ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului penal de față, constată:

Prin sentința penală nr. 192 din 16 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata G.D.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În

baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de mai sus, inculpata G.D.R. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În

baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei G.D.R., pe durata

termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă intervalul de timp de 2 (doi) ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

II. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata A.E. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de mai sus, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În

baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatei A.E., pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă intervalul de timp de 2 (doi) ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Ia act că partea vătămată SC R. Bank SA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 15 C. proc. pen., respinge ca inadmisibile acțiunile civile formulate de SC E.K. România SRL în numele și pentru SC E.F. GMBH și de SC S. SARL prin SC K.I. SRL.

În

baza art. 348 C. proc. pen. anulează actele false, respectiv: adeverință de salariat din 14 decembrie 2006 emisă de SC L. SRL Craiova, adeverință de salariat din 30 ianuarie 2007 emisă de SC L. SRL Craiova, din 04 decembrie 2006 emisă de SC L. SRL Craiova, adeverință de salariat din 20 octombrie 2006 emisă de SC E.P. SRL, adeverință de salariu și vechime în muncă din 21 iulie 2006 emisă de SC R.C. SRL, adeverință de salariu și vechime în muncă din 22 august 2006.

Obligă pe inculpata G.D.R. la plata sumei de 860 RON, iar pe inculpata A.E. la plata sumei de 260 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 12 iunie 2012 dat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 337/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatelor:

- G.D.R., pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- A.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: T.M., G.M., T.E.N., C.I.D., M.V., A.Ș.L. pentru faptele de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 RON, având în vedere că aceștia au sesizat la 9 iunie 2010 organelor de poliție săvârșirea faptelor ce formează obiectul prezentei cauzei, considerându-se induși în eroare de către inculpatele G.D.R. și A.E. și reținând că actele materiale săvârșite de aceștia au o pondere relativ scăzută în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, beneficiari ai creditelor astfel obținute. De asemenea, s-a avut în vedere și atitudinea sinceră a acestora, situația financiară precară, faptul că au făcut demersuri pentru achitarea prejudiciului și lipsa antecedentelor penale.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței față de inculpata G.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În

fapt,

în actul de sesizare s-au reținut următoarele:

Inculpata G.D.R. este avocat în cadrul Baroului Olt de la data de 01 februarie 2005. în anul 2006 părinții săi G.D. și G.M. dețineau o societate comercială, SC R.C. SRL cu punct de lucru în comuna Ostroveni unde funcționa un magazin și un bar. Administratorul SC R.C. SRL era numitul G.M.

În

perioada iulie 2006 - ianuarie 2007, inculpata G.D. a determinat mai multe persoane să obțină credite bancare de la R. Bank, deși nu îndeplineau condițiile legale pentru obținerea creditelor, fiind ajutată de fiica sa inculpata G.D.R. și inculpata A.E. ce au falsificat adeverințele de salariat ale împrumutătorilor pe care aceștia le-au folosit la acordarea creditelor.

I. Inculpata T.M. a lucrat fără a i se întocmi contract individual de muncă în perioada de 1995-2006 în cadrul J.R.C. SRL în funcția de vânzătoare.

În

vara anului 2006, inculpata G.D. a rugat-o pe aceasta sa o ajute cu un împrumut bancar pe care să îl obțină în numele său, să-i remită banii urmând ca inculpata G.D. să achite ulterior creditul.

După mai multe insistențe și rugăminți, la data de 23 octombrie 2006, inculpata T.M. s-a deplasat împreună cu inculpata G.D. din comuna Ostroveni până în municipiul Craiova la sucursala R. Bank din incinta supermarket-ului S. unde au fost așteptate de inculpata G.D.R.

G.D. a spus angajatei băncii că este o salariată a sa care vrea să ia un împrumut și după ce a prezentat buletinul de identitate, inculpata T.M. a semnat contractul de credit din 23 octombrie 2006, a ridicat de la ghișeu suma contractată în cuantum de 9000 RON, pe care i-a dat-o inculpatei G.D., iar la ieșire aceasta i-a remis-o fiicei sale G.D.R.

Pentru obținerea creditului a fost folosită adeverința de salariu și vechime în muncă din 20 octombrie 2006, potrivit căreia inculpata T.M. era angajata SC E.P.C. SRL.

Administratorul SC E.P.C. SRL inculpata A.E. a confirmat eliberarea adeverinței, deși persoana nu era salariata societății, la rugămintea inculpatei G.D.R.

Creditul astfel obținut nu a fost rambursat către unitatea bancară.

II. Inculpata G.M. a fost angajată în anul 2006 la SC R.C. SRL Ostroveni în funcția de vânzătoare.

În

vara anului 2006, la rugămintea inculpatei G.D., care i-a spus că societatea are probleme financiare și are nevoie de bani, a fost de acord să contracteze un împrumut de la SC R. Bank și să-i predea acesteia banii. Contractul de a fost semnat la sucursala unității bancare din Craiova - Craiovița Nouă, la data de 24 august 2006, în prezența inculpatei G.D.R.

Inculpata G.M. nu era angajată legal la SC R.C. SRL Ostroveni, la data de 28 august 2006 când a fost întocmită adeverința ce a fost folosită pentru obținerea contractului de credit, fapt confirmat prin adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj din 17 august 2010.

