ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3955/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3955/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din data de 22

noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. 3890/90/2010 al Tribunalului Călărași,

secția penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării publice a faptelor

din art. 26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură

directă cu infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 248, 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc.

pen. și art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpata C.(C.)A.M., domiciliată

în Râmnicu Vâlcea, la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a)), teza a II-a și lit. b)) C. pen.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 - 76 C. pen. în legătură directă cu infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. a condamnat pe aceeași inculpată la 200 RON amendă penală.

În baza art. 33 lit.

a)) C. pen. a stabilit ca inculpata C.(C.)A.M. să execute pedeapsa cea mai

grea, respectiv 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei principale și a celor accesorii pe o durată de 4 ani ce

constituie termen de încercare.

A atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 - 84 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

A admis cererea de

despăgubiri civile formulată de partea civilă C.B. SA București și a obligat pe

inculpată către această parte civilă la plata sumelor de 1.331.842,13 RON și

respectiv 617.245,42 RON, reprezentând credite acordate prin mijloace

frauduloase.

A dispus anularea

actelor false, respectiv adeverința nr. 42 din 16 noiembrie 2007 emisă de SC M.

SRL Vâlcea și nr. 36 din 12 decembrie 2007 emisă de SC L. SRL Vâlcea.

A obligat pe

inculpată la plata sumei de 10.300 RON cheltuieli judiciare către stat (suma de

10.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală iar 300

RON cheltuieli din faza de cercetare judecătorească).

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.

75/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA

- Serviciul Teritorial Pitești - înregistrat la Tribunalul Vâlcea au fost

trimiși în judecată inculpații:

- D.D., sub aspectul

săvârșirii următoarelor infracțiuni: luare de mită în formă continuată, faptă

prev. și ped. de art. 254 C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor publice

în formă calificată și în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut

pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă

prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248,

248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri

sub semnătură privată în formă continuată, săvârșit în scopul de a ascunde

comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură directă cu

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată

și în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau

pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., în legătură directă cu infr. prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals în formă continuată, săvârșit în scopul

de a ascunde comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură directă

cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă

calificată și în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și

ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură directă cu infracțiunea prev. și

ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracțiunea de spălare a banilor,

în formă continuată, în legătură directă cu infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor publice în formă calificată și în formă continuată, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. e) din Legea

nr. 78/2000 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. în legătură directă cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu

ref. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

complicitate la infracțiunea de delapidare în formă continuată, cu consecințe

deosebit de grave, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

1

alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen.;

- C.O.E., trimis în

judecată sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni: dare de mită în

formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; dare de mită

în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate

la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă

calificată și în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și

ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 248, art. 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, săvârșit în

scopul de a ascunde comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură

directă cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă

calificată și în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și

ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură directă cu infr. prev. și ped. de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; delapidare cu consecințe deosebit

de grave, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 215

1

alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea de  spălare

a banilor, în legătură directă cu infracțiunea de complicitate la infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. e) din Legea

nr. 78/2000 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în legătură directă

cu art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. la

art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen.;

- B.C., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni: luare de mită în formă continuată, faptă

prev. și ped. de art. 254 C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals, săvârșit în scopul de a ascunde

comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură directă cu

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată

și în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau

pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 C. pen. în legătură

directă cu infr. prev. și ped. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu

ref. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în

formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru

altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 26

C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu ref. art. 248,

art. 248

1

C. pen.; complicitate la infracțiunea de delapidare, în

formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 215

1

alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.; complicitate la

infracțiunea de spălare a banilor, în legătură directă cu infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și în formă

continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un

avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 23 lit. b) din Legea

nr. 656/2002 în legătură directă cu art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

cu ref. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.;

- P.L., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și

ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 248 C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă

continuată, săvârșit în scopul de a ascunde comiterea sau în realizarea

scopului urmărit în legătură directă cu infracțiunea de complicitate la

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul

public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau

nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură

directă cu infracțiunea de prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a)

din C. pen.;

- K.F., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru

sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și

ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 248 C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă

continuată, săvârșit în scopul de a ascunde comiterea sau în realizarea

scopului urmărit în legătură directă cu infracțiunea de complicitate la

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul

public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau

nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură

directă cu infracțiunea de prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art.  248 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit.

a) din C. pen. și

- C.A.M., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni: complicitate la infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și în formă

continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un

avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, instigare la infracțiunea de fals

în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, săvârșit în scopul de

a ascunde comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură directă cu

infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice, în formă calificată și în formă continuată, dacă

funcționarul, public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 25 din C. pen. rap.

