ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 673/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 673/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 600 din 8

septembrie 2011 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul T.G.P., la o

pedeapsă principală de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), teza I C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul T.G.P. la

o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea

mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare, la care s-a adăugat

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare, durata reținerii și

arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 16 martie 2011, ora

11.50 și până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.G.P.

În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.G.P. să plătească părții

vătămate/parte civilă Z.M.V. suma de 85.000 lei cu titlu de daune morale,

reprezentanți legali ai acesteia fiind Z.I. și Z.E.

S-au respins ca nefondate restul

pretențiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă Z.M.V.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a

confiscat de la inculpat suma de 5 lei cu care partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008,

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate/parte civilă

Z.M.V. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentanți legali

ai acesteia fiind Z.I. și Z.E.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a

dispus ca onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatului, pentru faza de

urmărire penală și pentru faza de judecată, în sumă totală de 400 lei (câte 200

lei pentru fiecare fază procesuală) să fie virate către Baroul Galați din

fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1550 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărâri astfel, prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Galați nr. 49/P/2011 din 1 aprilie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul

T.G.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și viol, în concurs real,

prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen. și art. 197 alin. (1) și

(3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în

seara zilei de 14 ianuarie 2011, în jurul orelor 18:30, inculpatul a acostat-o

pe partea vătămată Z.M.V., în vârsta de 13 ani și 8 luni și a dus-o într-o

pădure situată in apropierea satului Moscu unde, prin violentă și constrângere,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința,

a deposedat-o de suma de 5 lei, după care a întreținut cu partea vătămată

relații sexuale anale, împotriva voinței acesteia.

Analizând și coroborând probele

administrate în cauză instanța a constatat următoarele:

În ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul

orelor 17:00, partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani și 8 luni, a plecat

de la domiciliul său din comuna Băneasa, județul Galați, către locuința mătușii

sale L.P., din aceeași localitate, pentru a-i duce o rochie.

De la locuința acesteia, partea

vătămată s-a deplasat către satul Moscu intenționând de fapt să meargă la Tg.

Bujor, apoi la Galați și de aici la Constanța.

În timp ce se deplasa pe una din

străzile din satul Moscu, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul I.F., care,

observând că este un pic debusolată, a întrebat-o ce este cu ea, dacă are

probleme și dacă o poate ajuta cu ceva. Partea vătămată a precizat că nu este

nimic în neregulă cu ea, că dorește să ajungă la Tg. Bujor și apoi la Galați,

intenționând să ajungă totuși în municipiul Constanța. Discuția cu partea

vătămată a avut loc în apropierea barului S. din satul Moscu, unde se afla și

inculpatul T.G.P. împreună cu martorul D.H., care au observat că martorul I.F.

discută cu o fată, respectiv partea vătămată.

După ce partea vătămată și-a continuat

deplasarea, martorul I.F. a discutat cu inculpatul T.G.P., care l-a întrebat

cine este fata respectivă. Răspunzând că nu o cunoaște, inculpatul nu s-a

mulțumit cu răspunsul primit și a plecat cu martorul D.H. în urmărirea părții

vătămate.

Continuându-și deplasarea pe șoseaua

principală din satul Moscu, partea vătămată Z.M.V. a fost ajunsă din urmă de

către inculpatul T.G.P., care era însoțit de către martorul D.H.

În dreptul pădurii Căzănești, situată

între satul Moscu și orașul Tg. Bujor, inculpatul a intrat în vorbă cu partea

vătămată, a întrebat-o unde merge, după care a prins-o de mână și a tras-o

către pădure intenționând să întrețină relații sexuale cu aceasta. Despre

intenția sa de a întreține relații sexuale cu partea vătămată, inculpatul a

vorbit cu martorul D.H., căruia i-a și propus să comită acest fapt împreună.

Martorul D.H. nu a fost de acord cu

propunerea făcută, motiv pentru care acesta s-a îndepărtat din zona respectivă,

ne mai cunoscând ce s-a întâmplat ulterior.

Întrucât partea vătămată a început să

țipe si să strige după ajutor, inculpatul T.G.P. a amenințat-o că o omoară și a

continuat să o tragă după el peste calea ferată de la marginea pădurii.

În momentul în care au ajuns în

pădure, partea vătămată a încercat să fugă, dar a fost prinsă de gât și lovită

de un copac de către inculpat care a amenințat-o că o va bate dacă mai încearcă

să scape, după care a căutat-o în buzunare și i-a sustras suma de 5 lei în

bancnote de câte un leu fiecare.

