ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 673/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 600 din 8 septembrie 2011 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul T.G.P., la o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), teza I C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. A fost condamnat inculpatul T.G.P. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 16 martie 2011, ora 11.50 și până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.G.P. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.G.P. să plătească părții vătămate/parte civilă Z.M.V. suma de 85.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentanți legali ai acesteia fiind Z.I. și Z.E. S-au respins ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă Z.M.V. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 5 lei cu care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate/parte civilă Z.M.V. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentanți legali ai acesteia fiind Z.I. și Z.E. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, pentru faza de urmărire penală și pentru faza de judecată, în sumă totală de 400 lei (câte 200 lei pentru fiecare fază procesuală) să fie virate către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a hotărâri astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 49/P/2011 din 1 aprilie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul T.G.P.

pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și viol, în concurs real, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 14 ianuarie 2011, în jurul orelor 18:30, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată Z.M.V., în vârsta de 13 ani și 8 luni și a dus-o într-o pădure situată in apropierea satului Moscu unde, prin violentă și constrângere, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, a deposedat-o de suma de 5 lei, după care a întreținut cu partea vătămată relații sexuale anale, împotriva voinței acesteia.

Analizând și coroborând probele administrate în cauză instanța a constatat următoarele: În ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orelor 17:00, partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani și 8 luni, a plecat de la domiciliul său din comuna Băneasa, județul Galați, către locuința mătușii sale L.P., din aceeași localitate, pentru a-i duce o rochie. De la locuința acesteia, partea vătămată s-a deplasat către satul Moscu intenționând de fapt să meargă la Tg. Bujor, apoi la Galați și de aici la Constanța. În timp ce se deplasa pe una din străzile din satul Moscu, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul I.F., care, observând că este un pic debusolată, a întrebat-o ce este cu ea, dacă are probleme și dacă o poate ajuta cu ceva.

Partea vătămată a precizat că nu este nimic în neregulă cu ea, că dorește să ajungă la Tg. Bujor și apoi la Galați, intenționând să ajungă totuși în municipiul Constanța. Discuția cu partea vătămată a avut loc în apropierea barului S. din satul Moscu, unde se afla și inculpatul T.G.P. împreună cu martorul D.H., care au observat că martorul I.F. discută cu o fată, respectiv partea vătămată. După ce partea vătămată și-a continuat deplasarea, martorul I.F. a discutat cu inculpatul T.G.P., care l-a întrebat cine este fata respectivă. Răspunzând că nu o cunoaște, inculpatul nu s-a mulțumit cu răspunsul primit și a plecat cu martorul D.H. în urmărirea părții vătămate. Continuându-și deplasarea pe șoseaua principală din satul Moscu, partea vătămată Z.M.V.

a fost ajunsă din urmă de către inculpatul T.G.P., care era însoțit de către martorul D.H. În dreptul pădurii Căzănești, situată între satul Moscu și orașul Tg. Bujor, inculpatul a intrat în vorbă cu partea vătămată, a întrebat-o unde merge, după care a prins-o de mână și a tras-o către pădure intenționând să întrețină relații sexuale cu aceasta. Despre intenția sa de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, inculpatul a vorbit cu martorul D.H., căruia i-a și propus să comită acest fapt împreună. Martorul D.H. nu a fost de acord cu propunerea făcută, motiv pentru care acesta s-a îndepărtat din zona respectivă, ne mai cunoscând ce s-a întâmplat ulterior. Întrucât partea vătămată a început să țipe si să strige după ajutor, inculpatul T.G.P.

a amenințat-o că o omoară și a continuat să o tragă după el peste calea ferată de la marginea pădurii. În momentul în care au ajuns în pădure, partea vătămată a încercat să fugă, dar a fost prinsă de gât și lovită de un copac de către inculpat care a amenințat-o că o va bate dacă mai încearcă să scape, după care a căutat-o în buzunare și i-a sustras suma de 5 lei în bancnote de câte un leu fiecare. Ulterior, inculpatul a solicitat părții vătămate să se dezbrace și, datorită faptului că aceasta a refuzat, a tras de cureaua de la pantalonii cu care era îmbrăcată, rupând-o. Partea vătămată a încercat să se apere, spunând inculpatului că este virgină și că este la menstruație, însă inculpatul, mai nervos, a dezbrăcat-o și a lovit-o din nou cu pumnul în cap, după care a întreținut cu aceasta relații sexuale anale, incident desfășurat în jurul orei 18:30.

După consumarea actului sexual, inculpatul s-a îmbrăcat și a plecat, abandonând-o pe partea vătămată în locul comiterii faptei, după care a mers din nou în barul S. din satul Moscu (orele 23:00), unde s-a lăudat că a întreținut relații sexuale cu fata pe care a acostat-o. Despre laudele sale a auzit și martorul I.F., care a aflat de la martorul D.H. că inculpatul i-a propus și acestuia să o violeze. După ce și-a revenit, partea vătămată s-a îmbrăcat și a ieșit la șosea, îndreptându-se către Tg. Bujor pentru a anunța cele întâmplate. La un moment dat, în dreptul depozitului de fier vechi, lângă partea vătămată, a oprit un autoturism condus de către martorul B.M. care a convins-o pe aceasta să urce în mașină și să o găzduiască peste noapte în locuința sa din satul Moscu, propunere acceptată de către partea vătămată.

