ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr.

168 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Craiova – Secția Penală și pentru cauze cu

minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatei F.M., care a fost obligată

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 189 din 14

septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. 8561/95/2009,

în baza art. 254 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei F.M. la

câte 3 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (2

fapte); în baza art. 256 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni

închisoare, iar conform art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatei în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3

ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.; s-au interzis inculpatei

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen. și în baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendare executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 71 alin. (5)

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a stabilit termen

de încercare de 5 ani compus din durata pedepsei de 3 ani la care de adaugă 2

ani și s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86

3

pct. 1 lit.

a)-d) C. pen. respectiv: a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul

desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, acest serviciu fiind desemnat pentru supraveghere inculpatei; b) să

anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-au pus în vedere

inculpatei dispozițiile art. 86

4

C. pen.; în baza art. 254 alin. (3)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată suma de 550 euro în echivalent în

monedă națională la data confiscării; în baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a

dispus confiscarea de la inculpată a setului de pahare și pachetului de cafea,

iar dacă acestea nu se găsesc echivalentul lor în bani, monedă națională; în

final, a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în fapt că la începutul lunii mai 2009, la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci s-au efectuat restructurări

de personal, împrejurare în care mai multe persoane fiind nemulțumite de

criteriile de selecție a angajaților ce urmau a fi disponibilizați, au formulat

denunțuri la organele de poliție susținând că, în anii anteriori au dat sume de

bani pentru angajare sau pentru aprobarea unor concedii fără plată inculpatei F.M.

Serviciul

de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci (fost Centru de Persoane

Vârstnice fără suport financiar și social) aparține din punct de vedere

administrativ Consiliului Local Novaci, activitatea acestuia fiind coordonată

de inculpata F.M.M. - șef serviciu.

Serviciul

a început să funcționeze în anul 2005 aici fiind internate de-a lungul timpului

persoane vârstnice atât din județele Olteniei cât și din țară.

Pentru

completarea schemei de personal, în ziua de 01 februarie 2007, Consiliul Local

Novaci a anunțat scoaterea la concurs a mai multor posturi, respectiv: asistent

medical debutant, pe perioadă determinată - 1 post ; ergoterapeut - 1 post ;

kinetoterapeut studii superioare - 1 post și infirmier curățenie - 2 posturi.

Concursul

a fost stabilit pentru 19 februarie 2007 la sediul centrului pentru bătrâni,

pentru ocuparea celor două posturi de infirmier curățenie examenul constând

într-o probă practică, respectiv curățenia camerei asistaților, igiena

corporală a acestora și igiena băii.

Martora

denunțătoare S.I.M., angajată în calitate de asistent medical generalist în

cadrul centrului încă din anul 2005 a purtat cu inculpata F.M. discuții privind

angajarea cumnatei sale S.M. pe un post de infirmier curățenie, primind

asigurări că va fi ajutată în schimbul sumei de 500 euro, bani care urmau să

fie dați după desfășurarea concursului.

În

aceeași zi, martora denunțătoare a discutat în familie aspecte legate de

pretențiile inculpatei, cumnații săi acceptând ce li se solicitase iar a doua

zi a comunicat acesteia cele convenite.

Pentru

postul de infirmier curățenie s-au înscris 8 persoane, respectiv G.M.L., N.S.E.,

S.D., C.G., D.I., S.M., U.F. și L.M., cererile și dosarele de angajare fiind

depuse la Primăria Novaci unde au primit număr de înregistrare.

Prin

dispoziția nr. 1186 din 15 februarie 2007, Primăria orașului Novaci a stabilit

comisia de concurs formată din F.M.M.- președinte, A.M.Y. - membru, D.O. -

membru, S.I.M. - membru, C.M. - membru, E.M. - secretar și comisia pentru

contestații condusă de T.P. - președinte, Ț.C. - membru, C.I. - membru, D.A. - secretar.

Comisia

de concurs analizând dosarele depuse pentru participarea la examenul de ocupare

a două posturi de infirmier curățenie a constatat că cererea depusă de numita L.M.

nu este însoțită de actele necesare participării, motiv pentru care a dispus

înlăturarea acesteia din concurs.

Conform

înțelegerii, în dimineața zilei de 19 februarie 2007, martora denunțătoare S.M.

s-a prezentat pentru susținerea concursului la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci unde s-a întâlnit cu S.I.M. -

cumnata sa care fusese de serviciu în schimbul de noapte, primind încurajări că

va fi ajutată de F. și nu trebuie să-și facă griji.