În

adeverință s-a menționat în mod fals că, administratorul societății este T.M. deși, așa cum s-a menționat anterior, aceasta nu era nici măcar angajată la SC R.C. SRL Ostroveni. După ce a încasat de la ghișeu suma de 9000 RON inculpata G.M. i-a înmânat inculpatei G.D.R., care a asigurat-o împreună cu mama sa că nu vor fi probleme cu rambursarea creditului. G.M. a primit somații de la unitatea bancară și începând cu luna ianuarie 2011 a început să plătească lunar suma de 150 RON conform înțelegerii cu societatea care se ocupă de recuperarea creditului.

III. Inculpata T.E.N. aflându-se în relații de amiciție cu inculpata G.D. a fost rugată în anul 2006 să încheie în numele său un împrumut bancar și să îi dea banii pentru a cumpăra marfa urmând ca aceasta să achite ulterior ratele.

La insistențele acesteia a fost de acord să contracteze împrumutul iar în ziua de 27 iulie 2006 s-a întâlnit cu inculpata G.D.R. care i-a cerut să semneze adeverința de salariat, apoi, împreună s-au deplasat la Sucursala R. din cartierul Craiovița Nouă, unde a fost semnat contractul de credit din 27 iulie 2006 și cererea de credit către inculpata T.E.N., care a ridicat de la casierie suma 9000 RON și i-a predat-o inculpatei G.D.R.

Adeverința de salariu și vechime în muncă din 21 iulie 2006 eliberată de SC R.C. SRL pentru inculpata T.E.N. folosită la obținerea creditului este falsă deoarece inculpata nu era angajata societății, iar administratorul societății nu era T.M. ci numitul G.M.

Creditul nu a fost rambursat, cu toate că inculpata G.D. s-a angajat să facă acest lucru, iar începând cu luna ianuarie 2011 inculpata T.E.N. a început să achite lunar suma de 150 RON către societatea ce a preluat creditul nerambursat.

IV. Inculpatul C.l.D. a fost rugat în anul 2006 de inculpata G.D. să obțină un credit bancar în numele său, banii sa-i remită acesteia, urmând ca inculpata să achite ratele.

Inculpatul C.l.D. nu a fost angajat al SC L. SRL, dar a semnat adeverința din 14 decembrie 2006 în momentul în care s-a prezentat la filiala R. Bank din cadrul complexului comercial S. din municipiul Craiova cu ocazia semnării contractului de credit din 15 decembrie 2006.

După ce a primit suma de 2500 euro la ieșirea din bancă inculpatul a fost așteptat de inculpata G.D.R. căreia i-a predat întreaga suma de bani. Potrivit declarației inculpatului, în ziua de 15 decembrie 2006 s-a deplasat din comuna Ostroveni în municipiul Craiova cu un autobuz în care se mai afla și inculpata G.D., iar de la Restaurantul D. din cartierul Romanești, împreună cu aceasta s-a deplasat la domiciliul inculpatei G.D.R.

Inculpata G.D.R. a afirmat cu ocazia audierii că stampila de pe adeverința din 14 decembrie 2006 a fost aplicată de învinuita A.E. la biroul acesteia din fata parcului situat vis-a-vis de Primăria Municipiului Craiova. Creditul nu a fost rambursat, iar inculpatul C.I.D. a primit somație.

V. Inculpata M.V. ce locuiește în comuna O. județul Dolj a fost rugată în luna ianuarie 2007 de inculpata G.D. să obțină un împrumut bancar întrucât aceasta și soțul G.M. aveau probleme financiare, urmând ca soții G. să achite ulterior ratele.

Inculpata M.V. s-a deplasat în data de 30 ianuarie 2007 împreună cu inculpata G.D. la locuința fiicei acesteia din municipiul Craiova.

Inculpata G.D.R. i-a cerut inculpatei M.V. să semneze adeverința de salariu și vechime în munca din 30 ianuarie 2007, deși nu fusese niciodată angajata SC L. SRL în funcția vânzător.

Inculpata M.V. a fost însoțită la sediul băncii din incinta complexului comercial S. de către inculpatele G.D.R. și G.D., și după ce a semnat mai multe documente dintre care și contractul de credit din 30 ianuarie 2007, a așteptat aproximativ 2 ore pentru a ridica suma de 2000 euro pe care i-a predat inculpatei G.D., în prezenta fiicei sale G.D.R.

Potrivit declarației inculpatei M.V., pentru ca banca să facă verificări, inculpata G.D., i-a cerut numărul de telefon al unui vecin al său pe nume G.O. iar atunci când se aflau la bancă inculpata G.D. l-a sunat pe soțul său G.M. și i-a cerut meargă la telefonul familiei G.O. pentru a răspunde atunci când angajații băncii vor suna pentru verificări.

Inculpata G.D.R. a afirmat cu ocazia audierii că ștampila de pe adeverința din 14 decembrie 2006 a fost aplicată de inculpata A.E. la biroul acesteia din fața parcului situat vis-a-vis de Primăria Municipiului Craiova. Creditul nu a fost rambursat.

VI. Inculpatul A. (fost I.) Ș.L. a lucrat de mai multe ori în gospodăria familiei G. primind în schimb haine și mâncare.

În

anul 2006, inculpatul a fost determinat de numitul G.M. și inculpata G.D. să obțină un împrumut în numele său fiind asigurat de aceștia că se vor ocupa de toate formalitățile și vor achita ulterior ratele.