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură directă cu infr. prev. și ped. de art. 26

C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a)

din C. pen.

Prin Sentința nr.

1.325 din 3 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus

strămutarea cauzei la Tribunalul Călărași, unde la data de 19 octombrie 2012

dosarul s-a înregistrat sub nr. 3890/90/2010.

La termenul de

judecată din data de 8 noiembrie 2012 reprezentantul parchetului a arătat că

inculpata C.(C.)A.M. a fost audiată la Tribunalul Vâlcea la data de 11 mai 2011

când aceasta a învederat că înțelege să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. iar judecata să se facă numai pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, recunoscând faptele așa cum au fost prezentate în

rechizitoriu solicitând judecarea cauzei față de această inculpată și

disjungerea în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați.

Instanța a admis

cererea având în vedere că inculpata a înțeles să se prevaleze de disp. art.

320

1

C. proc. pen. care sunt imperative și mai mult situația

acesteia a fost incertă mai mult de 1 an și jumătate de la declarația de

recunoaștere.

Având în vedere

poziția de recunoaștere a inculpatei C.(C.)A.M., prima instanță a reținut că în

perioada săvârșirii faptelor inculpata a fost consilier vânzări în cadrul C.B.

- Sucursala Râmnicu Vâlcea și în această calitate, a avut conform fișei

postului, următoarele atribuții principale: colaborează cu consilierul vânzări

clienți persoane fizice la analiza preliminară a documentației de credit pentru

stabilirea clasei de performanță financiară; se asigură de existența tuturor

documentelor/informațiilor necesare, asigurând buna calitate a deciziei de

împrumut; efectuează analiza riscului de credit, cu respectarea normelor de

creditare; întocmește și semnează referatul de credit pentru clienți persoane

fizice; înaintează referatul de credit pentru aprobare Consiliului de credite

sau avizare pentru cele care depășesc competențele Comitetului de credite al

sucursalei; redactează contractul de credit prin aplicația informatică conform

referatului de credit aprobat, iar pentru clauzele specifice (altele decât cele

standard) solicită consilierului juridic formularea acestora; preia clauzele

speciale formulate de consilierul juridic spre a fi inserate în contractul de

credit; transmite contractul de credit consilierului vânzări clienți persoane

fizice pentru a-l prezenta clientului; actualizează clasa de performanță

financiară a clienților, la cererea Compartimentului Monitorizare credite, în

baza documentației primite de la consilierul de vânzări clienți persoane

fizice; asigură consultarea bazelor de date specializate în informația de risc

de credit pentru clienții persoane fizice, inclusiv pentru activitatea de

carduri; efectuează alte activități pentru clienții persoane fizice, conform

obiectului de activitate al C., cu respectarea prevederilor legale (norme,

metodologii, legi, etc.) și îndeplinește orice alte atribuții dispuse de

conducerea sucursalei.

De asemenea, conform

fișei aceluiași post, răspunde de îndeplinirea sau neîndeplinirea sarcinilor de

serviciu prevăzute în fișa postului; răspunde disciplinar, material și penal

după caz, de daunele și prejudiciile aduse C. datorită neaplicării sau aplicării

necorespunzătoare a normelor precum și a actelor normativ; răspunderile și

atribuțiile menționate nu sunt limitative, la acestea se adaugă cele care

decurg în mod expres sau implicit din legi, hotărâri, norme, decizii, ordine pe

domeniul de activitate.

Inculpatul D.D. în

calitate de director la C. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea a contractat un credit

de nevoi personale în sumă de 1.200.000 RON pe o perioadă de 25 de ani de la C.

SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea. Contractul de credit poartă numărul RQ 07113009144516

din 16 noiembrie 2007. Atașat contractului de credit au fost următoarele

adeverințe de salariu: adeverință de salariu emisă de C. - Sucursala Râmnicu

Vâlcea pentru inculpatul D.D., adeverință de salariu emisă de B. Direcția

Resurse Umane privind pe numita D.C., soția inculpatului D.D., adeverința de

salariu emisă de SC M. SRL Râmnicu Vâlcea și înregistrată sub nr. 72 din 16

noiembrie 2007 privind pe numita D.C. din care rezultă că aceasta era angajată

la societate pe durată nedeterminată în funcția de consultant financiar bancar

cu un salariu de încadrare de 4.100 RON.