Prezența martorului în zona depozitului de fier vechi s-a datorat faptului că acesta, auzindu-l pe inculpat că s-a lăudat că a întreținut relații sexuale cu fata pe care o acostase și cunoscând comportamentul inculpatului în colectivitate, practic a luat hotărârea de a pleca în ajutorul părții vătămate. În seara zilei de 14 ianuarie 2011, partea vătămată a rămas la domiciliul martorului B.M., căruia i-a povestit ce a pățit, respectiv că a fost forțată de inculpat să întrețină raport sexual anal și în dimineața zilei de 15 ianuarie 2011 martorul B.M. a condus pe partea vătămată Z.M.V la domiciliul său din comuna Băneasa, județul Galați, unde le-a povestit părinților cele întâmplate. Ulterior, partea vătămată, împreună cu părinții, s-au deplasat la Spitalul Tg.

Bujor pentru efectuarea unui control medical și apoi la Poliție unde au depus plângere penală împotriva inculpatului. Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată Z.M.V. prezintă leziuni de violență ce au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure și lovire cu sau de corp dur, precum și fisuri anale recente, posibil produse în cadrul unui raport sexual anal, la data de 14 ianuarie 2011 și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Conform raportului de evaluare psihologică, s-a reținut că partea vătămată Z.M.V. prezintă simptome ale sindromului post traumatic care apar la nivelul reacțiilor cognitive, afective și comportamentale, stări de anxietate, sentimente de teamă și evitare, comportament regresiv, iritabilitate, disfuncții de atenție, evenimentul produs având un impact puternic perturbator emoțional asupra acesteia.

S-a reținut că faptele și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de cercetare la fața locului din 15 ianuarie 2011 și planșă foto aferentă în care sunt menționate detalii referitoare la locul unde au fost comise infracțiunile; - proces-verbal de recunoaștere din grup de fotografii din 8 februarie 2011 și planșă foto aferentă în care este consemnată recunoașterea inculpatului T.G.P. de către partea vătămată Z.M.V., ca fiind persoana care a tâlhărit-o și a violat-o; - raport de constatare medico-legală din 15 ianuarie 2011 în care sunt prezentate leziunile suferite de partea vătămată; - raport psihologic din 22 februarie 2011 întocmit de D.G.A.S.P.C.

Galați în care se arată că partea vătămată prezintă simptome ale sindromului post-traumatic; - declarațiile părții vătămate Z.M.V.; - copia certificatului de naștere al părții vătămate din care rezultă vârsta acesteia, respectiv 13 ani și 8 luni; - declarațiile martorei Z.E., mama părții vătămate; - declarațiile martorului I.F.; - declarațiile martorului B.M.; - declarațiile martorei B.P.; - declarațiile martorului D.H.; - declarațiile inculpatului T.G.P., care arată că este adevărat că în seara de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 19:00, a acostat-o pe numita Z.M.V. pe raza satului Moscu, a lovit-o și a amenințat-o, după care i-a sustras suma de 5 lei. Prin constrângere, a condus-o într-o pădure din apropiere, unde a întreținut cu aceasta relații sexuale anale împotriva voinței sale.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului T.G.P. care în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire și amenințare, i-a sustras suma de 5 lei părții vătămate Z.M.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., iar fapta inculpatului T.G.P. care în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire și amenințare, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani și 8 luni, împotriva voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, a fost de acord cu probele din faza de urmărire penală, și le-a însușit și a dorit ca judecata să se facă pe baza lor în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. În acest context, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. și, prin urmare, a făcut aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. S-a apreciat că nu se impune reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât faptele inculpatului au un grad deosebit de pericol social prin modul în care au fost comise, vârsta părții vătămate, impactul negativ asupra psihicului acesteia. S-a reținut că reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime este suficientă pentru a da eficiență atitudinii de recunoaștere a faptelor manifestată de inculpat, o eventuală coborâre a pedepselor sub minimul special, ca efect al reținerii vreunei circumstanțe atenuante, nefiind de natură a permite o individualizare corespunzătoare a pedepselor.

La dozarea și individualizarea sancțiunilor penale ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului Penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptelor comise, la împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, precum și la persoana inculpatului. Referitor la individualizarea pedepsei accesorii și a celei complementare pentru infracțiunea de viol, instanța a avut în vedere natura și specificul faptelor, modalitatea în care au fost comise, jurisprudența C.E.D.O. în materie, inclusiv hotărârile S. și P. împotriva României și H. contra Marii Britanii.

