ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2013

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240 din 05 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 33 lit. a), art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.E., la pedeapsa închisorii de 5 ani, iar în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) ; lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225 din 11 aprilie 2005 de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2933/2004, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ce a fost contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunile deduse judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A.Ș.,arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 72/U din 25 noiembrie 2011, emis de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr: 7768/120/2011, deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) rap.la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ș.A., la pedeapsa închisorii de 3 ani și în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen. rap.la art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat disp. art 71, 76 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere și în baza art. 86 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicate de 3 ani închisoare (5 ani).

În baza art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., rap.la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata G.L., la pedeapsa închisorii de 3 ani și în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere și în baza art. 862 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani la care se adaugă cuantumul pedepsei aplicate de 13 ani închisoare (5 ani).

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a autoturismului, folosit de inculpată la transportul părților vătămate în vederea practicării prostituției.

S-a luat act că părțile vătămate D.M.B., O.E., K.S. și M.M. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Dâmbovița a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpații B.E., R.A.Ș., Ș.A. și G.L., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același act de acuzare, s-a dispus trimiterea în judecată și a o inculpaților P.S. și K.S., care au înțeles a uza de prevederile art. 3201 C. proc. pen., fiind pronunțată sentința penală nr. 59 din 24 februarie 2012 cauza fiind disjunsă cu privire la ceilalți inculpați și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților F.l.R., K.S., B.E., O.E., D.M.B., M.M. pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 12 din Legea nr. 678/2001, art. 329 și 328 C. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.E.A. pentru aceleași infracțiuni, disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea continuării cercetărilor față de învinuiții B.E. și M.T.F., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 328 și 329 C. pen.

Instanța de fond a reținut că în cursul anului 2011 inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și de droguri, grup ce era condus din penitenciar de către inculpatul P.S., cunoscut membru al lumii interlope brașovene, care controla activitatea infracțională de prostituție a mai 0 multor tinere care erau obligate să-i aducă la cunoștință prin mesaje S.M.S. în timp real numărul clienților, sumele de bani obținute cu ocazia întreținerii de raporturi sexuale, tinerele locuind și desfășurând această activitate pe raza municipiului Brașov în apartamente alese cu grijă de acesta.

În cazul în care nu obțineau suficiente sume de bani din activitatea infracțională, comparativ cu pretențiile sale, recurgea la acte de violență și amenințare ce erau duse la îndeplinire prin intermediari, respectiv B.E., R.A., Ș.A., aflați în libertate, atunci când considerau că este necesară aplicarea unor corecții.

Inculpații B.E. și R.Ș.A. l-au cunoscut pe inculpatul P.S. în Penitenciarul Mărgineni în perioada detenției, R.Ș. fiind coleg de celulă cu acesta. Conform înțelegerii cu P.S., după eliberarea din penitenciar, R. s-a deplasat în județul Brașov și a locuit la Ș.A., nepotul lui P.S. în localitatea Veneția de Sus, județul Brașov. Inculpata G.L. este fosta soție a numitului A.M., fratele vitreg al inculpatului P.S.

În datele de 10 octombrie 2011 și 21 noiembrie 2011, atât O.E., cât și K.S. au fost lovite de către cei 3 inculpați la indicațiile lui P.S., care a aflat în convorbire telefonică, asculta și totodată le dădea ordine privind fiecare lovitură aplicată fetelor.

În cadrul grupării B.E., R.A.Ș. și Ș.A. aveau rolul de a le proteja, inclusiv prin violență pe fete de clienții recalcitranți, dar și de a le disciplina pe acestea în momentul în care ieșeau din cuvântul lui P.S., iar inculpata G.L. avea rolul de a le transporta în diferite locații pentru a întreține relații sexuale cu clienții care apelau la serviciile lor.

În relațiile cu ceilalți proxeneți din zona Brașovului, cei trei inculpați aveau rolul strict, fie de a-i elimina prin violență, fie de a-i obliga tot prin violență, să plătească taxă de protecție pentru membrii grupării.

