ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș,

prin sentința penală nr. 479/PI din 24 noiembrie 2011, a condamnat pe

inculpații:

- C.P.I. la 12 ani

închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) și alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. precum și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 61 C.

pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă de

965 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 80 din 8 aprilie 2004 a

Judecătoriei Beclean, contopirea acestuia cu pedeapsa de 12 ani aplicată în

cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare,

sporită cu 1 an închisoare, inculpatul având de executat 13 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

- M.R.R., la 12 ani

închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a dispus, în ce-l

privește pe acest inculpat, descontopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1522 din 23 mai 2011 a

Judecătoriei Timișoara, în pedepsele componente, înlăturarea sporului de 1 an

închisoare, acesta incluzând și sporurile de 2 luni închisoare aplicat prin

sentința penală nr. 2085/2010 și de 9 luni închisoare aplicat prin sentința

penală nr. 505 din 2011 a aceleiași instanțe și în baza art. 36 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 33 lit. a), cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., s-au

contopit pedepsele repuse în individualitate cu pedeapsa aplicată în cauză,

executând pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare,

inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În cel privește pe

acest inculpat, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei din 6

iunie 2011 al Judecătoriei Timișoara și emiterea unui nou mandat, conform

sentinței;

- R.P., la 14 ani

închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru aceeași

infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.,

precum și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ce-l privește pe

acest inculpat, s-a dispus descontopirea pedepsei de 5 ani și 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 170 din 21 aprilie 2011 a Judecătoriei Deta,

în pedepsele componente.

S-a înlăturat sporul

de 1 an și 4 luni închisoare și s-a menținut revocarea liberării condiționate

pentru restul de pedeapsă de 508 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2513 din 1

octombrie 2004 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 39 alin.

(1), art. 36 alin. (2), cu raportare la art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C.

pen. s-a dispus contopirea pedepselor repuse în individualitate cu pedeapsa

aplicată în cauză, executând pedeapsa cea mai grea, 14 ani închisoare, sporită

cu 2 ani închisoare, inculpatul având de executat 16 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, s-a dispus

anularea mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Deta în baza

sentinței penale nr. 170 din 21 aprilie 2011 în emiterea unui nou mandat,

conform sentinței.

Pe latură civilă, în

baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art.

999, art. 1003 C. civ. și cu raportare la art. 16

1

alin. (3) C.

proc. pen., inculpații, în solidar, au fost obligați la plata sumei de 7190 lei

despăgubiri materiale și 50.000 euro sau echivalentul în lei la data

executării, daune morale către părțile civile A.M. și A.C.

În baza acelorași

texte de lege, inculpații, în solidar, au fost obligați la plata sumelor de 170

lei și 1.125 euro sau echivalentul în lei la data plății, daune materiale către

partea civilă SC L.B. SRL Timișoara.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părțile civile A.M. și

A.C., a unor obiecte ce fuseseră ridicate la cercetarea penală.

Totodată, în baza

aceluiași text de lege, s-a dispus restituirea, către partea civilă SC L.B. SRL

Timișoara, a unor obiecte mijloace de probă, ridicate cu ocazia cercetărilor la

fața locului.

În baza art. 193

alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de

câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile A.M. și A.C.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța a reținut următoarele:

SC C. SA Timișoara,

firmă amplasată într-un loc izolat, avea într-o construcție, închiriate spații

mai multor firme, printre care și SC L.B. SRL.

În noaptea de 20

februarie 2010, la inițiativa inculpaților R.P. și M.R.R., C.P.I. i-a însoțit

și escaladând gardul împrejmuitor, s-au deplasat pentru a sustrage bunuri.

Ajungând în colțul clădirii, celor trei le-a apărut în față paznicul A.G.,

acesta având asupra sa un par. Încercând să-l dezarmeze, inculpații l-au lovit

cu pumnii și cu picioarele și l-au doborât la sol. Ne mai opunând nici o

rezistență, victima a fost târâtă de inculpatul R.P. în interiorul clădirii și

așezată pe un hol, lângă niște saci. Târârea victimei a lăsat urme de sânge. În

timp ce inculpatul R.P. a rămas lângă corpul victimei, ceilalți doi au căutat,

prin birouri, bunuri, ei pătrunzând acolo prin forțarea ușilor de acces.

Astfel, au sustras o unitate de calculator, un monitor, două telefoane mobile,

un termometru digital, un scaun ergonomic directorial și un stick USB.

În realizarea

activității descrise, la un moment dat inculpatul C.P.I. a găsit în unul din birouri,

o sticlă cu wisky, a consumat lichidul și a abandonat recipientul în afara

clădirii.