Ulterior, inculpatul a solicitat

părții vătămate să se dezbrace și, datorită faptului că aceasta a refuzat, a

tras de cureaua de la pantalonii cu care era îmbrăcată, rupând-o.

Partea vătămată a încercat să se

apere, spunând inculpatului că este virgină și că este la menstruație, însă

inculpatul, mai nervos, a dezbrăcat-o și a lovit-o din nou cu pumnul în cap,

după care a întreținut cu aceasta relații sexuale anale, incident desfășurat în

jurul orei 18:30.

După consumarea actului sexual,

inculpatul s-a îmbrăcat și a plecat, abandonând-o pe partea vătămată în locul

comiterii faptei, după care a mers din nou în barul S. din satul Moscu (orele

23:00), unde s-a lăudat că a întreținut relații sexuale cu fata pe care a

acostat-o.

Despre laudele sale a auzit și

martorul I.F., care a aflat de la martorul D.H. că inculpatul i-a propus și

acestuia să o violeze.

După ce și-a revenit, partea vătămată

s-a îmbrăcat și a ieșit la șosea, îndreptându-se către Tg. Bujor pentru a

anunța cele întâmplate.

La un moment dat, în dreptul

depozitului de fier vechi, lângă partea vătămată, a oprit un autoturism condus

de către martorul B.M. care a convins-o pe aceasta să urce în mașină și să o

găzduiască peste noapte în locuința sa din satul Moscu, propunere acceptată de

către partea vătămată.

Prezența martorului în zona

depozitului de fier vechi s-a datorat faptului că acesta, auzindu-l pe inculpat

că s-a lăudat că a întreținut relații sexuale cu fata pe care o acostase și

cunoscând comportamentul inculpatului în colectivitate, practic a luat

hotărârea de a pleca în ajutorul părții vătămate.

În seara zilei de 14 ianuarie 2011,

partea vătămată a rămas la domiciliul martorului B.M., căruia i-a povestit ce a

pățit, respectiv că a fost forțată de inculpat să întrețină raport sexual anal

și în dimineața zilei de 15 ianuarie 2011 martorul B.M. a condus pe partea

vătămată Z.M.V la domiciliul său din comuna Băneasa, județul Galați, unde le-a

povestit părinților cele întâmplate.

Ulterior, partea vătămată, împreună cu

părinții, s-au deplasat la Spitalul Tg. Bujor pentru efectuarea unui control

medical și apoi la Poliție unde au depus plângere penală împotriva

inculpatului.

Partea vătămată a fost examinată din

punct de vedere medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală a

rezultat că partea vătămată Z.M.V. prezintă leziuni de violență ce au putut fi

produse prin comprimare cu corpuri dure și lovire cu sau de corp dur, precum și

fisuri anale recente, posibil produse în cadrul unui raport sexual anal, la

data de 14 ianuarie 2011 și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru

vindecare.

Conform raportului de evaluare

psihologică, s-a reținut că partea vătămată Z.M.V. prezintă simptome ale

sindromului post traumatic care apar la nivelul reacțiilor cognitive, afective

și comportamentale, stări de anxietate, sentimente de teamă și evitare,

comportament regresiv, iritabilitate, disfuncții de atenție, evenimentul produs

având un impact puternic perturbator emoțional asupra acesteia.

S-a reținut că faptele și vinovăția

inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de cercetare la fața

locului din 15 ianuarie 2011 și planșă foto aferentă în care sunt menționate

detalii referitoare la locul unde au fost comise infracțiunile;

- proces-verbal de recunoaștere din

grup de fotografii din 8 februarie 2011 și planșă foto aferentă în care este

consemnată recunoașterea inculpatului T.G.P. de către partea vătămată Z.M.V.,

ca fiind persoana care a tâlhărit-o și a violat-o;

- raport de constatare medico-legală

din 15 ianuarie 2011 în care sunt prezentate leziunile suferite de partea

vătămată;

- raport psihologic din 22 februarie

2011 întocmit de D.G.A.S.P.C. Galați în care se arată că partea vătămată

prezintă simptome ale sindromului post-traumatic;

- declarațiile părții vătămate Z.M.V.;

- copia certificatului de naștere al

părții vătămate din care rezultă vârsta acesteia, respectiv 13 ani și 8 luni;

- declarațiile martorei Z.E., mama

părții vătămate;

- declarațiile martorului I.F.;

- declarațiile martorului B.M.;

- declarațiile martorei B.P.;

- declarațiile martorului D.H.;

- declarațiile inculpatului T.G.P., care

arată că este adevărat că în seara de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 19:00, a

acostat-o pe numita Z.M.V. pe raza satului Moscu, a lovit-o și a amenințat-o,

după care i-a sustras suma de 5 lei. Prin constrângere, a condus-o într-o

pădure din apropiere, unde a întreținut cu aceasta relații sexuale anale

împotriva voinței sale.

