ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 168 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Craiova – Secția Penală și pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatei F.M., care a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 189 din 14 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. 8561/95/2009, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei F.M. la câte 3 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

(2 fapte); în baza art. 256 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni închisoare, iar conform art. 33-34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.; s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. și în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendare executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. S-a stabilit termen de încercare de 5 ani compus din durata pedepsei de 3 ani la care de adaugă 2 ani și s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 3 pct. 1 lit. a)-d) C. pen.

respectiv: a) să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, acest serviciu fiind desemnat pentru supraveghere inculpatei; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 4 C. pen.; în baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată suma de 550 euro în echivalent în monedă națională la data confiscării; în baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a setului de pahare și pachetului de cafea, iar dacă acestea nu se găsesc echivalentul lor în bani, monedă națională; în final, a fost obligată inculpata la 800 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt că la începutul lunii mai 2009, la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci s-au efectuat restructurări de personal, împrejurare în care mai multe persoane fiind nemulțumite de criteriile de selecție a angajaților ce urmau a fi disponibilizați, au formulat denunțuri la organele de poliție susținând că, în anii anteriori au dat sume de bani pentru angajare sau pentru aprobarea unor concedii fără plată inculpatei F.M. Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci (fost Centru de Persoane Vârstnice fără suport financiar și social) aparține din punct de vedere administrativ Consiliului Local Novaci, activitatea acestuia fiind coordonată de inculpata F.M.M.

- șef serviciu. Serviciul a început să funcționeze în anul 2005 aici fiind internate de-a lungul timpului persoane vârstnice atât din județele Olteniei cât și din țară. Pentru completarea schemei de personal, în ziua de 01 februarie 2007, Consiliul Local Novaci a anunțat scoaterea la concurs a mai multor posturi, respectiv: asistent medical debutant, pe perioadă determinată - 1 post ; ergoterapeut - 1 post ; kinetoterapeut studii superioare - 1 post și infirmier curățenie - 2 posturi. Concursul a fost stabilit pentru 19 februarie 2007 la sediul centrului pentru bătrâni, pentru ocuparea celor două posturi de infirmier curățenie examenul constând într-o probă practică, respectiv curățenia camerei asistaților, igiena corporală a acestora și igiena băii.

Martora denunțătoare S.I.M., angajată în calitate de asistent medical generalist în cadrul centrului încă din anul 2005 a purtat cu inculpata F.M. discuții privind angajarea cumnatei sale S.M. pe un post de infirmier curățenie, primind asigurări că va fi ajutată în schimbul sumei de 500 euro, bani care urmau să fie dați după desfășurarea concursului. În aceeași zi, martora denunțătoare a discutat în familie aspecte legate de pretențiile inculpatei, cumnații săi acceptând ce li se solicitase iar a doua zi a comunicat acesteia cele convenite. Pentru postul de infirmier curățenie s-au înscris 8 persoane, respectiv G.M.L., N.S.E., S.D., C.G., D.I., S.M., U.F. și L.M., cererile și dosarele de angajare fiind depuse la Primăria Novaci unde au primit număr de înregistrare.

Prin dispoziția nr. 1186 din 15 februarie 2007, Primăria orașului Novaci a stabilit comisia de concurs formată din F.M.M.- președinte, A.M.Y. - membru, D.O. - membru, S.I.M. - membru, C.M. - membru, E.M. - secretar și comisia pentru contestații condusă de T.P. - președinte, Ț.C. - membru, C.I. - membru, D.A. - secretar. Comisia de concurs analizând dosarele depuse pentru participarea la examenul de ocupare a două posturi de infirmier curățenie a constatat că cererea depusă de numita L.M. nu este însoțită de actele necesare participării, motiv pentru care a dispus înlăturarea acesteia din concurs. Conform înțelegerii, în dimineața zilei de 19 februarie 2007, martora denunțătoare S.M. s-a prezentat pentru susținerea concursului la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci unde s-a întâlnit cu S.I.M.