În

fața complexului comercial S., soții G. și inculpatul au fost așteptați de fiica acestora, inculpata G.D.R. care l-a pus să semneze mai multe acte printre care se aflau contractul de credit din 04 decembrie 2006 și adeverința de salariu și vechime în muncă din 04 decembrie 2006 eliberată de SC L. SRL. Acesta nu a fost angajat al SC L. SRL Craiova.

Suma de 2000 euro, a fost ridicată de inculpata G.D.R., iar pentru ajutorul dat, inculpatul A.Ș.L. (fost I.) a primit din partea familiei G. o bere și o porție de mici.

Inculpata G.D.R. a afirmat cu ocazia audierii cu ocazia audierii că ștampila de adeverința din 14 decembrie 2006, a fost aplicată de inculpata A.E., la biroul acesteia din fața parcului situat vis-a-vis de Primăria Municipiului Craiova. Adeverința eliberată pentru A. (fost I.) Ș.L. are același număr ca și aceea eliberată pentru M.V. deși au fost eliberate în aceeași lună de către SC L. SRL. Creditul nu a fost rambursat, iar inculpatul nu are posibilități financiare fiind beneficiar al ajutorului social.

Potrivit adresei Oficiului Registrului Comerțului Craiova din 30 noiembrie 2010, la data săvârșirii infracțiunilor administrator și asocial unic al SC E.P. SRL era inculpata A.E., administrator și asociat unic al SC R.C. SRL era numitul G.M., iar administrator al SC L. SRL martorul Z.F.

Conform adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă din 17 august 2012 T.E.N. și A.Ș.L. nu figurează în evidențe ca angajați cu contract individual de muncă în cadrul societăților menționate în adeverințele de salariu și vechime în muncă.

Martora J.L., a declarat că în urmă cu 7-8 ani a girat-o pe numita G.D. pentru un credit pe care aceasta nu l-a achitat însă nu a semnat adeverințele de salariu și vechime în muncă din 04 decembrie 2006, din 14 decembrie 2006 și din 30 ianuarie 2006 eliberate de SC L. SRL Craiova, la rubrica director economic pentru ca nu avea această calitate.

Potrivit declarației martorului G.M., semnătura de la rubrica „contabil" de pe adeverința de salariu și vechime în muncă din 22 august 2006 eliberată de SC R.C. SRL nu a fost executată de fratele sau G.L. Numărul de telefon, a afirmat martorul, ce apare la mențiunea „confirmat telefonic de domnul G.L. " și datele de contact nu aparțin SC G.C. SRL care se ocupa de contabilitatea SC R.C. SRL și în cadrul căreia își desfășura activitatea numitul G.L.

Administrator SC L. SRL Craiova, Z.F. a afirmat cu ocazia audierii că nu a semnat adeverința din 30 ianuarie 2007 ((eliberată pentru M.V.) și nu are cunoștință despre eliberarea adeverințelor din 04 decembrie 2006 (eliberate pentru A.Ș.L. și din 14 decembrie 2006 (privind pe C.l.D.).

Martorul a mai declarat că evidența contabilă a fost ținută perioada în care societatea funcționa de către inculpata A.E. ce s-a aflat în posesia ștampilei și a documentelor societății.

Raportul de expertiză grafică realizat de Institutul Național Criminalistică din cadrul IGPR a stabilit următoarele: semnăturile de la rubricile „administrator" respectiv „contabil", de pe adeverințele de salariu și vechime în muncă din 21 iulie 2006 și din 22 august 2006 au fost executate de inculpata G.D.R.; semnătura de la rubrica „administrator" de pe adeverința de salariu și vechime în muncă din 20 octombrie 2006 a fost executată de inculpata A.E.; semnăturile de la rubricile „administrator" respectiv „director economic" de pe adeverințele de salariu și vechime în muncă din 04 decembrie 2006 și din 14 decembrie 2006 au fost executate de inculpata G.D.R.; semnătura de la rubrica „director economic" de pe adeverința de salariu și vechime în muncă din 30 ianuarie 2007 a fost executată de inculpata G.D.R.

În

timpul urmăririi penale, inculpata G.D.R. a avut o atitudine sinceră și a recunoscut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în completarea și semnarea adeverințelor falsificate cu ajutorul inculpatei A.E. ce a aplicat ștampila SC L. SRL pe adeverințele de salariu și vechime în muncă completate pentru inculpații C.l.D., M.V. și I.Ș.L.

Inculpata A.E. a recunoscut falsificarea adeverinței de salariu și vechime în muncă din 20 octombrie 2006 eliberată inculpatei T.M. însă a negat faptul că ar fi aplicat ștampila SC L. SRL pe ce trei adeverințe menționate mai sus.

Declarația inculpatei G.D.R. coroborată cu declarația martorului Z.F. a demonstrat însă că ștampila SC L. a fost aplicată pe aceste adeverințe de către inculpata.

Situația de fapt expusă a fost demonstrată cu: denunțurile și plângerile formulate de T.M., G.M., T.E.N., C.I.D., M.V. și A.Ș.L.; contractele de împrumut și adeverințele falsificate; adresa SC E.P.C. SRL; adresa Oficiului Registrului Comerțului Craiova din 30 noiembrie 2010; adresa ITM din 17 august 2012; adresa Baroului Olt nr. 87 din 25 februarie 2011; declarațiile martorilor, raportul de expertiză grafică din 12 aprilie 2012; declarațiile inculpaților.