Această adeverință de

salariat emisă de SC M. SRL a fost falsificată ea fiind întocmită de către

numitul P.G.D. la solicitarea inculpatei C.(C.)A.M.

Fără această

adeverință inculpatul D.D. nu ar fi putut contracta creditul de nevoi

personale.

P.G.D. a declarat că

o cunoaște pe inculpata C.(C.)A.M. și la solicitarea acesteia i-a întocmit

adeverință de salariat pentru atestarea în mod nereal a calității de salariat

și a veniturilor sale pentru persoana D.C. pentru care a întocmit o adeverință

în numele SC M. SRL, dar a fost asigurat că această adeverință va fi folosită

fără a produce efecte juridice.

Din verificările

efectuate a rezultat că SC M. SRL nu apare înregistrată, în bazele de date ale

ITM Vâlcea ca având salariați, acest aspect rezultând din adresa emisă de ITM

Vâlcea și înregistrată sub nr. 12.886 din 6 august 2010.

În baza acestor acte

prin aprobarea Comitetului de direcție al C. SA, creditul de nevoi personale a

fost convertit în categoria creditelor acordate salariaților, în condiții

preferențiale fiind încheiat în acest sens contractul de credit salarial,

înregistrat sub nr. 74 din 22 februarie 2008.

Fără ajutorul

inculpatei C.(C.)A.M. respectiv fără adeverința emisă de SC M. SRL prin care se

atesta calitatea de salariat al soției inculpatului D.D., acesta nu ar fi putut

contracta creditul de nevoi personale. De asemenea, inculpata C.(C.)A.M. l-a

ajutat și pe inculpatul B.C. în aceeași manieră, respectiv l-a rugat pe P.G.D.

să-i obțină o adeverință de salariat pentru a putea beneficia de un contract de

nevoi personale.

În acest sens, P.G.D.

a întocmit o adeverință în numele SC L. SRL din care rezultă că B.C. era

salariat fiind angajat la această societate pe durată nedeterminată în funcție

de inginer și avea un salariu net lunar de 7.883 RON.

Această adeverință a

fost dată inculpatei C.(C.)A.M. care a confirmat prin semnătură verificarea

telefonică a datelor înscrise în respectiva adeverință de salariu.

Și de această dată

P.G.D. a fost asigurat de către inculpata C.(C.)A.M. că va fi folosită dar nu

va produce consecințe juridice.

Practic, la accesarea

creditului bancar în sumă de 700.000 RON de către B.C. au fost prezentate ca și

acte doveditoare a veniturilor realizate, documente care nu atestă o stare de

fapt reală, respectiv calitatea de salariat a lui B.C. la SC L. SRL.

Din verificări a

rezultat că SC L. SRL nu apare înregistrată în baza de date a ITM Vâlcea ca

având salariați (adresă ITM Vâlcea nr. 14.793 din 16 septembrie 2010).

Cu ajutorul

inculpatei C.(C.)A.M. cei doi respectiv D.D. și B.C. au obținut câte un credit

de nevoi personale, pe care altfel, nu l-ar fi obținut, întrucât veniturile nu

le permiteau.

Este indubitabil că

cele două adeverințe emise de SC M. SRL și SC L. SRL au fost întocmite în fals

de către P.G.D. la solicitarea inculpatei C.(C.)A.M. și au fost esențiale în

obținerea creditelor de nevoi personale.

Inculpata C.(C.)A.M.

a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa așa cum au fost

analizate mai sus prevalându-se de disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În ședința publică

din 8 noiembrie 2012 inculpata C.(C.)A.M., prin apărătorul său ales, a arătat

că înțelege să se judece pe baza probelor existente dar a apreciat că

încadrarea juridică ar fi de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. în loc de cele două infracțiuni respectiv art. 26 C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând astfel schimbarea de

încadrare juridică.

În susținerea

acesteia apărătorul inculpatei a apreciat că aceleași acțiuni ale inculpatei nu

pot fi reținute ca formând elementul material al laturii obiective din

conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la fals și, respectiv, de

complicitate la abuz în serviciu deoarece infracțiunea de abuz în serviciu are

un caracter subsidiar, o faptă de abuz săvârșită de un funcționar și,

bineînțeles complicitatea la această faptă încadrându-se în disp. art. 246 -

248 C. pen. numai dacă fapta respectivă nu are incriminare distinctă în C. pen.

sau în legi speciale.