- cumnata sa care fusese de serviciu în schimbul de noapte, primind încurajări că va fi ajutată de F. și nu trebuie să-și facă griji. Discuții au fost purtate și între inculpată, respectiv martora denunțătoare S.I.M., aceasta primind asigurări că totul este aranjat, înțelegând cu această ocazie că și o altă persoană (U.F.) urmează să fie avantajată. În aceleași împrejurări, F. a chemat-o pe martora O.D. - îngrijitor și i-a solicitat să le ajute pe cele două concurente S. și U. ca să câștige concursul. Deși repartizarea pe saloane a candidatelor și supravegherea activităților acestora intra în competența comisie de examinare, membrii, cu excepția inculpatei F., au rămas la etajul clădirii, aceasta față de interesul manifestat aflându-se în permanență pe holul de la parterul clădirii unde se aflau și celelalte concurente favorizate.

De altfel, atât U.F. cât și S.M. au declarat organului de urmărire penală că inculpata F. a intrat în saloanele unde se aflau și le-a spus să iese pe hol să strige „am terminat”, aceasta fiind și ordinea în care au ieșit, fiind urmate de concurentele de la salonul 3 – C.G., 2 – D.I., apoi 9, 10,11 – N.S.E., S.D. și G.M.L., prezența în cele două saloane a inculpatei a fost remarcată și de martora O.D. Membrii comisiei de examinare în persoana martorilor D.O., A.M.A.D., S.I.M. și C.M. au declarat că nu au fost chemați pentru a constata câștigătorii, că singuri au coborât la parterul clădirii unde mai mulți candidați susținuseră proba practică, observând că F. era împreună cu o parte din cele ce ieșiseră din camere.

Aceștia au mai declarat că nu au cunoscut care sunt câștigătorii până în momentul în care, în sala de lectură, fără a fi consultați, F. a anunțat că U.F. și S.M. au ocupat cele două posturi de infirmier curățenie. Conform înțelegerii, în aceeași zi 19 februarie 2007, în orele după-amiezii, martora denunțătoare S.I.M. aflându-se la locuința sa din Aniniș, comuna Crasna a fost sunată de inculpata F. care i-a spus că o așteaptă la Novaci. Aceasta a înțeles despre ce este vorba și a sunat-o la rândul său pe S.M., hotărând să se întâlnească în centrul satului Aniniș, întâlnire ce a avut loc până la urmă în locuința denunțătoarei S.I.M. Fiind întrebată cu privire la componența sumei de 500 de euro, S.M.

a menționat că are bancnote de 200, 10 și 50 de euro și că ar dori să nu o mai însoțească pe cumnata sa la Novaci însă a fost convinsă să facă deplasarea împreună. Înainte de a ajunge la locuința inculpatei din satul Hirișești, oraș Novaci, martora denunțătoare S.M. a dat plicul cu bani cumnatei sale iar aceasta l-a așezat pe bordul autoturismului . În fața porții inculpatei F.M.M., S.I.M. a claxonat, din gospodăria proprie apărând aceasta îmbrăcată într-un trening, a intrat în autoturism pe bancheta din spate, primind de la aceasta plicul cu suma de 500 de euro, apoi fără alte discuții a salutat și a coborât Începând cu 01 martie 2007, martora denunțătoare S.M.

a fost angajată pe un post de îngrijitor curățenie conform contractului de muncă nr. 2736 din 28 februarie 2007. În luna aprilie 2009, în urma unor discuții inculpata i-a spus martorei denunțătoare că va fi disponibilizată întrucât centrul urmează să fie reorganizat, că alte persoane sunt îndreptățite să rămână, împrejurare în care aceasta a atenționat-o că i-a dat bani pentru angajare și în caz contrar va denunța faptele. Astfel, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de inculpată așa cum a fost mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care aceasta a fost condamnată la pedeapsa închisorii. U.F. din Novaci, a aflat la începutul anului 2007 aspecte legate de scoaterea la concurs, la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci a unor posturi de infirmier curățenie și în acest sens a purtat discuții cu martora S.R.