În

drept,

faptele săvârșite de inculpata G.D.R. descrise la pct. 1-VI din rechizitoriu, săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen. și complicitate la înșelăciune

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele săvârșite de inculpata A.E. descrise la pct 1, IIV, VI din rechizitoriu realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 21 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C pen.

Dreptul de creanță al R. Bank SA fața de debitori izvorât din contractele de credit încheiate a fost cesionat către SC E.F. GMBH și SC S. SARL.

SC E.K. România SRL în calitate de mandatar al SC E.F. GMBH, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu următoarele sume: 11.309,51 RON - creditul obținut de G.M.; 11.987,16 RON – T.E.N.; 12.140,61 RON T.M.

SC S. SARL prin reprezentant SC K.I. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu următoarele sume: 9815,43 RON (2274,25 euro) prejudiciul cauzat de I. (A.) Ș.L.; 11244,67 RON (2601,85 euro) prejudiciul cauzat de M.V.; 13 847,29 RON (3203,76 euro) prejudiciul cauzat de C.I.D.

Dosarul în care au fost trimise în judecată inculpatele a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 13 iunie 2012, sub nr. 1424/54/2012.

Competența instanței a fost stabilită potrivit art. 28

1

alin. (1) lit. b) C proc. pen., în raport de calitatea avută de inculpata G.D.R., avocat în cadrul Baroului Olt.

Cercetarea judecătorească

s-a desfășurat în perioada 09 octombrie 2012 - 02 iulie 2013, iar în cadrul acesteia au fost audiate inculpatele G.D.R. și A.E., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.

Totodată, au fost ascultați martorii din rechizitoriu G.M., M.V., J.L., I.C., C.I.D., G.M., T.E.N., T.M., Z.F., precum și în circumstanțiere, martorii M.I. și H.F.D., propuși de inculpata G.D.R. În conformitate cu disp. art. 327 alin. (3) C proc. pen. instanța a dat citire declarațiilor date de martorul A.Ș.L., în faza urmăririi penale, dată find imposibilitatea ascultării acestuia așa cum a rezultat din procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul din 09 octombrie 2012, inculpata A.E. a dat declarație prin care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale conform disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză,

Curtea reține următoarele:

Sub aspectul laturii penale

având în vedere că aceasta a solicitat judecarea cauzei în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției, declarând că

recunoaște în totalitate faptele descrise în actul de sesizare și că dorește ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, Curtea reține că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 320

1

alin. (1)-(4) C. proc. pen. Sub acest aspect, se constată că probele administrate în faza urmăririi penale demonstrează că inculpata A.E. este autoarea faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la înșelăciune, realitatea acestora fiind de netăgăduit, demonstrată de un probatoriu însușit necondiționat și integral, în raport de care acceptarea vinovăției, susținută nemijlocit în fața instanței, va fi apreciată ca recunoscută sincer și liber.

Astfel, sub aspectul actului material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (descris la pct. 1 din rechizitoriu), Curtea reține că inculpata A.E., în calitate de administrator al SC E.P.C. SRL a completat toate rubricile și a semnat adeverința din 20 octombrie 2006 în care se menționează în mod nereal că martora T.M. era angajata societății în funcția de tehnician merceolog, de 10 ani și 2 luni, având un salariu net încasat în ultimele 3 luni de 898 RON. În realitate, martora T.M. nu a lucrat niciodată la această societate, aspect recunoscut expres de inculpată, cu adresa f.n., comunicată IPJ-Dolj - Poliția Orașului Bechet. De asemenea, Curtea reține că inculpata a încredințat spre folosire această adeverință, inculpatei G.D.R., care s-a prezentat la biroul său, însoțită de martora I.C., așa cum rezultă din declarația aflată. Totodată, adeverința astfel întocmită a fost confecționată exclusiv în scopul inducerii în eroare a unității bancare cu privire la îndeplinirea condițiilor de acordare a creditului de către numita T.M.

Raportul de expertiză grafică întocmit în faza de urmărire penală a concluzionat că semnătura de la rubrica administrator de pe adeverința sus menționată a fost executată de inculpata A.E.

În

ceea ce privește cel de-al doilea act material al aceleiași infracțiuni (pct. 4 din rechizitoriu), Curtea reține că inculpata A.E. a semnat adeverința de salariat din 14 decembrie 2006, emanând de la SC L. SRL, în calitate de administrator, deși nu deținea o astfel de calitate, din relațiile comunicate de ORC Dolj cu adresa din 30 noiembrie 2010 rezultând că reprezentant legal al societății era martorul Z.F. Și în această adeverință se menționa în mod nereal că numitul C.I.D. era angajatul societății, în funcția de agent vânzări, de 4 ani și 2 luni, adeverința fiind încredințată spre folosire inculpatei G.D.R., în scopul inducerii în eroare a băncii cu privire la solvabilitatea solicitantului de credit.

Nu în ultimul rând, conform mențiunii făcute la 15 decembrie 2006 de funcționarul băncii R., contactată telefonic, inculpata A.E., a confirmat telefonic salariul și vechimea în muncă înscrise în adeverința sus menționată.

Sub aspectul actului material al aceleiași infracțiuni descris la pct. 5 din rechizitoriu, Curtea reține că deși adeverința emisă de SC L. SRL din 30 ianuarie 2007 (în care se menționa de asemenea în mod nereal că martora M.V. era angajata societății) a fost semnată atât la rubrica „director economic" cât și „administrator" de către inculpata G.D.R., inculpata A.E. a aplicat ștampila societății. Acest aspect rezultă din declarația inculpatei G.D.R.

