ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2718/2013

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 55/S din 27 februarie 2013 Tribunalul Brașov în baza art. 208

alin. (1)-art. 209 alin. (1) lit. g), lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și

6 luni închisoare.

În

baza art. 192 alin. (1), alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În

baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. b), lit. c) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. același inculpat a fost condamnat la două pedepse de 5 ani

închisoare flecare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea

art. 35 alin. (1) C. pen. i s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R.G.,

iar în final inculpatul va executa pedeapsa principală de 25 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71-art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea

de arest a inculpatului R.G., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de

la 28 august 2012 la zi.

În

baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. inculpatul

R.G. a fost obligat la plata

următoarelor sume de bani:

- 15.000 euro, echivalent în RON la momentul

efectuării plații, daune materiale și 30.000 euro, echivalent în RON la momentul

efectuării plații, daune morale către partea civilă L.G. senior, aceste sume cu

titlu de despăgubiri civile.

- 30.000 euro, echivalent în RON la momentul

efectuării plații, daune morale către partea civilă L.G. junior, această sumă cu

titlu de despăgubiri civile.

- 5.000 RON daune materiale și 30.000 euro,

echivalent în RON la momentul efectuării plații, daune morale către partea civilă

B.M., aceste sume cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut ca inculpatul R.G. a executat de-a lungul timpului diferite lucrări pentru

familia L., lucrări remunerate cu bani luați de către L.E. din același loc respectiv

de sub o fața de masă a unui corp de mobilier situat într-o camera din locuința

familiei menționate, aspect sesizat și de inculpatul R.G.

Tribunalul a reținut că inițial inculpatul

R.G. a intenționat să fure bani din același loc, aflat într-un corp de clădire din

imobil, însă nu a găsit bani în locul unde știa că familia L. îi ținea, drept pentru

care inculpatul a ieșit în curtea interioară unde a fost surprins de către L.E.

care s-a retras în al doilea corp de clădire din curte, loc unde soții L. obișnuiau

să doarmă.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul

R.G. a urmat-o pe L.E., intrând în camera unde se mai afla și partea vătămată L.G.

senior, moment în care, de frică, acesta din urmă l-a apucat pe inculpat de cureaua

pantalonilor, iar L.E. a început să se lupte cu inculpatul.

Inculpatul R.G. a scos atunci din buzunarul

pantalonilor un briceag cu care l-a tăiat pe L.G. la mâini și a lovit-o în mod repetat

pe L.E. în zona antebrațelor și a capului, urmare a acestor agresiuni, L.E. decedând

datorită hemoragiei externe masive consecutive secționării complete a arterei radiale

a antebrațului drept.

Tribunalul a reținut că toate probele expuse

relevă, fără dubiu, vinovăția inculpatului R.G. în raport cu infracțiunile ce i

se impută, iar încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este corectă,

reținând vinovăția inculpatului,

în baza probelor administrate

în cauză.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul R.G.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat

desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza aplicarea unui spor de pedeapsă

inculpatului, întrucât aceasta nu este corect individualizată raportat la pluralitatea

de infracțiuni comise în stare de recidivă.

Inculpatul R.G. a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante de ordin personal raportat

și la modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori prin decizia penală nr. 47/AP din 19 aprilie 2013, în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul R.G.

În

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus în continuare

arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 27 februarie 2013 până

la 19 aprilie 2013 și s-a menținut starea de arest a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a constatat că instanța de fond în baza probelor administrate în cauză a reținut

în mod corect starea de fapt și a individualizat în mod legal pedepsele aplicate

inculpatului, ținând seama și de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului.

Circumstanțele personale ale inculpatului,

respectiv sinceritatea acestuia, faptul că regretă fapta comisă, au fost avute în

vedere de prima instanță în limitele generale de individualizare a pedepsei potrivit

prevederilor art. 72 C. pen.

În

raport de gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, modalitatea

și împrejurările în care faptele au fost săvârșite, persoana inculpatului, care

are antecedente penale și cuantumul pedepsei aplicate, curtea a apreciat că nu se

impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante

personale, astfel cum a solicitat acesta.

Curtea a reținut că faptele inculpatului,

într-adevăr sunt grave, dar instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse crescânde,

cea mai mare fiind pentru infracțiunea de omor deosebit de grav de 25 de ani închisoare,

stabilită la limita maximului special al pedepsei cu închisoarea prevăzut de legea

penală, astfel că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.

Împotriva deciziei nr. 47/AP din 19 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, a declarat recurs inculpatul R.G.

Prioritar, având în vedere data pronunțării

deciziei atacate, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi

de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Cazul de casare indicat oral de către inculpat,

mai precis cel prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

face parte din cazurile ce pot fi luate în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, la data de 19 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare

(pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse

în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare

prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale

aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau

în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Totodată, în realizarea aceluiași scop,

de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai

aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen.,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse

în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpatul R.G., a criticat

decizia penală pronunțată sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată

de instanța de fond, considerată prea mare în raport cu circumstanțele reale ale

comiterii faptei și cu datele sale personale, situație exclusă, însă, din sfera

de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului,

potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste

considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

R.G. împotriva deciziei penale nr. 47/AP din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 385

17

alin. (4)

C. proc. pen., din durata pedepsei închisorii aplicată recurentului inculpat va

deduce detenția de la de la 28 august 2012 la 16 septembrie 2013.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

a fost obligat la plata plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 47/AP din 19 aprilie 2013 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 28 august 2012 la 16 septembrie

2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie

2013.