Cum în sarcina lui

P.G.D. s-a reținut numai săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, în mod evident în sarcina inculpatei care l-a instigat

trebuia să se rețină la fel.

De asemenea, câtă

vreme în sarcina inculpatului D.D. s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de uz

de fals în formă incriminată de disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în

sarcina numitului P.G.D. nu se mai putea reține infracțiunea de fals prev. de

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 întrucât falsul nu a fost săvârșit în

scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în

secțiunile a II-a și a III-a din lege.

Așa fiind, în sarcina

inculpatei nu se putea reține infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. în legătură directă cu infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ci doar cea prev. de art. 25 rap.

la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanță a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice întrucât inculpata

C.(C.)A.M. se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost

reținute în rechizitoriu. Inculpata exercită efectiv atribuții de serviciu în

procesarea cererilor de credit care au avut la bază înscrisuri frauduloase pe

care le cunoștea cu consecința acordării creditelor oneroase, respectiv a

întocmit referat de credit și a confirmat prin semnătură telefonică datele

respective în adeverința de salariu. Inculpata a solicitat numitului P.G.D.

să-i întocmească două adeverințe false asigurându-l pe acesta că respectivele

nu vor produce consecințe juridice. Prin urmare, inculpata nu s-a oprit doar la

a primi aceste adeverințe false ci a mers mai departe ajutându-i pe D.D. și

B.C. să obțină pe baza acestor adeverințe false, credite de nevoi personale pe

care în mod normal nu le-ar fi obținut.

Dispozițiile Legii

nr. 78/2000 se aplică persoanelor care exercită o funcție publică indiferent de

modul în care au fost învestite în cadrul autorităților publice sau a

instituțiilor publice. Prin urmare, C. este o instituție publică iar faptele

săvârșite se încadrează în dispozițiile Legii nr. 78/2000.

Instanța a constatat

că, în drept, fapta inculpatei C.(C.)A.M. funcționar în cadrul C.B. - Sucursala

Râmnicu Vâlcea, care, cu intenție, a înlesnit și ajutat pe inculpatul D.D. să

săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în

formă calificată și în formă continuată, în legătură cu împrejurările în care

acesta a obținut în mod necuvenit în interes propriu și cu încălcarea

dispozițiilor legale, cele două credite de nevoi personale în sumă de 1.200.000

RON și respectiv 700.000 RON (acesta din urmă fiind obținut de către B.C., în

fapt fiind utilizat de către D.D.), credite obținute în baza unor documente

falsificate, respectiv adeverințele cu nr. 42 din 16 noiembrie 2007 emisă de SC

M. SRL Râmnicu Vâlcea, ambele întocmite de către P.G.D. la solicitarea

inculpatei și a inculpatului D.D. și nerambursate de către acesta din urmă,

producând în acest mod o gravă pagubă materială în dauna C.B. SA, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și în formă

continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un

avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap la art. 248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceleiași

inculpate de a-i solicita numitului P.G.D., în împrejurările și în scopurile de

mai sus arătate, întocmirea cu date nereale a celor două adeverințe de venit,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, săvârșit în

scopul de a ascunde comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură

directă cu infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor publice, în formă calificată și în formă continuată, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. și ped. de art. 25 din C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură directă cu infr. prev. și ped. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art.

248, 248

1

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele reale în care au fost

săvârșite faptele, modalitatea și împrejurările comiterii acestora (prin

obținerea celor două adeverințe false i-a ajutat pe cei doi inculpați D.D. și

B.C. să obțină credite de nevoi personale pe care în condiții normale nu le-ar

fi obținut) circumstanțele personale, tânără, atitudinea sinceră de

recunoaștere și regret, având în întreținere un copil minor în vârstă de 8

luni, fără antecedente penale, conștientizând caracterul faptelor săvârșite

precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.

pen.

Față de aceste

circumstanțe, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea

inculpatei se pot realiza și fără executarea acesteia în regim de detenție

motiv pentru care au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 81 - 82 C. pen.

și nu dispozițiile art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub

supraveghere solicitată de reprezentantul parchetului având în vedere că

obligațiile ce i-ar fi impuse în baza acestui text de lege ar impieta asupra

posibilităților inculpatei de a se îngriji de copilul său care are o vârstă

extrem de fragedă de doar 8 luni, iar îndreptarea și resocializarea sa se pot

realiza printr-o pedeapsă în condițiile art. 81 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că C.B. SA București s-a

constituit parte civilă cu suma de 1.331.842,13 RON reprezentând contravaloarea

creditului acordat lui D.D. și 617.245,42 RON reprezentând credit acordat lui

B.C., sume la plata cărora inculpata a fost obligată.

