cifre”, „suma în litere”, „SC L.I.C. SRL Botoșani”; inculpatul

S.I.A. a fost cel care a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” pe filele cec

amintite, el fiind administratorul de drept al SC T.A.G. SA Petroșani la acel moment;

în cursul aceleași zile, R.D. a redactat în fals și trimis la SC A. SA Constanța,

o adresă întocmită în numele SC T.A.G. SA Petroșani, prin care se făcea cunoscut

că SC L.I.C. SRL Botoșani a predat cantitatea de grâu către SC T.A.G. SA Petroșani;

ulterior inculpatul R.D. a întocmit adresa, datată 17 martie 2004, având antetul

„T.A.G.”, prin care preciza că cele 566,23 tone grâu aparțin SC S.T. SRL București

(o firmă fantomă); la data de 18 martie 2004, R.D. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

înregistrat la SC A.V. SA Slobozia, din 18 martie 2004, având ca obiect vânzarea

cantității de 566,23 tone grâu și emite factura fiscală nr. W, în valoare de 366.577,29

RON; din suma de 366.577,29 RON, prin adresă scrisă, inculpatul R.D. (trecut fiind

în adresă cu identitatea falsă M.A.A.), a solicitat SC A.V. SA Slobozia, în numele

SC S.T. SRL București, ca suma de 156.000,00 RON să fie achitată către SC

I.T.C. SRL București, de unde a fost ridicată de acesta, prezentându-se sub identitatea

de falsă de M.D.; la datele de 22 martie 2004, respectiv 02 aprilie 2004 cele 3

file cec amintite au fost refuzate la plată de către Banca C.R. - Sucursala Deva,

județul Hunedoara, pe motiv de lipsă totală de disponibil în contul bancar, trăgătorul

fiind în interdicție bancară; de asemenea, și cele două file cec emise de SC

L.I.C. SRL Botoșani în favoarea SC A.F.T. SRL Pitești, județul Argeș, au fost refuzate

la plată pe motivul lipsei proviziunii.

Raportat la situația de fapt reținută,

s-a stabilit corect încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților

apelanți, respectiv cele de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl privește pe

inculpatul R.D.) și cea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (în ceea ce îl privește pe

inculpatul S.I.A.).

S-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica

inculpaților privind greșita reținere, în sarcina lor, a prevederilor alin. (5)

al art. 215 C. pen. este neîntemeiată. Conform acestui ultim text de lege înșelăciunea

care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la

20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 146 teza I C. pen., prin

consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000

RON.

Or, din situația de fapt mai sus expusă

rezultă fără nici un dubiu că prejudiciul produs de către cei doi inculpați a fost

mai mare de 200.000 RON (de altfel, prejudiciul amintit mai sus - 476.662,54

RON, a fost reținut în actul de sesizare al instanței, cu ocazia descrierii în fapt

a faptelor imputate, iar inculpații, în fața primei instanțe au recunoscut fapta

așa cum a fost descrisă în rechizitoriu).

Practic, cei doi inculpați apelanți nu

sunt de acord să despăgubească partea civilă decât în măsura în care se dovedește

că ei au beneficiat de pe urma infracțiunii, însă o astfel de împrejurare nu are

nicio relevanță asupra stabilirii prejudiciului produs și a încadrării juridice

a faptei. Urmare a emiterii celor trei file cec, fără existența proviziunii, pentru

acestea prejudiciul creat este de 476.662,54 RON, astfel că în mod corect s-a reținut

la încadrarea juridică, în sarcina celor doi inculpați apelanți prevederilor alin.

(5) al art. 215 C. pen.

Instanța de apel a constatat că și sancțiunile

penale stabilite de prima instanță au fost judicios individualizate, în raport de

criteriile prev. de art. 72 C. pen., avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute

de normele de încriminare, împrejurările comiterii faptelor, faptul că inculpatul

S.I.A. este recidivist, prejudiciul produs este foarte mare, împrejurarea că acesta

nu a fost reparat și conduitele parțial nesincere ale inculpaților pe parcursul

procesului penal. S-a mai apreciat că prima instanță a manifestat o clemență deosebită,

față de apelanții inculpați, atunci când a aplicat acestora pedepse orientate spre

minimele prevăzute de normele de încriminare.

Față de cele menționate, s-a apreciat că

aplicarea în sarcina inculpatului R.D. a unor pedepse de 12 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., iar în sarcina inculpatului

S.I.A. a unor pedepse de pedepse de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea

de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., este necesară, dar totodată și suficientă

pentru atingerea scopului educativ-preventiv, astfel cum este definit de art. 52

C. pen.

De asemenea, în ceea ce îl privește pe

inculpatul apelant S.I.A., s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor legale privind concursul de infracțiuni și revocarea suspendării

condiționate referitor la pedepsele aplicate acestuia prin sentința penală nr. 448

din 04 mai 2004 a Judecătoriei Petroșani, județul Hunedoara, definitivă la 02 iulie

2004, respectiv sentința penală nr. 1133 din 13 iulie 2001 a Judecătoriei Slatina,

județul Olt, [stabilind ca în final acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă

principală de 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen. pe o durată de 3 ani].

Împotriva deciziei anterior menționate,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei,

în sensul reducerii cuantumului, avându-se în vedere atitudinea sinceră și cooperantă

pe care a manifestat-o pe parcursul procesului penal.

Examinând recursul declarat, prin prisma

criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele

care urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen.,

care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele

de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de art. 290 C. pen., s-a făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor legale menționate, pedepsele stabilite fiind corespunzător dozate,

raportat la limitele de pedeapsă ale textelor de lege încriminatoare, reduse cu

o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., la gravitatea

concretă a faptelor săvârșite, determinată de urmările produse, prejudiciul cauzat

părților fiind semnificativ, respectiv de 476.662,54 RON.

De asemenea, la stabilirea pedepselor au

fost avute în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita procesuală

a inculpatului, și anume faptul că acesta a recunoscut comiterea faptelor, astfel

cum au fost reținute în actul de sesizare, și-a manifestat disponibilitatea de a

acoperi parțial prejudiciul.

Înalta Curte constată că nu există temeiuri

de reindividualizare a pedeapselor aplicate inculpatului, pentru infracțiunile ce

au fost reținute în sarcina acestuia, pedeapsa de 12 ani închisoare, care urmează

a fi executată de inculpat, fiind aptă să răspundă scopului și finalităților pedepsei,

prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere

și reeducare a inculpatului, precum și să determine formarea unei atitudini corecte

a acestuia față de ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 45

din 07 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 45 din 07 mai 2012 a Curții de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul este arestat în

altă cauză.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei

de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie

2012.