Tot aceștia aveau rolul de a determina tot prin mijloace violente pe prostituatele din zona Brașovului, care nu erau protejate de proxeneți, să plătească taxă de protecție membrilor grupării.

În ceea ce privește activitatea de racolare de fete, care să practice prostituția pentru membrii grupării, un rol important l-a avut R.A., G.L. și Ș.A.

Pentru B.E. se prostitua de bună-voie M.T.F., dar și alte persoane. La un moment dat, K.S. și O.E. au intenționat să plece din țară în ciuda voinței liderului P.S., însă la ordinul acestuia, cele două au fost agresate fizic de către R.A.Ș. și Ș.A. (declarațiile părților vătămate, precum și rapoartele de expertiză medico-legaiă din 25 noiembrie 2011 emise de către S.J.M.L. Dâmbovița.

Coordonarea și controlul activității infracționale se realiza cu ajutorul telefonului mobil (procese-verbale de redare a acestor convorbiri telefonice). S-a apreciat de către instanța de fond că, această situație de fapt este dovedită prin: declarații inculpați, declarații martori, declarațiile părți vătămate, notă sinteză a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise interceptate în cauză, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice, rapoarte de constatare medico-legale, fișe cazier judiciar, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Variantele prezentate de inculpați cu ocazia audierii în instanță pe parcursul cercetării judecătorești în sensul că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, nu fac parte din nicio grupare infracțională, nu au aplicat corecții părților vătămate, retractările declarațiilor ca urmare a presiunilor exercitate de către organele de cercetare penală asupra lor, au fost înlăturate de către instanță; ca fiind vădit nesincere, neprobate, fiind infirmate de întregul material probator administrat în cauză;

În acest sens, s-au avut în vedere declarațiile părților vătămate O.E., M.M., V.R., D.M. care confirmă faptul că se prostituau, îndeplinind ordinele lui P.S., transportul fiind asigurat de inculpata G.L., fiind supravegheate îndeaproape prin intermediul inculpaților, care din când în când le aplicau corecții atunci când nu îndeplineau ordinele trasate de către liderul grupării.

Martorii audiați au confirmat că au întreținut relații sexuale cu părțile vătămate pentru anumite sume de bani, părțile vătămate fiind contactate prin intermediul anunțurilor publicate în ziarul local „T.E."

Revenirea în declarații de către inculpați și de către partea vătămată O.E. în faza cercetării judecătorești, în sensul nerecunoașterii faptelor, nefăcând dovezi că asupra lor s-au exercitat mijloacele de constrângere nu sunt de natură a lipsi de eficiență declarațiile date în fața organelor de urmărire penală cu respectarea prevederilor legale.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu alte probe, ori, varianta susținută de inculpați în sensul nerecunoașterii faptelor nu este confirmată de nicio probă.

Declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte probe, astfel încât, constituie mijloace de probă în sensul art. 69 C. proc. pen., simpla afirmare a unei stări de fapt fără a fi coroborată cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați respectiv, negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe pertinente. Declarațiile inculpaților nu pot demonstra decât nesinceritatea, ele neputând fi invocate în apărare.

Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților s-a constatat de către instanță că sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, elementul material concretizându-se în modalitatea normativă a constituirii unui grup infracțional care viza săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, iar în privința infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 143/2002, elementul material s-a concretizat în recrutarea, transportarea, cazarea tinerelor fete în vederea practicării prostituției și în actele de violență și amenințare executate prin intermediari la comandă, asupra mai multor tinere, victime ale traficului de persoane, îngrădindu-se în acest mod dreptul la libertatea de voință și acțiune, fiind lezate în același timp valori sociale secundare, respectiv demnitatea, integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața acestora.

La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, circumstanțele reale ale cauzei descrise mai sus, cât și circumstanțele personale ale inculpaților.