A apreciat că nu se

impune disjungerea laturii civile solicitată de apărătorul inculpatei, întrucât

pe latură civilă aceasta nu a solicitat nicio probă și mai mult decât atât

ceilalți inculpați care au solicitat probatorii pe latură civilă nu au avut în

vedere ca obiective și cele două credite de nevoi personale, raportul de

expertiză urmând a fi întocmit în funcție de obiectivele stabilite prin

Încheierile din 11 aprilie 2012 și 25 aprilie 2012 vol. VIII al dosarului

3890/90/2010 al Tribunalului Vâlcea și în care nu se regăsesc obiective din

care să rezulte că ar fi contestate cele două credite.

Există contracte de

credit emise pe numele celor doi inculpați prin care le-au fost acordate

credite de nevoi personale cu ajutorul inculpatei C.(C.)A.M., credite certe, la

acoperirea cărora se au în vedere ratele stabilite pentru fiecare.

S-a dispus anularea

actelor false, respectiv Adeverința nr. 42 din 16 noiembrie 2007 emisă de SC M.

SRL Vâlcea și nr. 36 din 12 decembrie 2007 emisă de SC L. SRL Vâlcea.

A fost obligată

inculpată la 10.300 RON cheltuieli judiciare către stat (suma de 10.000 RON

reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală iar 300 RON

cheltuieli din faza de cercetare judecătorească).

Împotriva sentințe

penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpata C.(C.)A.M.

Parchetul a criticat

hotărârea atacată, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor și

neaplicării pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art. 64 lit. c)

C. pen.

A apreciat că, față

de modalitatea concretă de comitere a faptelor de către inculpată, poziția pe

care a ocupat-o aceasta, la momentul săvârșirii infracțiunilor, calitatea

specială de care s-a folosit, circumstanțele personale care relevă calitatea

personală de care aceasta s-a folosit, cuantumul prejudiciului, respectiv,

1.900.000 RON care constituie un nivel ridicat, neacoperit la acest moment,

nici măcar parțial, se impune aplicarea unor pedepse prin majorarea cuantumului

acestora și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Cu privire la

pedeapsa complementară aplicată de un an de zile, s-a arătat că acest cuantum

reprezintă minimum special, considerat ca nefiind satisfăcător pentru a conduce

la îndeplinirea scopului și funcțiilor pedepsei, sens în care, a solicitat și

majorarea cuantumului pedepsei complementare, iar, în ceea ce privește pedeapsa

prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., față de împrejurarea că, în comiterea

infracțiunii, inculpata s-a prevalat, atât de funcția pe care o deținea

într-una din entitățile juridice prevăzute de art. 145 C. pen., fiind vorba de

o instituție de utilitate publică, cât și atribuțiile de serviciu specifice

fișei postului de funcționar bancar - ofițer de credite, s-a apreciat că se

impunea și aplicarea acestei pedepse, ca o condiție necesară asigurării

scopului de prevenire, constrângere și educare a pedepsei.

Inculpata C.(C.)A.M.

a solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni reținute în

concurs într-o singură infracțiune prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 290 C. pen. și reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni,

administrative, respectiv, amenda prevăzută de art. 18

1

C. pen.,

urmând a se avea în vedere că inculpata are un copil în întreținere.

În subsidiar, a

solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 248

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258

C. pen.

Cu privire la latura

civilă, a precizat că hotărârea este vădit nelegală, în sensul că nu se putea

soluționa latura civilă pentru simplul fapt că acest prejudiciu este imputabil

și altor participanți la proces.

Instanța, în opinia

inculpatei, a încălcat dispozițiile art. 52 C. proc. pen. cu privire la

prezumția de nevinovăție.

A mai arătat că, din

considerentele sentinței, rezultă că instanța a ajuns la concluzia că nu se

impune disjungerea cauzei, întrucât inculpata nu a solicitat probe, or, aceasta

a uzat de procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, a

arătat că, deși prin rechizitoriul parchetului se rețin cheltuieli judiciare în

cuantum de 1.000 RON, prin sentința apelată i se impută inculpatei cheltuieli,

în faza de urmărire penală, în cuantum de 10.000 RON.

Prin Decizia penală

nr. 107/A din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpata C.(C.)A.M.

