ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 30

iunie 2005, Tribunalul Olt, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul

V.I.

la pedeapsa de 4

ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat la 3 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 lit. a)

și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit.

c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A fost

menținută măsura arestării preventive și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus

perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2005

la zi.

În baza art. 208 – art. 209 lit. a)

și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost

condamnat inculpatul

D.M.

la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) cu

aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul

la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 208 și art. 209 lit. a)

și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani și 6

luni închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen., a fost menținută măsura arestării preventive și în temeiul art. 88 C.

pen., s-a computat durata reținerii și arestul preventiv începând cu data de 6

ianuarie 2005 la zi.

În baza art. 208 – art. 209 lit. a)

și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat

inculpatul

V.D.M.

la pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul la un an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 lit. a)

și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

Pedeapsa aplicată a fost suspendată

sub supraveghere pe o durată de 4 ani.

Minorul a fost încredințat mamei

sale până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar după această dată inculpatul se

va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a) – d)

C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate de S.P.V.R.S.I. de pe lângă

Tribunalul Olt; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință,

sau locuință, precum și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea;

va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția

minorului cu privire la dispozițiile art. 110

1

alin. (3) C. pen.

Inculpații au fost obligați în

solidar, minorul în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei

de 50.188.705 lei plus dobânda legală începând cu data de 27 aprilie 2005 până

la achitarea debitului către D.T.O.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare statului, inculpatul minor fiind obligat în solidar cu

partea responsabilă civilmente.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul Olt a reținut că, în noaptea de 15 noiembrie 2004, inculpații V.I., D.M.

și V.D.M. au luat hotărârea de a sustrage o vacă din domiciliul părții vătămate

T.C. situat în sat Dranovățu, jud. Olt.

Pentru punerea în aplicare a

rezoluțiunii infracționale, cei trei au pătruns prin grădină în curtea părții

vătămate și apoi în grajdul acesteia de unde a sustras vaca și, urmând același

traseu, au mers și au dus-o la domiciliul numiților C.G., C.I.A., C.C.P., în

acest loc fiind găsit animalul de către organele de poliție.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpaților de a pătrunde fără drept în domiciliul părții vătămate constituie

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C.

pen., iar fapta de a sustrage vaca întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen.

În sarcina inculpaților s-a reținut,

de asemenea, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a)

și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., întrucât în noaptea de 30 noiembrie 2004

din 1 decembrie 2004 au sustras 350 m cablu telefonic de fibră optică din

secțiunea Pleșoiu – Cîrlogani, în localitatea Arcești, jud. Olt.

Fapta a fost comisă în următoarea

modalitate:

Cei trei inculpați s-au deplasat cu

calul și căruța aparținând inculpatului D.M. pe raza satului Arcești și de la

linia telefonică au sustras cablul telefonic, crezând că acesta este din cupru

sau aluminiu.

Cablul a fost adus în domiciliul

inculpatului V.I. Când au constatat că nu pot fi folosiți conductorii, în alt

scop decât telefonic, pentru a nu fi descoperiți, au mers și au îngropat

materialul sustras în câmp, în apropierea cimitirului din comuna Găneasa, jud. Olt.

Instanța a mai reținut că cei doi

inculpați majori sunt recidiviști, V.I. aflându-se în recidivă postexecutorie,

iar D.M. postcondamnatorie.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații V.I. și D.M.

În motivarea apelului parchetului

s-a susținut că instanța deși a reținut în mod legal că inculpatul D.M. este

recidivist în varianta postcondamnatorie, nu s-a pronunțat asupra beneficiului

liberării condiționate, respectiv menținerea sau revocarea.

În cel de-al doilea motiv de apel

formulat de parchet s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit

individualizate, solicitând pedepse mai mare.

În apelul formulat inculpații V.I.

și D.M. au susținut că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, iar

pedepsele aplicate sunt prea mari.

Prin decizia penală nr. 82

pronunțată în ședința publică de la 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a

admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și apelul inculpaților V.I.

și D.M., a desființat în parte sentința apelată în ceea ce privește latura

penală a cauzei, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.M. și în baza art.

61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă

neexecutat de 489 zile din pedeapsa aplicată acestui inculpat prin sentința

penală nr. 601 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu restul de pedeapsă neexecutat și a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni

închisoare.

A interzis inculpaților V.I. și D.M.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) pe perioada prevăzută de art.

71 C. pen. și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru inculpații V.I. și D.M. a

fost computată perioada reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2005

la zi și a menținut starea de arest a acestora. Cheltuielile judiciare au rămas

în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reanalizat materialul probator administrat în cauză și a concluzionat că

inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Referitor la motivul de apel invocat

de parchet, nelegalitatea hotărârii pronunțate, față de împrejurarea că nu s-a

făcut aplicarea art. 61 C. pen., instanța a reținut că, într-adevăr, inculpatul

D.M. a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză

în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 601 din 16 noiembrie 1998 a

Tribunalului Dolj prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

inculpatului D.M. prin sentința penală nr. 3/1998 a Tribunalului Olt (8 ani

închisoare) cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 457/1998 a

Judecătoriei Slatina (un an și 2 luni închisoare).

Inculpatul a fost liberat

condiționat din executarea acestei pedepse la 26 noiembrie 2003, rămânând de

executat un rest de 1189 zile și săvârșind infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată în prezenta cauză în această perioadă. Așa fiind, instanța

de apel a considerat necesar să revoce liberarea condiționată și să contopească

pedepsele aplicate cu acest rest de pedeapsă.