- cumnata sa - rudă îndepărtată a inculpatei F.M.M. În luna februarie 2007, S.R. și U.F. s-au deplasat la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci și au discutat cu inculpata aspecte legate de împrejurările desfășurării concursului, ultima fiind încurajată să-și depună dosarul la Primăria Novaci. În ziua de 17 februarie 2009, U.F. împreună cu soțul său – U.I. s-au prezentat la concurs, inculpata spunându-i că după terminarea probei practice să iese pe hol și să spună „ am terminat”, constatând apoi că a fost repartizată la un salon unde curățenia fusese efectuată. Alături de martora denunțătoare S.M., U.F. a fost declarată câștigătoare, începând cu 01 martie 2007 fiind angajată pe un post de îngrijitor curățenie.

Simțindu-se obligată față de inculpata F.M.M., într-o seară de la începutul lunii martie 2007, martora U.F. și soțul său U.I. s-au deplasat la locuința acesteia din satul Hirișești și i-au dus în semn de recunoștință un cadou constând într-un serviciu de pahare evaluat la 30 - 40 lei și un pachet de cafea „drept mulțumire pentru ajutorul primit”. Astfel, prima instanță a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpata F.M.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 256 C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii. În vara anului 2008, martora denunțătoare S.I.M.

intenționa să plece cu un contract de muncă peste hotare, salariul obținut de la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci fiind insuficient și în acest sens, după mai multe demersuri a obținut un contract pentru 2 luni în Germania, pornind de la ideea că după efectuarea concediului de odihnă legal va solicita și un concediu fără plată pentru 22 de zile. În acest sens, martora a solicitat inculpatei F.M.M. în calitate de șef serviciu să-i aprobe concediu fără plată însă aceasta a refuzat invocând diverse motive gen lipsa de personal, stringenta prezență a martorei la locul de muncă după efectuarea concediului de odihnă etc. Fiind în situația de a pierde oportunitatea respectivă martora a insistat explicându-i inculpatei necesitatea aprobării cererii sale, aceasta menționând că îi va semna cererea dar trebuie să se descurce.

În zilele următoare martora a revenit și a luat legătura cu F. spunându-i să îi aprobe cererea, iar aceasta i-a arătat viza pe care își dăduse acordul pentru concediu fără plată de 22 de zile și acceptul Primăriei Novaci, spunându-i din nou că trebuie să se descurce pentru că i-a aprobat cererea, dar nu acum ci la întoarcerea din Germania, martora dându-și seama că inculpata dorește să-i dau bani. La întoarcere, conform înțelegerii martora a dat inculpatei, în biroul acesteia suma de 50 euro constatând că F. a fost nemulțumită și că ar fi dorit să-i dea mai mult. În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpata F.M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnată la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei și la modul de executare a acesteia (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzută de partea specială a codului penal și a avuta în vedere persoana inculpatei, faptul că este cunoscută fără antecedente penale dar și de atitudinea acesteia pe întreaga perioadă a desfășurării procesului penal. S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86 3 pct. 1 lit. a)-d) C. pen.

respectiv ca aceasta să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, acest serviciu fiind desemnat pentru supraveghere inculpatei, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență În baza art. 254 alin. (3) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 550 euro în echivalent în monedă națională la data confiscării, iar în baza art. 256 alin. (2) C. pen, confiscarea de la aceasta a setului de pahare și pachetului de cafea, iar dacă acestea nu se găsesc, echivalentul lor în monedă națională.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpata F.M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că este nevinovată de comiterea infracțiunilor de care este acuzată respectiv luare de mită și primire de foloase necuvenite și cerând achitarea sa. Apelul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de prim control judiciar a procedat la readministrarea în parte a probatoriului dispus de instanța de fond, respectiv a reaudiat inculpata și a reaudiat pe S.I., S.M., U.F., O.D. și din oficiu audierea martorului A.C. – persoană care nu a fost ascultată nici la urmărirea penală și nici la judecata în fond.