împotriva Sentinței penale nr. 168 din 22 noiembrie 2012 a Tribunalului

Călărași, a fost desființată, în parte, sentința atacată și rejudecând în fond:

A înlăturat aplicarea

prevederilor art. 81 - 82 C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe

care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatei C.(C.)A.M., din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.

13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248

1

C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 25 C. pen. rap. la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de

art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.(C.)A.M. la

pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

În baza art. 25 C.

pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e)

teza a II-a C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 200 RON amendă

penală.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. d) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat

inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, a stabilit ca inculpata

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 1.300 RON,

cheltuieli judiciare către stat în fond.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata

C.(C.)A.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la

art. 248, 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 246, 248

1

C. pen.

cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina

statului.

Curtea a reținut că,

în mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma

coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire

penală constând în aceea că, apelanta inculpată C.(C.)A.M., în calitatea sa de

funcționar în cadrul C.B. - Sucursala Râmnicu Vâlcea (consilier vânzări), a

înlesnit și l-a ajutat pe coinculpatul D.D. să obțină, în mod necuvenit, în

interes propriu și cu încălcarea dispozițiilor legale, două credite de nevoi

personale în cuantum de 1.200.000 RON și, respectiv, 700.000 RON (acesta din

urmă fiind obținut de către B.C., în fapt, fiind utilizat tot de către D.D.),

credite obținute în baza unor documente falsificate, respectiv, adeverințe de

salariu și nerambursate, producând, în acest mod, consecințe deosebit de grave,

anume, o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, în dauna C.B. S.A.

De asemenea,

inculpata a solicitat numitului P.G.D., în împrejurările și în scopul arătat

mai sus, întocmirea, cu date nereale, a două adeverințe de venit.

Instanța de prim

control judiciar a constatat că încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatei este incorectă, reținând că, în perioada săvârșirii celor două acte

materiale, inculpata era consilier de vânzări în cadrul C.B. - Sucursala

Râmnicu Vâlcea și, în această calitate, a avut, conform fișei postului,

atribuții arătate în actul de sesizare și menționate de instanța de fond în

cuprinsul hotărârii.

Coinculpatul D.D., în

calitatea sa de director în cadrul C.B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea, a

contractat un credit de nevoi personale în sumă de 1.200.000 RON pe o perioadă

de 25 de ani de la C. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, contract înregistrat sub

numărul RQ 07113009144516 din 16 noiembrie 2007.

La contractul de

credit au fost atașate următoarele înscrisuri sub semnătură privată: adeverință

de salariu emisă de C. - Sucursala Râmnicu Vâlcea pentru inculpatul D.D.,

adeverință de salariu emisă de B. Direcția Resurse Umane privind pe numita

D.C., soția inculpatului D.D., adeverința de salariu emisă de SC M. SRL Râmnicu

Vâlcea și înregistrată sub nr. 72 din 16 noiembrie 2007 privind pe numita D.C.

din care rezultă că aceasta din urmă era angajată la societatea respectivă, pe

durată nedeterminată, în funcția de consultant financiar bancar cu un salariu

de încadrare de 4.100 RON.

Această adeverință de

salariat a fost întocmită, de către numitul P.G.D., la solicitarea inculpatei

C.(C.)A.M., în numele S.C. M. S.R.L., fiind falsificată prin atestarea, în mod

nereal, a calității de salariat și a veniturilor sale, pentru persoana D.C. Din

adresa nr. 12.886 din 06 august 2010 emisă de ITM Vâlcea a rezultat că SC M.

SRL nu apare înregistrată, în bazele de date ale ITM Vâlcea, ca având

salariați.

Fără această

adeverință inculpatul D.D. nu ar fi putut contracta creditul de nevoi

personale.

În baza acestor acte,

prin aprobarea Comitetului de direcție al C. SA, creditul de nevoi personale a

fost convertit în categoria creditelor acordate salariaților, în condiții

preferențiale fiind încheiat, în acest sens, contractul de credit salarial,

înregistrat sub nr. 74 din 22 februarie 2008.

Fără ajutorul

inculpatei C.(C.)A.M., respectiv, fără adeverința emisă de SC M. SRL prin care

se atesta calitatea de salariat a soției inculpatului D.D., acesta din urmă nu

ar fi putut contracta creditul de nevoi personale.