De asemenea, ținând cont de vârsta părții vătămate, sub 14 ani, de tipul de agresiune exercitată împotriva ei, instanța a apreciat că se impune și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C. pen., atât din perspectiva pedepsei complementare, cât și sub aspectul pedepsei accesorii. Pe de altă parte, ținând cont de gradul ridicat de pericol social al faptelor și de cuantumul pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, sporul de pedeapsă a fost apreciat ca întemeiat, lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpat și caracterizările favorabile acestuia depuse la dosar fiind luate în considerare și regăsindu-se în cuantumul pedepselor ce au fost aplicate. Referitor la latura civilă, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., în sensul că prin faptele ilicite ale inculpatului, de tâlhărie și viol, comise cu vinovăție, s-a cauzat părții vătămate/parte civilă Z.M.V.

un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică produsă la momentul săvârșirii infracțiunilor, cât și în urmările negative ulterioare, produse asupra psihicului părții vătămate care sunt inerente unor astfel de fapte. Cu toate acestea, s-a apreciat că suma de 150.000 lei cerută ca și daune morale este prea mare, ținând cont că evaluarea în bani a pagubei nu are menirea să o acopere la modul concret, material, ci doar să pună în lumină existența prejudiciului și necesitatea acordării unei sume de bani pentru despăgubirea părții vătămate. Instanța a considerat că trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului, care este foarte tânăr, nu are antecedente penale și a recunoscut de la început comiterea faptelor.

În aceste condiții, s-a apreciat că o sumă de 85.000 lei cu titlu de daune morale este necesară și suficientă în prezenta cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul T.G.P. și partea vătămată Z.M.V. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului. Prin apelul promovat, parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptelor comise de acesta. Inculpatul T.G.P. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate de prima instanță. De asemenea, inculpatul a considerat că despăgubirile acordate părții vătămate au fost apreciate la o sumă prea mare, solicitând reducerea cuantumului acestora.

Partea vătămată Z.M.V. a primit comunicarea hotărârii instanței de fond la data de 12 septembrie 2011 și a declarat apel la data de 29 septembrie 2011, fără a indica în scris motivele în baza cărora a promovat această cale de atac. Prin decizia penală nr. 287/ A din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.G.P. și, respectiv, ca tardiv declarat, apelul promovat de partea civilă Z.M.V. împotriva sentinței penale nr. 600 din 8 septembrie 2011 a Tribunalului Galați. În baza art. 383 alin. (11) și art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.G.P.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 martie 2011 la zi, respectiv, 6 decembrie 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpatul T.G.P. și partea civilă Z.M.V. la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu în apel pentru inculpat, să fie avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea de apel a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, instanța de fond realizând o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor comise, modalitățile și împrejurările săvârșirii, persoana și atitudinea inculpatului în sensul că a recunoscut comiterea infracțiunilor, este tânăr, se află la primul impact cu legea penală, s-a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepselor (prin prisma motivelor de apel invocate de parchet), dar nici reducerea acestora (prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat). De asemenea, s-a apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. întrucât aspectele favorabile acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor, intră în concurs cu celelalte criterii privind individualizarea pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat că instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei. Împotriva deciziei penale nr. 287/ A din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul T.G.P., ambele recursuri fiind întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Parchetul a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, în ceea ce privește cuantumul acesteia, solicitând pe această cale majorarea pedepselor principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie.

Inculpatul T.G.P. a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere vârsta sa fragedă, dar și lipsa antecedentelor penale, cu consecința reducerii pedepsei. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., constând în aceea că în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire și amenințare, i-a sustras suma de 5 lei părții vătămate Z.M.V.

și, respectiv, viol prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., constând în aceea că în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire și amenințare, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani și 8 luni, împotriva voinței acesteia, de altfel inculpatul recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 C. proc. pen. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale acestuia. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare (prin violență, asupra părții vătămate aflate la o vârstă fragedă, respectiv 13 ani și 8 luni). Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen.

sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoașterea unor asemenea împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seamă de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, urmările produse (fiind de observat raportul psihologic din 22 februarie 2011 întocmit de D.G.A.S.P.C. Galați în care se arată că partea vătămată prezintă simptome ale sindromului post-traumatic), precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Pe de altă parte, referitor la împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptelor, această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate față de cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, iar nu aceasta a fost intenția legiuitorului. Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică și legală și nu se impune reducerea cuantumului acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta, lipsa antecedentelor penale, fiind deja avute în vedere cu prilejul aplicării sancțiunii.

Pentru aceleași considerente anterior expuse, nici criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați vizând majorarea pedepsei nu pot fi primite, Înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, apreciind că o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. În lumina acestor considerații, criticile formulate de parchet și de către recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistănd nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 martie 2011 la 12 martie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul T.G.P. împotriva deciziei penale nr. 287/ A din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 martie 2011 la 12 martie 2012. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2012.