, care se coroborează cu cea a administratorului SC L. SRL, care a afirmat că inculpata A.E. a ținut evidența contabilă și că tot aceasta reprezenta societatea în relațiile cu băncile și alte instituții, motiv pentru care ștampila și alte documente ale societății se aflau la aceasta.

De asemenea, Curtea reține că această adeverință a fost.eliberată și folosită în scopul inducerii în eroare a băncii cu privire la solvabilitatea solicitantului de credit - martora M.V., cu prilejul încheierii contracului de credit din 30 ianuarie 2007.

În

ceea ce privește actul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată descris la pct. 6 din rechizitoriu, Curtea reține că în mod similar cu fapta descrisă anterior, inculpata A.E. a aplicat ștamplila societății SC L. SRL pe adeverința din 04 decembrie 2006 în care se menționa în mod nereal că martorul A. (I.) Ș.L. era angajatul societății, cu o vechime de 6 ani și 9 luni având un salariu net în ultimele 3 luni de 804 RON. În realitate, conform declarației martorului sus menționat, acesta nu a lucrat niciodată la această societate, adeverința cu acest conținut fiind eliberată exclusiv pentru a da aparența îndeplinirii condițiilor de creditare de către solicitantul de credit și pentru a induce în eroare unitatea bancară cu privire la solvabilitatea acestuia.

Potrivit art. 290 C. pen. constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrieri ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul folosește el însuși înscrisul falsificat sau îl încredințează spre folosire alte persoane, în vederea producerii de consedințe juridice.

În

speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incrminate de textul legal sus citat, în forma continuată, inculpata A.E. falsificând la diverse intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, adverințele mai sus menționate, (semnarea în calitate de administrator, aplicarea ștampilei) astfel încât acestea să prezinte aparența îndeplinirii tuturor condițiilor de formă și încredințând spre folosire aceste adeverințe inculpatei G.D.R.

Sub aspectul formei de vinovăție, Curtea reține că actele materiale ce compun unitatea legală a infracțiunii continuate s-au realizat cu intenție directă, inculpata prevăzând și urmărind rezultatul faptei, respectiv periclitarea relațiilor sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură încrisurile sub semnătură privată.

În

ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., Curtea reține că procedând în modul sus arătat, inculpata a urmărit să creeze aparența îndeplinirii de către martorii T.M., C.I.D., M.V. și A. (I.) Ș.L. a condițiilor de creditare, în scopul inducerii în eroare a unității bancare - R. Bank cu privire la solvabilitatea solicitanților de credit și posibilitatea achitării ulterioare, de către unitatea angajatoare, a ratelor scadente, prin poprirea salariului cuvenit împrumutatului.

În

ceea ce privește scopul obținerii unui folos material injust pentru altul, Curtea constată că această condiție este îndeplinită, inculpata A.E. acționând de maniera mai sus descrisă pentru a le înlesni numiților G.D. și G.M.,

posibilitatea obținerii sumelor de bani necesare aprovizionării cu marfa, prin intermediul unor contracte de credit bancar ce urmau a fi încheiate de alte persoane.

Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpatei G.D.R., dar și din însuși conținutul tipizatelor adeverințelor falsificate, în care se specifică explicit scopul eliberării acestora - obținerea unui credit bancar.

Sub aspectul condiției referitoare la producerea unei pagube, Curtea constată că și aceasta este îndeplinită, în speță, ratele aferente contractelor încheiate de martorii T.M., C.I.D., M.V. și A. (I.) Ș.L. nu au fost achitate la termenele și în condițiile prevăzute în contractele de credit, astfel încât R. Bank a demarat procedura de executare silită împotriva debitorilor, iar ulterior a inclus creditele astfel acordate în categoria creanțelor neperformante (creanțe asupra unui debitor insolvabil), cesionându-le ulterior către SC E.F. GMBH și S. SARL. Conform Regulamentului Băncii Naționale a României privind clasificarea creditelor și plasamentelor toate expunerile brute care înregistrează restante mai mari de 90 zile și/sau pentru care au fost inițiate proceduri judiciare sunt clasificate în „pierdere".

Stabilind astfel, evident, instanța nu poate să primească apărarea formulată, cu ocazia dezbaterilor judiciare, de către apărătorul inculpatei A.E., în sensul ca situația de fapt stabilită în cauză, în raport cu acesta din urmă, lipsind condiția producerii unei pagube, nu ar sugera îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., față de considerentele ce preced nefiind justificată soluția de achitare solicitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) sau 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatei A.E., cât și la alegerea modalității de executare, Curtea a avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. iar, pe de altă parte, criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, decurs din modalitățile de săvârșire adoptate de inculpată, caracterul repetat al actelor materiale, întinderea mare în timp a activității infracționale cât și cuantumul mare al prejudiciilor cauzate părții vătămate R. Bank, neacoperite decât parțial până în prezent, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, cu o bună comportare anterioară, împrejurarea că aceasta are studii superioare, elemente cărora le-a recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu consecințele prev. de art. 76 C. pen.

