ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304

din 29 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a dispus, în baza

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c), precum și a art. 99

alin. (3) și art. 109 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului minor

l.l.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 110 și art. 110

1

,

raportat la art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani.

A obligat inculpatul să se

prezinte o dată la două luni la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Harghita și să

se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

lit. a) – d) C. pen.

A atras atenția inculpatului

minor asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 110

1

alin. (3) și ale art. 86

4

, art. 86

5

C. pen.

A constatat că inculpatul a

fost pus în libertate în baza încheierii penale nr. 3 din 31 august 2004, în

aceeași zi.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a

inculpatului minor, începând cu data de 29 iunie 2004 până la 31 august 2004,

inclusiv.

Prin aceeași sentință, în

temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul B.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, între 1

iulie și 5 iulie 2004, inclusiv.

A fost admisă acțiunea civilă

a părții civile S.B. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata

despăgubirilor către aceasta.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul B.M. care a criticat modul de individualizare a

pedepsei, solicitând reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 179/

A din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul declarat de

inculpat, a desființat în parte hotărârea primei instanțe și în rejudecare a

redus pedeapsa de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Nemulțumit de soluția

instanței de apel, inculpatul B.M., în termen legal, a declarat recurs,

susținând, de această dată, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru

care a fost condamnat și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând hotărârile

atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

în continuare.

Atât prima instanță, cât și

cea de apel, au reținut o situație de fapt bazată pe probele administrate în

cauză și au stabilit o corectă încadrare juridică.

Declarațiile părții civile

S.B., declarațiile inculpatului minor L.L. date pe parcursul urmăririi penale

în prezența avocatului și a mamei sale, procesul-verbal de confruntare dintre

cei doi inculpați, precum și procesul-verbal de reconstituire scot în evidență

fără echivoc, contribuția inculpatului B.M. la săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie de către inculpatul minor L.L.

Faptul că au hotărât

împreună să comită tâlhăria, că și-au pus planul în aplicare, atrăgând victima

într-un loc ferit și întunecos, precum și prezența inculpatului B.M. la

distanță foarte mică (1-2 m) de locul în care inculpatul minor a săvârșit

agresarea și deposedarea părții vătămate de telefon, conferă inculpatului major

calitatea de complice la infracțiunea de tâlhărie.

Mai mult decât atât,

inculpatul B.M. s-a folosit de telefonul mobil sustras, prin violență de

inculpatul minor și urma să valorifice împreună radiocasetofonul obținut în

schimbul telefonului mobil.

Revenirea, în fața instanței, asupra

declarațiilor făcute la urmărirea penală de către inculpatul minor, este

nejustificată, neputând fi acceptată, întrucât noua sa poziție vine în

contradicție cu întreg probatoriul administrat în cauză.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 179 din 5 noiembrie

2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor j

udiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 februarie 2005.