În drept, s-a stabilit că fapta

inculpatului T.G.P. care în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe

timp de noapte, prin lovire și amenințare, i-a sustras suma de 5 lei părții

vătămate Z.M.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., iar fapta

inculpatului T.G.P. care în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe

timp de noapte, prin lovire și amenințare, a întreținut relații sexuale anale

cu partea vătămată Z.M.V., în vârstă de 13 ani și 8 luni, împotriva voinței

acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen.

Înainte de începerea cercetării

judecătorești, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în

judecată, a fost de acord cu probele din faza de urmărire penală, și le-a

însușit și a dorit ca judecata să se facă pe baza lor în conformitate cu dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

În acest context, instanța a constatat

că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen. și, prin urmare, a făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

S-a apreciat că nu se impune reținerea

vreuneia dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât

faptele inculpatului au un grad deosebit de pericol social prin modul în care

au fost comise, vârsta părții vătămate, impactul negativ asupra psihicului

acesteia.

S-a reținut că reducerea limitelor de

pedeapsă cu o treime este suficientă pentru a da eficiență atitudinii de

recunoaștere a faptelor manifestată de inculpat, o eventuală coborâre a

pedepselor sub minimul special, ca efect al reținerii vreunei circumstanțe

atenuante, nefiind de natură a permite o individualizare corespunzătoare a

pedepselor.

La dozarea și individualizarea

sancțiunilor penale ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile

părții generale a Codului Penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la

gradul de pericol social al faptelor comise, la împrejurările care agravează

sau atenuează răspunderea penală, precum și la persoana inculpatului.

Referitor la individualizarea pedepsei

accesorii și a celei complementare pentru infracțiunea de viol, instanța a avut

în vedere natura și specificul faptelor, modalitatea în care au fost comise,

jurisprudența C.E.D.O. în materie, inclusiv hotărârile S. și P. împotriva

României și H. contra Marii Britanii.

De asemenea, ținând cont de vârsta

părții vătămate, sub 14 ani, de tipul de agresiune exercitată împotriva ei,

instanța a apreciat că se impune și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64

lit. e) C. pen., atât din perspectiva pedepsei complementare, cât și sub

aspectul pedepsei accesorii.

Pe de altă parte, ținând cont de

gradul ridicat de pericol social al faptelor și de cuantumul pedepselor ce au

fost aplicate inculpatului, sporul de pedeapsă a fost apreciat ca întemeiat,

lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpat și

caracterizările favorabile acestuia depuse la dosar fiind luate în considerare

și regăsindu-se în cuantumul pedepselor ce au fost aplicate.

Referitor la latura civilă, instanța a

apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute

de art. 998 C. civ., în sensul că prin faptele ilicite ale inculpatului, de

tâlhărie și viol, comise cu vinovăție, s-a cauzat părții vătămate/parte civilă

Z.M.V. un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică produsă la

momentul săvârșirii infracțiunilor, cât și în urmările negative ulterioare,

produse asupra psihicului părții vătămate care sunt inerente unor astfel de fapte.

Cu toate acestea, s-a apreciat că suma

de 150.000 lei cerută ca și daune morale este prea mare, ținând cont că

evaluarea în bani a pagubei nu are menirea să o acopere la modul concret,

material, ci doar să pună în lumină existența prejudiciului și necesitatea

acordării unei sume de bani pentru despăgubirea părții vătămate. Instanța a

considerat că trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului, care este

foarte tânăr, nu are antecedente penale și a recunoscut de la început comiterea

faptelor.

În aceste condiții, s-a apreciat că o

sumă de 85.000 lei cu titlu de daune morale este necesară și suficientă în

prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpatul T.G.P. și partea

vătămată Z.M.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului

pedepselor aplicate inculpatului.

Prin apelul promovat, parchetul a

solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea

faptelor comise de acesta.

Inculpatul T.G.P. a criticat hotărârea

pe motive de netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate de prima

instanță.

De asemenea, inculpatul a considerat

că despăgubirile acordate părții vătămate au fost apreciate la o sumă prea

mare, solicitând reducerea cuantumului acestora.

Partea vătămată Z.M.V. a primit

comunicarea hotărârii instanței de fond la data de 12 septembrie 2011 și a

declarat apel la data de 29 septembrie 2011, fără a indica în scris motivele în

baza cărora a promovat această cale de atac.