Discuții

au fost purtate și între inculpată, respectiv martora denunțătoare S.I.M.,

aceasta primind asigurări că totul este aranjat, înțelegând cu această ocazie

că și o altă persoană (U.F.) urmează să fie avantajată.

În

aceleași împrejurări, F. a chemat-o pe martora O.D. - îngrijitor și i-a

solicitat să le ajute pe cele două concurente S. și U. ca să câștige concursul.

Deși

repartizarea pe saloane a candidatelor și supravegherea activităților acestora

intra în competența comisie de examinare, membrii, cu excepția inculpatei F.,

au rămas la etajul clădirii, aceasta față de interesul manifestat aflându-se în

permanență pe holul de la parterul clădirii unde se aflau și celelalte

concurente favorizate.

De

altfel, atât U.F. cât și S.M. au declarat organului de urmărire penală că

inculpata F. a intrat în saloanele unde se aflau și le-a spus să iese pe hol să

strige „am terminat”, aceasta fiind și ordinea în care au ieșit, fiind urmate

de concurentele de la salonul 3 – C.G., 2 – D.I., apoi 9, 10,11 – N.S.E., S.D. și

G.M.L., prezența în cele două saloane a inculpatei a fost remarcată și de

martora O.D.

Membrii

comisiei de examinare în persoana martorilor D.O., A.M.A.D., S.I.M. și C.M. au

declarat că nu au fost chemați pentru a constata câștigătorii, că singuri au

coborât la parterul clădirii unde mai mulți candidați susținuseră proba

practică, observând că F. era împreună cu o parte din cele ce ieșiseră din

camere.

Aceștia

au mai declarat că nu au cunoscut care sunt câștigătorii până în momentul în

care, în sala de lectură, fără a fi consultați, F. a anunțat că U.F. și S.M. au

ocupat cele două posturi de infirmier curățenie.

Conform

înțelegerii, în aceeași zi 19 februarie 2007, în orele după-amiezii, martora

denunțătoare S.I.M. aflându-se la locuința sa din Aniniș, comuna Crasna a fost

sunată de inculpata F. care i-a spus că o așteaptă la Novaci.

Aceasta

a înțeles despre ce este vorba și a sunat-o la rândul său pe S.M., hotărând să

se întâlnească în centrul satului Aniniș, întâlnire ce a avut loc până la urmă

în locuința denunțătoarei S.I.M.

Fiind

întrebată cu privire la componența sumei de 500 de euro, S.M. a menționat că

are bancnote de 200, 10 și 50 de euro și că ar dori să nu o mai însoțească pe

cumnata sa la Novaci însă a fost convinsă să facă deplasarea împreună.

Înainte

de a ajunge la locuința inculpatei din satul Hirișești, oraș Novaci, martora

denunțătoare S.M. a dat plicul cu bani cumnatei sale iar aceasta l-a așezat pe

bordul autoturismului .

În

fața porții inculpatei F.M.M., S.I.M. a claxonat, din gospodăria proprie

apărând aceasta îmbrăcată într-un trening, a intrat în autoturism pe bancheta

din spate, primind de la aceasta plicul cu suma de 500 de euro, apoi fără alte

discuții a salutat și a coborât

Începând

cu 01 martie 2007, martora denunțătoare S.M. a fost angajată pe un post de

îngrijitor curățenie conform contractului de muncă nr. 2736 din 28 februarie 2007.

În

luna aprilie 2009, în urma unor discuții inculpata i-a spus martorei denunțătoare

că va fi disponibilizată întrucât centrul urmează să fie reorganizat, că alte

persoane sunt îndreptățite să rămână, împrejurare în care aceasta a

atenționat-o că i-a dat bani pentru angajare și în caz contrar va denunța

faptele.

Astfel,

instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpată așa cum a fost mai

sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

254 alin. (1) C. pen., pentru care aceasta a fost condamnată la pedeapsa

închisorii.

U.F.

din Novaci, a aflat la începutul anului 2007 aspecte legate de scoaterea la

concurs, la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci a

unor posturi de infirmier curățenie și în acest sens a purtat discuții cu

martora S.R. - cumnata sa - rudă îndepărtată a inculpatei F.M.M.