După ce au sustras

bunurile, inculpații ai părăsit locul, victima fiind încă în viață.

Bunurile au fost

împărțite între ei, telefoanele mobile fiind însă aruncate pe linia de cale

ferată din zonă. Ulterior, inculpatul C.P.I., care luase scaunul, l-a rupt și

l-a abandonat. Calculatorul și monitorul au rămas la inculpatul R.P.

Victima a decedat în

acea noapte.

Raportul medico-legal

de necropsie din 22 februarie 2010 a înscris că moartea lui A.G. a fost

violentă, ea datorându-se aspiratului sanguin pulmonar cu insuficiență

cardio-respiratorie consecutivă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu

fracturi maxilomalare bilaterale, fractură de piramidă nazală și micro-hemoragii

focale în cortextul cerebral, leziunile de violență de pe corpul victimei

putându-se produce prin lovire direct și repetată cu corpuri dure, între

leziunile de violență și deces existând legătură directă de cauzalitate.

S-a mai înscris că

decesul putea data din noaptea de 21 februarie 2010, orele 23.00 – 2.00.

La urmărirea penală,

au fost administrate următoarele probe: expertiză ADN asupra probelor biologice

ridicate de pe exteriorul gâtului sticlei de wisky, evidențiindu-se profil

genetic ce aparținea unei persoane de sex masculin.

Pentru identificarea

persoanei, existând date că inculpatul C.P.I. plecase în Italia sfătuit fiind

de către coinculpați, M.I., mama naturală a inculpatului, a fost de acord să i

se recolteze probă ADN, constatarea tehnico-științifică concluzionând că aceea

era mama biologică a persoanei care consumase lichidul din acea sticlă.

Mandatul european de

arestare a fost executat de autoritățile italiene, inculpatul fiind predat la

20 iulie 2011.

O.P., gazdă a inculpatului

în perioada februarie 2010, a declarat că C.P.I. era căutat, îndeosebi, de B.

și R., iar într-o noapte din acea lună, în jurul orei 3:00, împreună cu B., a

adus în locuință un calculator, un monitor și un scaun directorial, el

spunându-i proprietarului că au fost împrumutate.

Același martor l-a

recunoscut dintr-o fotografie, ca fiind B., pe inculpatul R.P. Martora B.D.,

concubina inculpatului R.P. până în luna iunie 2010, a declarat că la jumătatea

lunii februarie 2010, l-a auzit pe inculpatul C.P.I. discutând cu un bărbat

căruia îi spunea că „poliția nu are dovezi împotriva sa decât faptul că a băut

dintr-o sticlă de wisky”. La aceeași dată, la o altă oră, în timp ce concubinul

ei era vizitat de inculpatul C.P.I., ei i s-a confirmat suspiciunea că acela

era implicat în uciderea lui A.G., aspect despre care auzise la televizor și,

de asemenea i l-a mărturisit concubinul ei. Martora a mai precizat că în

locuința lui O.P., ea l-a văzut pe inculpatul C.P.I. lucrând la un calculator,

așezat pe un scaun directorial.

Privindu-l pe

inculpatul R.P., testul poligraf a reținut că la întrebările relevante privind

cauza, acesta a prezentat indici cerți de comportament simulat.

Ulterior, acest

inculpat, la urmărirea penală, a recunoscut săvârșirea faptei (21 iulie 2011,

dosar urmărire penală) descriind amănunțit derularea activității infracționale

și cu referire la coinculpați.

Recunoașterea acestui

inculpat a vizat și faptul că în noaptea incidentului, el era încălțat cu

adidași, planșa foto ce i s-a arătat evidențiind că încălțămintea era identică

cu cea avută de el. Procesul-verbal de cercetare a locului faptei reținuse că

în interiorul SC L.B. SRL s-au descoperit urme cu aspect de încălțăminte,

expertizarea acestora, la 26 februarie 2010 a relevat că încălțămintea tip

sport, are desenul asemănător cu urmele de încălțăminte descoperite și relevate

la fața locului.

De asemenea, din

același proces-verbal de cercetare a locului faptei, respectiv locul unde a

fost lovită victima, s-au ridicat 14 urme papilare. Raportul de constatare

tehnico-științifică din 14 septembrie 2010 (dosar urmărire penală) a înscris că

una din urme a fost creată de zona tenară a palmei de la mâna dreaptă a

inculpatului R.P.