A reținut că în

aceeași manieră, inculpata C.(C.)A.M. l-a ajutat și pe inculpatul B.C.,

respectiv, l-a rugat pe numitul P.G.D. să-i obțină o adeverință de salariat

pentru a putea beneficia de un contract de nevoi personale. În acest sens,

P.G.D. a întocmit o adeverință în numele SC L. SRL din care rezulta că B.C. era

salariat, fiind angajat la această societate, pe durată nedeterminată, în

funcția de inginer și avea un salariu net lunar de 7.883 RON.

Această adeverință a

fost dată inculpatei C.(C.)A.M. care a confirmat, prin semnătură, verificarea

telefonică a datelor înscrise în respectiva adeverință de salariu.

La accesarea

creditului bancar în sumă de 700.000 RON de către B.C. au fost prezentate, ca

și acte doveditoare a veniturilor realizate, documente care nu atestă o stare

de fapt reală, respectiv, calitatea de salariat a lui B.C. la SC L. SRL, deși

această societate nu apare înregistrată în baza de date a ITM Vâlcea ca având

salariați (adresă nr. 14.793 din 16 septembrie 2010).

Cu ajutorul

inculpatei C.(C.)A.M., inculpații D.D. și B.C. au obținut câte un credit de

nevoi personale de la C.B. S.A. - Sucursala Râmnicu Vâlcea, pe care altfel, nu

l-ar fi obținut.

Cele două adeverințe

de salariu întocmite, în fals, de către P.G.D., la solicitarea inculpatei

C.(C.)A.M., au fost determinante în obținerea creditelor de nevoi personale.

Așadar, inculpata, cu

depășirea atribuțiilor sale de serviciu, a procesat două cereri de credit, care

au avut la bază înscrisuri frauduloase (adeverințe de salariu false), pe care

le cunoștea, cu consecința acordării creditelor oneroase, respectiv, a întocmit

referatul de credit și a confirmat, prin semnătură, verificarea telefonică a

datelor respective din adeverința de salariu, verificare pe care, în mod

evident, nu a făcut-o.

Din această

perspectivă, instanța de apel a reținut că infracțiunea de înșelăciune constă

în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate, în scopul de a

obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, pricinuindu-se

astfel și o pagubă persoanei indusă în eroare.

Definitoriu pentru

caracterizarea infracțiunii de înșelăciune este acțiunea amăgitoare pe care o

întreprinde persoana ce comite această faptă, tocmai pentru a obține un bun

mobil sau imobil pentru sine sau pentru altul.

Subiectul activ poate

fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale ale răspunderii penale,

iar subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, de drept privat sau

public, al cărei patrimoniu a fost lezat, păgubit, prin săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune.

Atitudinea

făptuitorului prin care acesta comite infracțiunea de înșelăciune este

reprezentată de o acțiune sau inacțiune frauduloasă, de amăgire sau inducere în

eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate.

Mai mult, a constatat

că în cauză, infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită prin folosirea, de

către inculpații D.D. și B.C., a unor mijloace frauduloase (cele două

adeverințe de salariu false), fiind realizat, astfel conținutul agravant al

infracțiunii, prevăzut în art. 215 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea a fost

săvârșită și în forma specială a "înșelăciunii în convenții", prin

inducerea în eroare a partenerului contractual, respectiv, prin acțiunea de a

include în cele două contracte încheiate între părți informația esențială a

venitului realizat.

Partenerul

contractual C.B. S.A., prin Comitetul Director, din care făcea parte și

inculpatul D.D., alături de alte persoane cu atribuții decizionale în cadrul

băncii, a fost indus în eroare cu ocazia încheierii contractelor.

Urmarea imediată a

săvârșirii acestei infracțiuni a constat în crearea unei situații care a produs

o pagubă patrimoniului părții civile, înșelăciunea având consecințe deosebit de

grave, în înțelesul art. 146 C. pen.

Prejudiciul adus

patrimoniului unității bancare s-a produs în momentul încheierii contractului

de credit, prin inducerea în eroare a reprezentanților societății bancare, în

sensul că debitorii - soția inculpatului D.D. și inculpatul B.C. - realizează

venituri constante în vederea restituirii împrumuturilor.

Sub aspectul

intenției cu care făptuitorul acționează la momentul săvârșirii acestei

infracțiuni, a reținut că este esențial pentru existența faptei ca, la momentul

comiterii ei, făptuitorul să urmărească și să dorească inducerea în eroare a

persoanei vătămate, tocmai pentru a obține un bun. Astfel, această infracțiune

se comite cu intenție directă, făptuitorul urmărind obținerea unui folos

material injust.