Referitor la criticile formulate în

cauză atât de parchet cât și de inculpați, instanța a reținut că în cauză s-a

făcut o individualizare corectă a pedepselor, cu respectarea dispozițiilor art.

72 C. pen.

Apelurile inculpaților V.I. și D.M.

au fost admise ca urmare a faptului că instanța de fond a interzis acestora

toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. și nu se impunea aplicarea art. 64

lit. d) C. pen., ca pedeapsă accesorie, deoarece interzicerea acestor drepturi

pe durata executării pedepsei închisorii încalcă dreptul inculpaților la

respectarea vieții private și de familie, drept prevăzut în art. 8 din C.A.D.O.L.F.

Împotriva acestor hotărâri au

declarat recurs inculpații, susținând că nu se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate sunt prea mari.

Recursurile nu sunt fondate.

Motivele invocate de inculpați se

încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și

18 C. proc. pen., însă ele nu pot subzista în prezenta cauză, din următoarele

considerente:

Referitor la fapta săvârșită de

inculpați, la data de 18 noiembrie 2004, deși inculpații V.I. și D.M. nu au

recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestora, în mod corect au fost

înlăturate de instanțe ca nesincere deoarece inculpatul minor V.D.M. a declarat

că a participat alături de inculpați, la acea dată, la furtul animalului

respectiv, care aparține părții vătămate T.C.

Această declarație se coroborează și

cu declarația martorei V.J.I., soția inculpatului V.I. care a consimțit să

depună mărturie și a descris modul cum s-au înțeles cei doi inculpați să comită

furtul, cum au plecat de acasă și cum s-au întors și au discutat despre modul

cum au săvârșit această faptă.

Inculpatul V.I., aflat în arestul I.P.J.

Olt s-a înscris în refuz de hrană motivând că dorește să ia legătura cu mama

sa, iar când aceasta s-a prezentat la vorbitor, în ziua de 13 ianuarie 2005,

i-a introdus în buzunarul stâng un bilet scris de mână prin care o ruga pe mama

sa să citească singură biletul și să determine pe inculpatul minor V.D.M. și pe

martora V.J.I., soția sa, să revină asupra declarațiilor menționate mai înainte

și să declare că respectivele declarații le-au făcut din răzbunare.

Declarația inculpatului minor cu

privire la această faptă se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața

locului în care se menționează că s-a descoperit o potecă de urme de bovină ce

duce de la domiciliul părții vătămate la domiciliul numitului C.I.A. Această

urmă materială coincide întocmai cu modul în care a fost descrisă săvârșirea

faptei de către inculpatul minor.

Referitor la cea de a doua faptă,

săvârșită la 1 decembrie 2004, în mod corect s-a reținut vinovăția

inculpaților.

În timpul cercetărilor s-a cerut

Tribunalului Olt autorizații de percheziție în domiciliile inculpaților și

efectuându-se aceste percheziții, în domiciliul inculpatului D.M. s-a găsit un

fragment de cablu telefonic cu fibră optică în lungime de 38 cm, iar în

domiciliul inculpatului V.I. s-a găsit îngropată sub o plasă din plastic de

culoare albă un fragment cablu telefonic în lungime de 20 cm de fibră optică și

două tăblițe din inox ce prezintă urme de ardere.

Aceste corpuri delicte găsite în

domiciliile inculpaților au fost examinate de specialiști din cadrul R. Slatina

și potrivit procesului verbal întocmit la 11 ianuarie 2005, ambele secțiuni de

cablu conțin în interior 12 fibre optice cu învelișurile aferente, iar partea

metalică provine dintr-o cutie de funcționare cabluri cu fibre optice, piesă pe

care sunt fixate fibrele optice joncționale și se află în interiorul unei cutii

cilindrice din PVC montată pe stâlpii de telecomunicații.

De asemenea, inculpații nu au

recunoscut fapta, dar proba sus-menționată se coroborează cu declarațiile

inculpatului minor și a martorei V.J.I.

Inculpații majori au susținut că

inculpatul minor a dat declarația sub presiunea organelor de poliție, însă

această susținere nu este întemeiată, deoarece, acesta fiind audiat la 6

ianuarie 2005 în prezența mamei sale și a unui apărător, a descris detaliat

modul de săvârșire a faptelor și a fost de acord să participe la reconstituirea

efectuată în aceeași zi, moment în care a și indicat în teren modalitatea de

săvârșire a faptelor, precum și locul în care inculpații au ascuns cablul

telefonic sustras în noaptea de 30 noiembrie/1 decembrie 2004.

Apărarea inculpaților în sensul că

inculpatul minor ar fi bolnav psihic și declarația acestuia nu ar fi

verosimilă, în mod corect a fost înlăturată de instanțe deoarece din raportul

de expertiză psihiatrică efectuat în cauză rezultă că acest inculpat avea

discernământul păstrat atât la data săvârșirii faptei cât și la data examinării

sale de către medicul specialist, 13 ianuarie 2005.

În consecință, toate aceste

considerente, atrag concluzia că inculpații sunt vinovați de săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Individualizarea pedepselor aplicate

în cauză inculpaților este corectă, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C.

pen., instanța de fond analizând în funcție de criteriile de individualizare,

situația fiecărui inculpat, avându-se în vedere gradul concret de pericol

social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și persoanele

inculpaților, care nu au recunoscut faptele, au încercat să zădărnicească

aflarea adevărului, au antecedente penale.

În temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile, ca nefondate, va fi

computată durata reținerii și arestului preventiv, menținând starea de arest a

acestora, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi

obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M. și V.I. împotriva deciziei penale nr. 82 din 14

decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția pentru minori și familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 6 ianuarie 2005 la 3 martie

2006.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2006.