De asemenea, Curtea a avut în vedere caracterul continuat al infracțiunii de fals în înscrisuri și contribuția efectivă a inculpatei la confecționarea înscrisurilor falsificate, dar și soluțile date de Parchet față de autorii faptelor de înșelăciune și uz de fals (scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ) persoane care, independent de împrejurarea că se consideră ei înșiși înșelați de părinții inculpatei G.D.R. și că nu au beneficiat de creditele contractate, au acționat în deplină cunoștință de cauză, în scopul inducerii în eroare a băncii.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei rezultante poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 81 C. pen.

a avut o poziție parțial sinceră, în raport cu aceasta instanța desfășurând procedura de judecată de drept comun, cum astfel este prevăzută în Titlul II, Capitolul II, Secțiunea I și II C. proc. pen.

Probatoriul administrat în cele două faze ale procesului, apreciat în ansamblu, cum astfel obligă art. 63 alin. (2) C. proc. pen., confirmă învinuirea adusă inculpatei prin actul de sesizare.

Astfel, împrejurările de fapt desprinse din declarațiile martorilor I.C., J.L., G.M., T.M., G.M., T.E.N., C.I.D., M.V. și A. (l.) Ș.L., declarațiile coinculpatei A.E. (aceasta recunoscând integral starea de fapt reținută în rechizitoriu, cum astfel s-a arătat mai sus), raportul de expertiză grafică întocmit în cauză, conturează existența faptelor atribuite inculpatei, acestea constând, pe de o parte, în confecționarea și folosirea adeverințelor false de salariat iar pe de altă parte, în înlesnirea inducerii în eroare și prejudicierea R. Bank, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, activitate care realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Elementele de fapt pe care se sprijină probator existența infracțiunilor săvârșite, participația, cât și vinovăția acestei inculpate, au fost judicios reținute la urmărirea penală, iar cercetarea judecătorească a confirmat realitatea acestora.

A rezultat că inculpata G.D.R., avocat în Baroul Olt, dorind să își ajute părinții - G.D. și G.M. - administrator al SC R.C. SRL, care se confrunta cu dificultăți financiare datorate lipsei de lichidități, a fost de acord să înlesnească acestora obținerea unor credite bancare, încheiate prin intermediul unor angajați ai societății.

Astfel, G.D., mama inculpatei, a identificat persoanele dispuse să se angajeze ca debitori în contractarea creditelor bancare, în persoana martorilor T.M., G.M., T.E.N., C.I.D., M.V. și A. (l.) Ș.L. și i-a determinat pe acestea să solicite creditele bancare.

Pe numele acestor persoane, inculpata G.D.R., ajutată uneori de inculpata A.E., iar alteori singură, a întocmit adeverințe false de salarizare, pe care persoanele sus menționate le-au folosit în vederea inducerii în eroare a unității bancare cu privire la îndeplinirea condițiilor de creditare, respectiv calitatea de salariat, vechimea în muncă, valoarea salariului net încasat în ultimele 3 luni.

În

referire la faptele de la pct. 1 din rechizitoriu, Curtea a reținut că inculpata G.D.R. a determinat-o pe inculpata A.E. să confecționeze adeverința de salariat din 20 octombrie 2006 privind calitatea de salariat, vechimea în muncă și salariul numitei T.M. la SC E.P. SRL, adeverință pe care a folosit-o, la unitatea bancară R. Bank pentru încheierea

contractului de credit din 23 octombrie 2006, valoarea creditului acordat fiind de 9000 RON. În acest sens, inculpata A.E. a declarat că inculpata G.D.R. s-a prezentat la biroul său, însoțită de martora I.C. și a rugat-o să îi elibereze o adeverință de salariat și vechime în muncă pentru numita T.M. De asemenea, martora T.M. a declarat că inculpata G.D.R. a însoțit-o la unitatea bancară, a discutat cu funcționara băncii condițiile de creditare și a completat formularele necesare.

Cu privire la faptele de la pct. 2 din rechizitoriu, Curtea a reținut că inculpata G.D.R. a confecționat adeverința din 22 august 2006 emanând de la SC R.C. SRL, în sensul că a completat toate rubricile, în care se menționează că numita G.M. este angajata societății, și a semnat în numele administratorului și directorului economic, așa cum rezultă din raportul de expertiză grafică. Totodată, incupata a menționat în mod fals că administrator al societății este numita T.M. deși cunoștea că această calitate aparține tatălui său, G.M., în scopul evident al înlăturării răspunderii acestuia pentru realitatea datelor înscrise în actul falsificat.

În

aceste condiții, nu pot fi primite apărările inculpatei în sensul că ar fi avut falsa reprezentare că numita G.M. este angajata societății, necunoscând împrejurarea că aceasta lucra la societatea sus menționată fără forme legale. Astfel, inculpata avea posibilitatea consultării registrului de evidență al salariaților societății, pentru a verifica dacă martora are sau nu încheiat contract de muncă, iar în cazul în care calitatea de angajat era reală, nu ar fi existat niciun motiv pentru interpunerea unei alte persoane decât adevăratul administrator.

Această adeverință a fost folosită în scopul inducerii în eroare la R. Bank de către martora G.M., care a semnat toate înscrisurile necesare contractării împrumutului, inclusiv contractul de credit din 29 august 2006, a încasat suma de 9000 RON, pe care a predat-o inculpatei G.D.R., conform celor convenite cu G.D.

În

ceea ce privește faptele de la pct. 3 din rechizitoriu, Curtea reține că în mod similar starea de fapt reținută mai sus, inculpata G.D.R. a procedat și în cazul adeverinței din 21 iulie 2006 (executând semnătura administratorului și a contabilului) în care se menționa că numita T.E.N. era angajata SC R.C. SRL și că aceste date erau atestate de administratorul T.M., deși nici martora T.E.N. și nici T.M. nu aveau o asemenea calitate.