În

luna februarie 2007, S.R. și U.F. s-au deplasat la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci și au discutat cu inculpata

aspecte legate de împrejurările desfășurării concursului, ultima fiind

încurajată să-și depună dosarul la Primăria Novaci.

În

ziua de 17 februarie 2009, U.F. împreună cu soțul său – U.I. s-au prezentat la

concurs, inculpata spunându-i că după terminarea probei practice să iese pe hol

și să spună „ am terminat”, constatând apoi că a fost repartizată la un salon

unde curățenia fusese efectuată.

Alături

de martora denunțătoare S.M., U.F. a fost declarată câștigătoare, începând cu

01 martie 2007 fiind angajată pe un post de îngrijitor curățenie.

Simțindu-se

obligată față de inculpata F.M.M., într-o seară de la începutul lunii martie

2007, martora U.F. și soțul său U.I. s-au deplasat la locuința acesteia din

satul Hirișești și i-au dus în semn de recunoștință un cadou constând într-un

serviciu de pahare evaluat la 30 - 40 lei și un pachet de cafea „drept mulțumire

pentru ajutorul primit”.

Astfel,

prima instanță a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpata F.M.M. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 256 C. pen., pentru care

a fost condamnată la pedeapsa închisorii.

În

vara anului 2008, martora denunțătoare S.I.M. intenționa să plece cu un

contract de muncă peste hotare, salariul obținut de la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci fiind insuficient și în acest

sens, după mai multe demersuri a obținut un contract pentru 2 luni în Germania,

pornind de la ideea că după efectuarea concediului de odihnă legal va solicita

și un concediu fără plată pentru 22 de zile. În acest sens, martora a solicitat

inculpatei F.M.M. în calitate de șef serviciu să-i aprobe concediu fără plată

însă aceasta a refuzat invocând diverse motive gen lipsa de personal,

stringenta prezență a martorei la locul de muncă după efectuarea concediului de

odihnă etc.

Fiind

în situația de a pierde oportunitatea respectivă martora a insistat

explicându-i inculpatei necesitatea aprobării cererii sale, aceasta menționând

că îi va semna cererea dar trebuie să se descurce.

În

zilele următoare martora a revenit și a luat legătura cu F. spunându-i să îi

aprobe cererea, iar aceasta i-a arătat viza pe care își dăduse acordul pentru

concediu fără plată de 22 de zile și acceptul Primăriei Novaci, spunându-i din

nou că trebuie să se descurce pentru că i-a aprobat cererea, dar nu acum ci la

întoarcerea din Germania, martora dându-și seama că inculpata dorește să-i dau

bani.

La

întoarcere, conform înțelegerii martora a dat inculpatei, în biroul acesteia

suma de 50 euro constatând că F. a fost nemulțumită și că ar fi dorit să-i dea

mai mult.

În

drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpata F.M.M. întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin.

(1) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii.

La individualizarea

pedepsei și la modul de executare a acesteia (suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere) instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții

generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzută de partea

specială a codului penal și a avuta în vedere persoana inculpatei, faptul că

este cunoscută fără antecedente penale dar și de atitudinea acesteia pe

întreaga perioadă a desfășurării procesului penal.

S-au pus în vedere

inculpatei dispozițiile art. 86

3

pct. 1 lit. a)-d) C. pen. respectiv

ca aceasta să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu

supravegherea sa sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj,

acest serviciu fiind desemnat pentru supraveghere inculpatei, să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele ei de existență

În baza art. 254 alin.

(3) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de

550 euro în echivalent în monedă națională la data confiscării, iar în baza art.

256 alin. (2) C. pen, confiscarea de la aceasta a setului de pahare și

pachetului de cafea, iar dacă acestea nu se găsesc, echivalentul lor în monedă

națională.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpata F.M.,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că este

nevinovată de comiterea infracțiunilor de care este acuzată respectiv luare de

mită și primire de foloase necuvenite și cerând achitarea sa.

Apelul a fost respins

ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de prim

control judiciar a procedat la readministrarea în parte a probatoriului dispus

de instanța de fond, respectiv a reaudiat inculpata și a reaudiat pe S.I., S.M.,

U.F., O.D. și din oficiu audierea martorului A.C. – persoană care nu a fost

ascultată nici la urmărirea penală și nici la judecata în fond.