În ce-l privește pe

inculpatul M.R.R., testul poligraf, pentru întrebările și implicit răspunsurile

la aspectele importante, s-au evidențiat modificări interpretate ca indici

cerți ai comportamentului simulat.

Și acest inculpat,

după ce a fost testat poligraf, a părăsit România ulterior, el fiind extrădat

din Franța.

În instanța de fond,

la 24 noiembrie 2011, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a cerut ca

soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea

penală.

În aceeași fază a

procesului penal, la 12 septembrie 2011, reconstituirea la care au luat parte

inculpații C.P.I. și R.P. a evidențiat modalitatea derulării faptei din noaptea

de 20 februarie 2010, fiind prezenți și martorii asistenți S.C. și Ț.I.

De asemenea, la

procesul verbal de cercetare a locului faptei, au participat martorii asistenți

P.P. și R.A., persoane care au găsit victima decedată.

Raportul de expertiză

genetică aflat la urmărire penală a înscris că petele de sânge constatate pe

zonele de acces în hol, pe un perete lângă ușa de acces în acel laborator,

provin de la victimă, inculpații recunoscând că loviturile pe care le-au

aplicat, cu pumnii, în figura lui A.G., i-au cauzat și fractură de maxilar.

În ce privește

bunurile sustrase, inculpații au precizat că furaseră o unitate centrală de

calculator, un monitor, două telefoane mobile, un scaun directorial, în

condițiile în care în ziua cercetării la fața locului, angajații părții civile

SC L.B. SRL reclamaseră dispariția tocmai a acelora.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor

aplicate.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia penală nr. 20/ A din 9 februarie 2012, a respins, ca

nefondate, apelurile celor trei inculpați.

În termenul legal,

inculpații au declarat recursuri împotriva deciziei instanței de apel, cale de

atac nemotivată în scris.

La termenul de

judecată din 10 aprilie 2012, inculpatul R.P. a încunoștințat că își retrage

recursul declarat, iar apărătorii desemnați din oficiu pentru ceilalți doi

inculpați, precum și aceștia, personal, au cerut aplicarea unor pedepse mai

mici.

În ce privește

manifestarea de voință a inculpatului R.P., în conformitate cu dispozițiile

art. 385

4

, cu referire la art. 369 C. proc. pen., constatând că

inculpatul personal, asistat de un avocat desemnat apărător din oficiu, a

declarat inclusiv în scris că își retrage recursul, se va lua act de această

retragere a căii de atac.

Recursurile

celorlalți doi inculpați nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor

detalia.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea pedepsei se ține seama de pericolul social al faptei, de

împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, precum și de persoana inculpatului.

În altă ordine de

idei, art. 52 C. pen. stipulează că pedeapsa este un mijloc de constrângere și

de reeducare a inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de fapte

penale.

Astfel, orientându-se

la pedepsele privative de libertate stabilite de către instanța de fond și în

condițiile reținerii aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen., acestea au fost individualizate legal și temeinic, fapta de

tâlhărie care a avut drept consecință moartea victimei este de pericol social

deosebit de grav, fapta s-a săvârșit în condițiile agravante date de comiterea

ei în timpul nopții, de participare, în calitate de autori, a mai multor

persoane decât două, împreună, iar persoana inculpaților, toți au în

antecedente o multitudine de fapte, recidiviști din activități infracționale la

regimul circulației rutiere, furt calificat, distrugere, doi dintre inculpați

au părăsit țara imediat ce au fost depistați ca posibili făptuitori, ulterior

extrădați din Italia și din Franța cum s-a arătat, iar limitele de pedeapsă

pentru infracțiunea din cauză sunt 15.25 ani închisoare, iar după aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., infracțiunea în forma săvârșită

este sancționată cu închisoare de la 10 ani la 16 ani și 8 luni. Astfel,

pedepsele aplicate sunt apropiate de limita minimă (12 ani), 13 ani stabilită

fiind prin aplicarea sporului legal impus în situația particulară derivând din

antecedentele penale ale inculpaților C.P.I. și M.R.R.

Pentru considerentele

expuse, se va lua act de retragerea, de către inculpatul R.P., a recursului,

iar în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate de inculpații C.P.I. și M.R.R. vor fi respinse ca

nefondate, hotărârile fiind legale și temeinice.

În baza art. 192 cu

referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 20/A din

09 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.P.I. și M.R.R. împotriva aceleiași

decizii penale.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului C.P.I., durata reținerii și arestării preventive de la 20

iulie 2011 la 10 aprilie 2012.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului M.R.R. durata pedepsei executate de la 10 noiembrie 2011

și constată că este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 aprilie 2012.