Această adeverință a fost încredințată spre folosire numitei T.M., care, inducând în eroare banca cu privire la calitatea de salariat, vechimea în muncă și veniturile realizate, a încheiat cu aceasta contractul de credit din 27 iulie 2006, a încasat suma de 9000 RON pe care a predat-o inculpatei G.D.R., conform înțelegerii cu mama acesteia, G.D.

În

ceea ce privește faptele de la pct. 4, 5 și 6 din rechizitoriu, descrise și în cazul inculpatei A.E., Curtea reține că în cazul adeverințelor din 14 decembrie 2006 emisă de SC L. SRL privind pe C.I.D. și din 30 ianuarie 2007 privind pe M.V., inculpata G.D.R. a semnat la rubrica „director economic", iar în cazul adeverinței din 04 decembrie 2006 privind pe

A.Ș.L. la cea „administrator", falsificând semnătura administratorului statutar Z.F., așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză grafică întocmit în faza de urmărire penală, în toate cele 3 adeverințe specificându-se în mod nereal că martorii sus menționați sunt angajații societății SC L. SRL.

Aceste adeverințe au fost folosite de martorii C.I.D., M.V. și respectiv A. (l.) Ș.L. pentru inducerea în eroare a R. Bank cu ocazia încheierii contractelor de credit din 15 decembrie 2006 (martorul C.I.D., valoare credit 2500 euro), din 30 ianuarie 2007 (martora M.V., valoare credit 2000 euro) și din 04 decembrie 2006 (martorul A.Ș.L., valoare 2000 euro), cu privire la îndeplinirea condițiilor de creditare și solvabilitatea beneficiarilor.

Totodată, Curtea reține că după obținerea sumelor astfel contractate, martorii indicați mai sus le-au remis inculpatei G.D.R., conform înțelegerii cu mama acesteia, numita G.D., declarațiile acestora coroborându-se asupra acestui aspect și conturând astfel un mod de operare similar tuturor celor 6 acte materiale ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu care instanța a fost sesizată.

În

drept,

faptele inculpatei G.D.R., de a determina pe inculpata A.E. să falsifice o adeverință de salariat și de a falsifica ea însăși, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, adeverințe de salariat, prin contrafacerea semnăturii persoanelor care angajează societatea, respectiv prin plăsmuirea conținutului, urmată de încredințarea acestor înscrisuri către solicitanții de credite, întrunesc elementele constitutive al infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În

ceea ce privește forma de vinovăție, acestea au fost săvârșite cu intenție directă, inculpata prevăzând și urmărind rezultatul faptelor sale.

De asemenea, faptele aceleiași inculpate de a înlesni martorilor T.M., G.M., T.E.N., C.I.D., M.V. și A. (l.) Ș.L. (prin punerea la dispoziție a mijloacelor frauduloase - adeverințele falsificate), la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale obținerea de credite bancare prin inducerea în eroare a băncii cu privire la îndeplinirea de către solicitanți a condițiilor de creditare, în scopul obținerii unui folos injust pentru numiții G.D. și G.M., întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune în forma continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea apreciază îndeplinită și condiția referitoare la producerea unei pagube în patrimoniul unității bancare R. Bank, pentru același argumente detaliate în partea de considerente referitoare la inculpata A.E., reluarea acestora apărând ca redundată și inutilă.

În

ceea ce privește forma de vinovăție, Curtea reține că faptele mai sus descrise au fost săvârșite cu intenție directă, calificată prin scop, inculpata acționând în scopul procurării unui folos material injust - sumele de bani rezultate din creditele angajate

de martori, prevăzând și urmărind rezultatul acestora, respectiv producerea unei pagube în patrimoniul unității bancare. Aceasta rezultă implicit din modul în care a fost concepută activitatea infracțională, persoanele care urmau să contracteze creditele fiind recrutate din rândul angajaților fără forme legale, persoane evident insolvabile, astfel încât să fie paralizată o eventuală executare silită a acestora. De asemenea, Curtea reține că nu întâmplător adeverințele de salariat falsificate nu au provenit de la societatea administrată de tatăl inculpatei, sau chiar dacă au provenit, acestea au fost semnate în fals, în numele altei persoane decât administratorul statutar, pentru a se evita angajarea răspunderii ca terț poprit a SC R.C. SRL în eventualitatea unei executări silite împotriva împrumutaților.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatei G.D.R., cât și la alegerea modalității de executare, Curtea de apel a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, rezultat din modalitățile de săvârșire adoptate de inculpată, caracterul repetat al actelor materiale, întinderea mare în timp a activității infracționale cât și cuantumul mare al prejudiciilor cauzate părții vătămate R. Bank, neacoperite până în prezent prin vreo acțiune a inculpatei (ci doar parțial, de către martori), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, cu o bună comportare anterioară, vârsta tânără a acesteia, împrejurarea că aceasta are studii superioare, elemente cărora le-a recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu consecințele prev. de art. 76 C. pen.

Curtea a apreciat că, față de incidența cauzei de agravare decurgând din caracterul continuat al infracțiunii de fals în înscrisuri, este necesară aplicarea unei pedepse superioare minimului special, coborârea sub acest minim nu este nici obligatorie și nici oportună în cazul acesteia.