Prin decizia penală nr. 287/ A din 06

decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați și inculpatul T.G.P. și, respectiv, ca tardiv declarat,

apelul promovat de partea civilă Z.M.V. împotriva sentinței penale nr. 600 din

8 septembrie 2011 a Tribunalului Galați.

În baza art. 383 alin. (11) și art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului T.G.P.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive

de la 16 martie 2011 la zi, respectiv, 6 decembrie 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., au fost obligați inculpatul T.G.P. și partea civilă Z.M.V. la plata a

câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel,

urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu în apel

pentru inculpat, să fie avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului

Justiției.

Analizând cauza prin prisma motivelor

de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea de

apel a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică,

instanța de fond realizând o corectă individualizare a răspunderii penale a

inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor

comise, modalitățile și împrejurările săvârșirii, persoana și atitudinea

inculpatului în sensul că a recunoscut comiterea infracțiunilor, este tânăr, se

află la primul impact cu legea penală, s-a apreciat că nu se impune nici

majorarea pedepselor (prin prisma motivelor de apel invocate de parchet), dar

nici reducerea acestora (prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat).

De asemenea, s-a apreciat că în

favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. întrucât aspectele favorabile acestuia,

respectiv lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor, intră în

concurs cu celelalte criterii privind individualizarea pedepsei prevăzute de

art. 72 C. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat că

instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei.

Împotriva deciziei penale nr. 287/ A

din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați și inculpatul T.G.P., ambele recursuri fiind întemeiate pe cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul a susținut că hotărârile

pronunțate în cauză sunt netemeinice sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, în ceea ce privește cuantumul acesteia, solicitând pe această cale

majorarea pedepselor principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol și tâlhărie.

Inculpatul T.G.P. a solicitat să se

dea eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere

vârsta sa fragedă, dar și lipsa antecedentelor penale, cu consecința reducerii

pedepsei.

Înalta Curte, examinând recursurile

declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța

de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină

concordanță cu probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, din care

rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunile de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., constând în aceea că în

ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin lovire

și amenințare, i-a sustras suma de 5 lei părții vătămate Z.M.V. și, respectiv,

viol prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., constând în aceea că

în ziua de 14 ianuarie 2011, în jurul orei 18:30, pe timp de noapte, prin

lovire și amenințare, a întreținut relații sexuale anale cu partea vătămată

Z.M.V., în vârstă de 13 ani și 8 luni, împotriva voinței acesteia, de altfel

inculpatul recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând

să beneficieze de dispozițiile art. 320 C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în

speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în

procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute

de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată

inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor

reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale

acestuia.

De altfel, ca să-și poată îndeplini

funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al

legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau

neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât

și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de

reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite

prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă

prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în

care au fost comise și modul de acționare (prin violență, asupra părții

vătămate aflate la o vârstă fragedă, respectiv 13 ani și 8 luni).

Existența uneia sau unora din

împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora

asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe

atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din

redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoașterea unor asemenea

împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de

judecată. În această apreciere se va ține seamă de pericolul social concret al

faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de

urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana

infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea

acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în

acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se

impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, având în

vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care

rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care

a fost derulată activitatea infracțională, urmările produse (fiind de observat

raportul psihologic din 22 februarie 2011 întocmit de D.G.A.S.P.C. Galați în

care se arată că partea vătămată prezintă simptome ale sindromului

post-traumatic), precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Pe de altă parte, referitor la

împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptelor, această

atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a

fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului,

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate

față de cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca

aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, iar nu

aceasta a fost intenția legiuitorului.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se

justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică și

legală și nu se impune reducerea cuantumului acesteia, circumstanțele personale

ale inculpatului, vârsta, lipsa antecedentelor penale, fiind deja avute în

vedere cu prilejul aplicării sancțiunii.

Pentru aceleași considerente anterior

expuse, nici criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

vizând majorarea pedepsei nu pot fi primite, Înalta Curte, în acord cu instanța

de prim control judiciar, apreciind că o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu

executare în regim de detenție, este aptă să răspundă scopului preventiv și de

reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și

principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele

personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă

parte.

În lumina acestor considerații,

criticile formulate de parchet și de către recurentul inculpat apar ca nefiind

întemeiate, astfel că, neexistănd nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse

ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de

la 16 martie 2011 la 12 martie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru

apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul

T.G.P. împotriva deciziei penale nr. 287/ A din 06 decembrie 2011 a Curții de

Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 16 martie 2011

la 12 martie 2012.

Obligă recurentul intimat inculpat la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

martie 2012.