Din aceste probe dar și din cele administrate la urmărirea penală și la instanța de fond Curtea a constatat că faptele de care este acuzată inculpata există în materialitatea lor și că acestea au fost săvârșite de inculpată cu vinovăție fiindcă, în calitate de președinte a comisiei de examinare, persoană care se circumscrie calității prev. de art. 147 C. pen., a primit suma de 500 euro de la numita S.M. pentru a o angaja la Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci în postul de infirmieră. De asemenea, inculpata în calitate de coordonatoare a Serviciului de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci, în vara anului 2008 a primit de la denunțătoarea S.I.M. suma de 50 euro pentru a-i aproba efectuarea unui concediu fără plată, după efectuarea unui concediu de odihnă legal.

Totodată la începutul anului 2007 aceeași inculpată și cu ocazia aceluiași concurs în care a fost angajată numita S.M. a primit ulterior de la denunțătoarea U.F. drept cadou, pentru faptul că a fost admisă la concurs în postul pe care și-l dorea, un serviciu de pahare și un pachet de cafea. S-a apreciat de către instanța de apel că nici una dintre probele administrate în cauză inclusiv la cererea inculpatei nu dovedește inexistența faptelor de luare de mită și de primire de foloase necuvenite și nu înlătură vinovăția acesteia.

Curtea a reținut că de fapt denunțurile au început să fie formulate după comiterea faptelor ca urmare a restructurărilor ce urmau să fie efectuate în cadrul Serviciul de Asistență Socială pentru Persoane Vârstnice Novaci, restructurări care vizau concedierea persoanelor care dăduseră mită sau bunuri inculpatei și ca urmare a nemulțumirilor existente, raportate la conduita anterioară necorespunzătoare a inculpatei față de angajații din subordine, s-a și organizat o ședință la care a fost prezentă inculpata și în timpul căreia aceasta a fost acuzată public și direct de primirea în mod repetat a unor sume de bani sau de bunuri.

Elocventă este depoziția martorului A.C., persoană care nu făcea parte din colectivul coordonat de inculpată dar care avea funcția de lider de sindicat care a arătat că a fost anunțat telefonic de unii membrii ai sindicatului că inculpata pretinde sume de bani pentru a acorda concedii și a face angajări și că el a fost prezent la ședința de sindicat în care inculpata a fost acuzată direct de mai mulți angajați că ar fi primit de la ei sume de bani. Același martor a declarat că inculpata nu a negat acuzațiile aduse și că el personal i-a cerut explicații reproșându-i comportamentul necorespunzător, iar inculpata nu i-a răspuns „stând cu capul în jos”. Același martor a mai declarat că a auzit-o pe inculpată că a promis că va restitui numitei O. suma de 200 euro.

Pe de altă parte Curtea a constatat că anumite aspecte declarate în mod diferit pe parcursul urmăriri penale și a judecății de către persoanele având calitatea de denunțători și de martori nu sunt esențiale și ele nu schimbă sensul declarațiilor acestora, persoanele menționate afirmând constant pe parcursul întregului proces penal acuzațiile care s-au formulat împotriva inculpatei. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpata criticând soluția ca netemeinică și nelegală întrucât inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea a două fapte de luare de mită, fapte care nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză. A invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele: Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt este incident atunci când există un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre. În realitate, inculpata, prin motivele de recurs formulate, critică modalitatea de interpretare a probelor făcută de cele două instanțe precum și concluziile acestora privind vinovăția inculpatei.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește însă dreptul suveran de apreciere a probelor, ci exclusiv discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Probele administrate în cauză: declarațiile membrilor comisiei de examinare, declarațiile martorilor denunțători precum și ale martorului A.C., liderul de sindicat, confirmă că inculpata pretindea sume de bani pentru a face angajări, situație de fapt reținută de cele două instanțe. Constatând că în cauză nu s-a produs nicio eroare gravă de fapt și că nu este incident vreun alt caz de casare ce se ia în considerare din oficiu de instanță, Curtea va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. ca nefondat recursul formulat, urmând să o oblige pe inculpată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.M.M. împotriva deciziei penale nr. 168 din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția Penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2013.