Infracțiunea de înșelăciune

s-a consumat în momentul în care, prin prezentarea adeverințelor de venit

false, s-a produs inducerea în eroare care a determinat societatea bancară să

încheie contractele de credit în baza cărora inculpații D.D. și B.C. au primit

sumele solicitate, creând, astfel, în mod corelativ, o pagubă, contracte care,

în mod evident, nu s-ar fi încheiat fără aceste mijloace frauduloase.

Actele pregătitoare,

deși posibile, nu sunt însă pedepsite de lege, dar trebuie avute în vedere însă

la individualizarea pedepsei întrucât, de multe ori, sunt relevante cu privire

la pericolul pe care îl prezintă făptuitorul.

Când actele

pregătitoare au fost efectuate de o altă persoană, în speță, de către apelanta

inculpată, ajutând, astfel, pe autor, la realizarea acțiunii de amăgire, ele

devin acte de complicitate anterioară.

Cum, în cauză,

inculpata a făcut mai mult decât să înlesnească și să ajute autorii (de altfel,

în cazul inculpatului B.C., nici nu se pune această problemă) să îndeplinească,

în mod defectuos, un act de serviciu, astfel cum este incriminat abuzul în

serviciu, a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută

de dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a și dispus

schimbarea încadrării juridice conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

A mai reținut

instanța de apel că infracțiunea de abuz în serviciu este legată exclusiv de

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, exercitate în mod abuziv și nu

privește, așadar, o acțiune de inducere în eroare, cum este cazul în speță.

Pentru aceleași

considerente a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata

C.(C.)A.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la

art. 248, 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 246, 248

1

C. pen.

cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, a apreciat

că, în mod temeinic, instanța de fond a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpata C.(C.)A.M. din două infracțiuni

reținute în concurs într-o singură infracțiune prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu referire la

infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a

reținut că prevederile art. 17 lit. c) și d) din Legea nr. 78/2000 nu descriu

și nu determină structura juridică și conținutul constitutiv al unor noi

infracțiuni de fals ori de abuz în serviciu, altele decât cele regăsite în C.

pen. Textele de lege incriminează modalitățile agravate ale acestor

infracțiuni, atunci când faptele au fost săvârșite în scopul ascunderii uneia

din infracțiunile de corupție sau asimilate acestora ori în realizarea scopului

urmărit printr-o asemenea infracțiune.

Poziția subiectivă -

caracterizată de intenție calificată de scop, determină, în reglementarea

legii, modalitățile agravate ale infracțiunilor, atunci când acestea au fost

săvârșite în condițiile prevăzute în Legea nr. 78/2000.

Or, fapta de

instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost săvârșită în

scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune, în modalitatea complicității și

nu constituie o infracțiune în legătură directă cu infracțiunile de corupție

pentru a putea fi încadrată în prevederile art. 25 C. pen. cu referire la art.

290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Pentru aceste argumente

a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată prin înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatei a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen. constând în dispozițiile părții generale a C. pen.

incidente în cauza dedusă judecății, dispoziții ce privesc forma consumată și

continuată în care s-au realizat infracțiunile, contribuția adusă la săvârșirea

faptelor în calitate de complice și, respectiv, instigator; limitele de

pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; gradul ridicat de pericol social

al faptelor săvârșite reieșit din modalitatea și împrejurările concrete de

comitere a acestora - prin obținerea celor două adeverințe false, inculpata

apelantă i-a ajutat pe cei doi inculpați D.D. și B.C. să obțină credite de

nevoi personale pe care, altfel, nu le-ar fi obținut -, valoarea mare a

prejudiciului infracțional creat și nerecuperat, persoana și conduita

inculpatei - vârsta tânără a acesteia, faptul că are în întreținere un copil

minor, lipsa antecedentelor penale, dar și atitudinea procesuală sinceră de

recunoaștere și regret.

A constatat că, deși

instanța de apel a reținut, în favoarea inculpatei, în mod justificat,

circumstanțe atenuante judiciare, nu s-a indicat care anume circumstanțe au

fost reținute, în mod concret, dintre cele prevăzute, în mod limitativ, de

dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) - c) și art. 74 alin. (2) C. pen.,

context în care a reținut, în favoarea inculpatei, circumstanța atenuantă

judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere

conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii.

A apreciat că scopul

educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art 52 C. pen. poate fi atins,

numai prin aplicarea unei pedepse, pentru fiecare infracțiune săvârșită, cu

închisoarea și, respectiv, cu amenda pen