La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului B.E., instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele reale ale cauzei, cât și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, având un rest de 833 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată acestui inculpat de către Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 225 din 11 aprilie 2005 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, antecedență penală, ce o atrage aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. Prin prisma acestor criterii instanța a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins numai prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 5 ani, în regim privativ de libertate, cuantum care reflectă gravitatea faptelor comise.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.A.Ș., instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social al faptelor săvârșite considerat ca fiind ridicat, circumstanțele reale ale cauzei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind recidivist, în speță, fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Prin prisma acestor criterii, instanța a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins numai prin condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate orientate într-un cuantum care să reflecte gravitatea faptelor comise.

Așa fiind, prin condamnarea inculpatului la pedepse de câte 5 ani, urmând a executa în urma contopirii pedeapsa cea mai grea, respectiv de 5 ani închisoare, se poate asigura reeducarea inculpatului, care urmează să conștientizeze gravitatea faptelor comise.

În privința inculpatului Ș.A., la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv circumstanțele reale ale speței mai sus descrise, cât și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări ce justifică diminuarea semnificativă a pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen., acordarea acestora fiind în raport de compatibilitate cu scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare văzute în integralitatea lor de disp. art. 72 C. pen. Conduita bună a inculpatului Ș.A. anterior săvârșirii infracțiunii este atestată de lipsa cazierului judiciar și de atitudinea inițial sinceră a inculpatului la urmărirea penală, împrejurări de care instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum de 3 ani închisoare rezultată în urma contopirii realizează atât scopul coercitiv, cât și cel preventiv al pedepsei. A constatat că din analiza datelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul a realizat consecințele faptei sale și că nu este nevoie de recluziunea sa temporară din societate, pentru a nu comite noi infracțiuni, mai mult, o pedeapsă cu executarea în regim de detenție ar avea consecințe importante asupra acestuia, având în vedere că se află totuși la o vârstă fragedă.

În raport de circumstanțele personale ale acestuia, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru ca executarea pedepsei care urmează a-i fi aplicată să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., apreciindu-se că prin această modalitate de individualizare se poate asigura și scopul educativ al pedepsei prin atitudinea anterioară a săvârșirii faptei, inculpatul dovedind că a înțeles gravitatea faptei comise și că reprezintă o întâmplare din viața sa. Prin urmare, instanța a stabilit un termen de încercare de 2 ani, la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, și în baza art. 863 C. pen., s-a stabilit ca pe durata acestui termen de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. pen., măsuri ce vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

În privința inculpatei G.L., la stabilirea și individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv situația actuală a speței, cât și persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, aspecte ce a determinat instanța să rețină circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. Prin prisma acestor criterii, tribunalul a apreciat că prin aplicarea unor pedepse la câte 3 ani închisoare, urmând, a executa în urma contopirii pedeapsa cea mai grea de 3 ani, se poate asigura reeducarea inculpatei, care urmează să conștientizeze gravitatea faptelor comise.

Tribunalul a apreciat că în privința acestei inculpate obligarea acesteia să execute în regim de detenție pedeapsa, ar fi un exces de fermitate de represiune penală și față de împrejurarea că inculpata are un copil minor în întreținere care se află la o vârstă fragedă și necesită prezența ei în familie pentru a asigura o supraveghere și educație corespunzătoare minorului care a îmbrățișat o carieră sportivă, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru ca executarea pedepsei care urmează a-i fi aplicată să fie suspendată sub supraveghere, confor mart. 861 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.E., R.A.Ș., Ș.A. și G.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât prin prisma greșitei lor condamnări, cât și pentru greșita individualizare a pedepselor principale ce le-au fost aplicate.

Prin Decizia penală nr. 161/A din 29 ianuarie 2013 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpata G.L., împotriva sentinței penale nr. 240 din 05 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființat-o în parte și rejudecând, a înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 lit. b) C. pen. cu privire la autorism. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A luat act de retragerea apelului declarat de către inculpatul Ș.A., împotriva sentinței penale nr. 240/05 iulie 2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița.

A respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpații B.E. și R.A.Ș. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 350 alin. (1) C.pr.pen. a menținut ca legală și temeinică starea de arest preventiv a inculpaților apelanți B.E. și R.A.Ș., în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2011 la zi, pentru fiecare din acești inculpați și a obligat inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

A constatat că în raport de probele administrate atât în cursul urmăriri penale, cât și în faza cercetării judecătorești rezultă integral comiterea cu vinovăție a faptelor reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței de judecată, soluția de condamnare fiind astfel legală în privința tuturor inculpaților, iar încadrarea juridică dată faptelor comise de fiecare dintre inculpați este corectă, în raport de actele materiale desfășurate de către fiecare dintre aceștia, criticile inculpaților, privind greșita lor condamnare, fiind astfel apreciate ca nefondate.

A constatat că încadrările juridice date faptelor sunt corecte și prin prisma pluralității infracționale ce s-a reținut în privința inculpaților B.E. și R.A.Ș.

A reținut că, potrivit cazierului judiciar al inculpatului B.E., aceasta fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală 225 din 11 aprilie 2005 a Tribunalului Brașov, pedeapsă ce a fost executată în perioada 22 noiembrie 2004 - 10 august 2010, când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de 833 zile și în aceste condiții, în mod corect s-a reținut că noile infracțiuni au fost comise în starea de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., dispunându-se în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) teza a II-a C. pen. revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 833 zile.

De asemenea, a constatat că la rândul său, nici inculpatul R.A.Ș. nu este la prima încălcare a legii penale, în cazierul său judiciar figurând, mai multe condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în perioada minorității, precum și condamnarea la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 761 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei sector 2 București, pedeapsă pe care a executat-o integral, fiind liberat la termen la 13 octombrie 2011. Ca atare, inculpatul a comis infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă mare postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., așa cum în mod corespunzător a reținut prima instanță.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, a reținut instanța de apel că prima instanță s-a orientat în aplicarea unor pedepse în cuantumuri adecvate față de gravitatea infracțiunilor comise de - către inculpații apelanți, reținând și analizând atât contribuția pe care fiecare dintre aceștia au avut-o la activitatea grupului, cât și antecedentele penale ale fiecăruia.

În ceea ce privește pe inculpații B.E. și R.A.Ș., în sarcina cărora s-a reținut pluralitatea infracțională reprezentată de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., respectiv recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. în raport de argumentele prezentate mai sus, a constatat că nu se impune a fi reformată sentința apelată, atâta vreme cât prin persistența lor infracțională, manifestată în mod evident, apelanții pun în evidență o periculozitate accentuată în încălcarea dispozițiilor legale, care conduce la concluzia că pedepsele stabilite de instanța de fond sunt pe deplin corespunzătoare, atât sub aspectul întinderii, cât și în privința modalității de executare, fiind respectate toate criteriile avute în vedere de legiuitor, astfel cum acestea au fost definite în cele de mai sus.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei G.L., a reținut că instanța de fond a realizat, de asemenea, o corespunzătoare individualizare atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare stabilită.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat de către inculpata G.L. vizând confiscarea specială dispusă de către instanța de fond în baza art. 118 lit. b) C. pen. a autoturismului, a constatat că este întemeiat, arătând că în conformitate cu prevederile art. 118 lit. b) C. pen. confiscarea specială vizează bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Cum din înscrisul depus de către inculpata apelantă la dosarul cauzei în apel, cartea de identitate a vehiculului înmatriculat, înscris prezentat și în original, rezultă faptul că autoturismul cu privire la care prima instanță a dispus confiscarea aparține unei terțe persoane, C.C., și nu se poate stabili că această din urmă persoană ar fi cunoscut scopul folosirii autoturismului, a constatat că măsura confiscării speciale nu poate fi dispusă în cauză.