Din aceste probe dar

și din cele administrate la urmărirea penală și la instanța de fond Curtea a

constatat că faptele de care este acuzată inculpata există în materialitatea

lor și că acestea au fost săvârșite de inculpată cu vinovăție fiindcă, în

calitate de președinte a comisiei de examinare, persoană care se circumscrie

calității prev. de art. 147 C. pen., a primit suma de 500 euro de la numita S.M.

pentru a o angaja la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice

Novaci în postul de infirmieră.

De asemenea,

inculpata în calitate de coordonatoare a Serviciului de Asistență Socială

pentru Persoane Vârstnice Novaci, în vara anului 2008 a primit de la denunțătoarea S.I.M. suma de 50 euro pentru a-i aproba efectuarea unui concediu

fără plată, după efectuarea unui concediu de odihnă legal.

Totodată la începutul

anului 2007 aceeași inculpată și cu ocazia aceluiași concurs în care a fost

angajată numita S.M. a primit ulterior de la denunțătoarea U.F. drept cadou,

pentru faptul că a fost admisă la concurs în postul pe care și-l dorea, un

serviciu de pahare și un pachet de cafea.

S-a apreciat de către

instanța de apel că nici una dintre probele administrate în cauză inclusiv la

cererea inculpatei nu dovedește inexistența faptelor de luare de mită și de

primire de foloase necuvenite și nu înlătură vinovăția acesteia. Curtea a

reținut că de fapt denunțurile au început să fie formulate după comiterea

faptelor ca urmare a restructurărilor ce urmau să fie efectuate în cadrul

Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci, restructurări

care vizau concedierea persoanelor care dăduseră mită sau bunuri inculpatei și

ca urmare a nemulțumirilor existente, raportate la conduita anterioară

necorespunzătoare a inculpatei față de angajații din subordine, s-a și

organizat o ședință la care a fost prezentă inculpata și în timpul căreia

aceasta a fost acuzată public și direct de primirea în mod repetat a unor sume

de bani sau de bunuri.

Elocventă este

depoziția martorului A.C., persoană care nu făcea parte din colectivul

coordonat de inculpată dar care avea funcția de lider de sindicat care a arătat

că a fost anunțat telefonic de unii membrii ai sindicatului că inculpata

pretinde sume de bani pentru a acorda concedii și a face angajări și că el a

fost prezent la ședința de sindicat în care inculpata a fost acuzată direct de

mai mulți angajați că ar fi primit de la ei sume de bani.

Același martor a

declarat că inculpata nu a negat acuzațiile aduse și că el personal i-a cerut

explicații reproșându-i comportamentul necorespunzător, iar inculpata nu i-a

răspuns „stând cu capul în jos”. Același martor a mai declarat că a auzit-o pe

inculpată că a promis că va restitui numitei O. suma de 200 euro.

Pe de altă parte

Curtea a constatat că anumite aspecte declarate în mod diferit pe parcursul

urmăriri penale și a judecății de către persoanele având calitatea de

denunțători și de martori nu sunt esențiale și ele nu schimbă sensul

declarațiilor acestora, persoanele menționate afirmând constant pe parcursul

întregului proces penal acuzațiile care s-au formulat împotriva inculpatei.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs inculpata criticând soluția ca netemeinică și

nelegală întrucât inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea a două fapte de

luare de mită, fapte care nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

A invocat cazul de

casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, cât și a

celor care, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele:

Cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt

este incident atunci când există un viciu în stabilirea situației de fapt, în

sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în

mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între

modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

În realitate,

inculpata, prin motivele de recurs formulate, critică modalitatea de

interpretare a probelor făcută de cele două instanțe precum și concluziile

acestora privind vinovăția inculpatei.

Eroarea gravă de

fapt, ca motiv de casare, nu privește însă dreptul suveran de apreciere a

probelor, ci exclusiv discordanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

Probele administrate

în cauză: declarațiile membrilor comisiei de examinare, declarațiile martorilor

denunțători precum și ale martorului A.C., liderul de sindicat, confirmă că

inculpata pretindea sume de bani pentru a face angajări, situație de fapt

reținută de cele două instanțe.

Constatând că în

cauză nu s-a produs nicio eroare gravă de fapt și că nu este incident vreun alt

caz de casare ce se ia în considerare din oficiu de instanță, Curtea va

respinge în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat

recursul formulat, urmând să o oblige pe inculpată la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata F.M.M. împotriva deciziei penale nr. 168

din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția Penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2013.