Ca și în cazul inculpatei A.E., Curtea a avut în vedere soluțile date de Parchet față de autorii faptelor de înșelăciune și uz de fals (scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ).

În

ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei rezultante poate fi atins chiar fără executarea acesteia, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 81 C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

Curtea constată că partea vătămată R. Bank SA nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, aceasta cesionând dreptul de creanță față de debitorii G.M., T.E.N. și T.M. către SC E.F. GMBH, reprezentată de mandatar SC E.K. România SRL și respectiv dreptul de creanță față de debitorii A.Ș.L., M.V. și C.l.D. către S. SARL prin reprezentant SC K.I. SRL, care s-au constituit părți civile în procesul penal cu sumele decurgând din contractele de credit încheiate de partea vătămată cu debitorii cedați.

De principiu, în aplicarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., pentru ca acțiunea civilă să fie exercitată în procesul penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea trebuie să fi cauzat un prejudiciu material sau moral, între infracțiunea respectivă și prejudiciu să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul trebuie să fie cert,

să nu fi fost reparat, și să existe o manifestare de voință din partea persoanei vătămate, pentru dezdăunarea sa.

Totodată, potrivit art. 15 rap. la art. 21 C. proc. pen., acțiunea civilă se poate exercita de persoana vătămată prin infracțiune, de către sau față de succesorii universali sau cu titlu universal (moștenitorii părții decedate - persoană fizică), iar în cazul persoanei juridice aceștia pot continua acțiunea civilă în caz de reorganizare, desființare sau dizolvare (alin. (2) al art. 21 C. proc. pen.).

Legea procesual penală nu prevede însă posibilitatea transmiterii convenționale, cu titlu particular a calității procesuale, art. 15 C. proc. pen. conferind numai persoanei vătămate prin infracțiune dreptul de a solicita tragerea la răspundere civilă a inculpatului, prin urmare, cesiunea de creanță intervenită între partea vătămată și cesionarii constituiți părți civile nu le conferă acestora dreptul de a exercita acțiunea civilă în procesul penal, acțiunea civilă fiind disponibilă, nu și transmisibilă prin acte între vii (cu titlu oneros sau cu titlu gratuit). Legiuitorul a prevăzut o facilitate acordată părții vătămate prin infracțiune, stabilind că acțiunea civilă exercitată în procesul penal este scutită la plata taxei de timbru (art. 15 alin. (4) C. proc. pen.), însă această facilitate nu poate profita unui terț față de raportul de drept procesual penal dedus judecății instanței penale.

Prin urmare, acțiunile civile exercitate în cauză de cele două părți civile care nu au calitatea de subiecți pasivi ai infracțiunilor deduse judecății, au fost apreciate ca inadmisibile.

Totodată, în cadrul rezolvării laturii civile, cu referire la dispozițiile art. 348 C. proc. pen., Curtea a dispus și anularea actelor false întocmite de cele două inculpate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:

În

temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., deoarece pedepsele aplicate inculpatelor pentru infracțiunea de înșelăciune se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât instanța a reținut numai dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., fără a indica și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., ca temei legal a reducerii pedepselor aplicate celor două inculpate. De asemenea, se susține că, în cazul ambelor inculpate, în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., deși nu s-au reținut circumstanțe agravante; hotărârea este contrară legii - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., cu referire la omisiunea instanței de a dispune confiscarea sumelor primite de inculpata G.D.R. de la împrumutători, așa cum rezultă din declarațiile din cursul urmăririi penale menținute în cursul cercetării judecătorești.

Drept urmare, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul celor mai sus menționate.

La termenul din 4 martie 2014, luând în considerare intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție calificarea căii de atac și a stabilit că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 255/2013, calea de atac cu a cărei soluționare este învestită, este apelul.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Parchetului a precizat că nu mai susține critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen. anterior,

arătând că s-au reținut dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, care nu impuneau reducerea pedepsei sub minimul special.

Urmare a intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Noului C. pen., reprezentantul Parchetului a susținut că legea penală mai favorabilă este legea veche, pe când inculpatele au solicitat aplicarea legii noi, considerând că aceasta este mai favorabilă.

Examinând cauza,

în temeiul art. 417 și urm. C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

I. Aplicarea legii penale mai favorabile

Aspecte generale

În

cursul soluționării apelului, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare un nou C. pen. și un nou C. proc. pen. care conține dispoziții de drept substanțial, așa încât sunt incidente prevederile art. 5 din Noul C. pen. ce reglementează, similar cu art. 13 C. pen. din 1968, aplicarea legii penale mai favorabile „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale".

Doctrina și jurisprudența au consacrat soluții diferite cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, mai precis referitor la mecanismul de aplicare a mitior lex, conturându-se două opinii: cea privind aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și cea privind aplicarea legii penale mai favorabile pe principiul aprecierii globale.

Până la momentul soluționării cauzei de față, în materia aplicării legii penale mai favorabile au intervenit două hotărâri importante:

decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 publicată în M. Of., Partea I nr. 319/30.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia dezlegării problemelor de drept.

Prin această decizie, în aplicarea art. 5 C. pen., s-a stabilit că prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, din motivarea deciziei reieșind că acesta este mecanismul general de aplicare a legii penale mai favorabile;

decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014,

prin care Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Deși dispozitivul nu prevede expres, prin considerentele deciziei se clarifică interpretarea