Totodată Curtea, în baza art. 369 C. proc. pen. a luat act de retragerea apelului declarat de către inculpatul Ș.A., împotriva sentinței penale nr. 240 din 05 iulie 2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul R.A.Ș. și a solicitat în temeiul cazului de casare prev de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prev de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. si a solicitat reducerea pedepsei, arătând că părțile vătămate s-au prostituat din proprie inițiativă și nu au fost forțate.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat R.A.Ș. dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte constată că prima instanță și instanța de apel au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt prin hotărârea atacată este contrată probelor dosarului. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare revăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă existența faptei pentru care inculpatul R.A.Ș. a fost trimis în judecată, situație confirmată și de instanța de prim control judiciar.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatului R.A.Ș., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, din declarațiile coinculpaților, declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, date atât în cursul urmării penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, nota sinteză a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise interceptate în cauză, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice, rapoarte de constatare medico-legale, fișa de cazier judiciar, rezultă că în cursul anului 2011 inculpatul R.A.Ș. împreună cu ceilalți coinculpați s-au constituit într-un grup infracțional organizat, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și de droguri, grup ce era condus din penitenciar de către inculpatul P.S., care controla activitatea infracțională de prostituție a mai multor părți vătămate.

La instanța de fond au fost audiați inculpații Ș.A. fila 49 din dosar, R.A.Ș., fila 50 dosar, B.E., fila 51, G.L., o fila 56, părțile vătămate K.S., fila 52, O.E., fila 102,, D.M. fila 143, martorii B.M.I., fila 104, B.C., fila 105, M.C., fila 106, T.L., fila 107, R.N. fila 108, Z.D. fila 109, P.M.G. fila 110, C.M. fila 111, P.E.A., fila 240, T.S. fila 241, V.C.C. fila 242, T.H.C., fila 287, Ș.C., fila 288 (vol. l dosar), B.I.F., fila 47, vol. II, dosar, B.I., fila 48, U.A.C. fila 49, R.S.F. fila 50, vol. II din care rezultă situația de fapt așa cum în mod corect a fost reținută.

Vinovăția inculpatului este dovedită și de declarațiile coinculpaților P.S. și K.S., care au înțeles a uza de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., fiind pronunțată sentința penală nr. 59 din 24 februarie 2012, cauza fiind disjunsă cu privire la ceilalți inculpați. Înalta Curte are vedere și declarațiile părților vătămate O.E., M.M., V.R., D.M. care confirmă faptul că se prostituau, îndeplinind ordinele lui P.S., transportul fiind asigurat de inculpata G.L., acestea fiind supravegheate îndeaproape prin intermediul inculpaților, care din când în când le aplicau corecții atunci când nu îndeplineau ordinele trasate de către liderul grupării. Martorii audiați au confirmat că au întreținut relații sexuale cu părțile vătămate pentru anumite sume de bani, părțile vătămate fiind contactate prin intermediul anunțurilor publicate în ziarul local „T.E."

Astfel, Înalta Curte, față de cele menționate, constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului R.A.Ș., astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv dispozițiile art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă activitatea infracțională dedusă judecății.

Cu privire la motivul invocat de inculpat prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite prevăzute de lege.

Instanța de fond și instanța apel, prin hotărârile pronunțate, au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și persoana inculpatului R.A.Ș., astfel că pedeapsa aplicată este de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., atât prin cuantum cât și modalitate de executare.

Totodată, Înalta Curte, constată că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, soluție menținută și confirmată și de instanța de apel, s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului R.A.Ș., iar pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost just individualizată față de circumstanțele reale și personale.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului R.A.Ș., pentru faptele săvârșite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările comiterii acestora, circumstanțele reale în care au fost săvârșite, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului, care a săvârșit fapta în stare de recidivă, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 898/2004, prin care, totodată, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 9 luni, aplicată prin sentința penală nr. 761 din 18 septembrie 2007, a Judecătoriei sectorului 2, definitivă prin Decizia penală nr. 684 din 15 ianuarie 2007, a Tribunalului Municipiului București.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, iar pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporționalității cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că pedeapsa a fost just individualizată față de cele mai sus menționate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului R.A.Ș. de 5 ani închisoare cu executarea în regim de detenție.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa ca măsură de constrângere are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului R.A.Ș., astfel cum a fost individualizată de instanțele anterioare.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că decizia atacată este legală și temeinică și că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului R.A.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 161/A din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2011 la 29 ianuarie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 161/A din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2011 la 29 ianuarie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțata în ședință publica, azi, 29 ianuarie 2013.