ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1393/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 30 iunie 2005, Tribunalul Olt, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2005 la zi. În baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 208 și art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., a fost menținută măsura arestării preventive și în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat durata reținerii și arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2005 la zi. În baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D.M. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul la un an și 6 luni închisoare. În baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Pedeapsa aplicată a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 4 ani. Minorul a fost încredințat mamei sale până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar după această dată inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) – d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință, precum și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția minorului cu privire la dispozițiile art. 110 1 alin. (3) C. pen. Inculpații au fost obligați în solidar, minorul în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 50.188.705 lei plus dobânda legală începând cu data de 27 aprilie 2005 până la achitarea debitului către D.T.O. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului, inculpatul minor fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Olt a reținut că, în noaptea de 15 noiembrie 2004, inculpații V.I., D.M. și V.D.M. au luat hotărârea de a sustrage o vacă din domiciliul părții vătămate T.C. situat în sat Dranovățu, jud. Olt.

Pentru punerea în aplicare a rezoluțiunii infracționale, cei trei au pătruns prin grădină în curtea părții vătămate și apoi în grajdul acesteia de unde a sustras vaca și, urmând același traseu, au mers și au dus-o la domiciliul numiților C.G., C.I.A., C.C.P., în acest loc fiind găsit animalul de către organele de poliție. În drept, s-a reținut că fapta inculpaților de a pătrunde fără drept în domiciliul părții vătămate constituie elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., iar fapta de a sustrage vaca întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen.

În sarcina inculpaților s-a reținut, de asemenea, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) C. pen., întrucât în noaptea de 30 noiembrie 2004 din 1 decembrie 2004 au sustras 350 m cablu telefonic de fibră optică din secțiunea Pleșoiu – Cîrlogani, în localitatea Arcești, jud. Olt. Fapta a fost comisă în următoarea modalitate: Cei trei inculpați s-au deplasat cu calul și căruța aparținând inculpatului D.M. pe raza satului Arcești și de la linia telefonică au sustras cablul telefonic, crezând că acesta este din cupru sau aluminiu. Cablul a fost adus în domiciliul inculpatului V.I. Când au constatat că nu pot fi folosiți conductorii, în alt scop decât telefonic, pentru a nu fi descoperiți, au mers și au îngropat materialul sustras în câmp, în apropierea cimitirului din comuna Găneasa, jud. Olt.

Instanța a mai reținut că cei doi inculpați majori sunt recidiviști, V.I. aflându-se în recidivă postexecutorie, iar D.M. postcondamnatorie. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații V.I. și D.M. În motivarea apelului parchetului s-a susținut că instanța deși a reținut în mod legal că inculpatul D.M. este recidivist în varianta postcondamnatorie, nu s-a pronunțat asupra beneficiului liberării condiționate, respectiv menținerea sau revocarea. În cel de-al doilea motiv de apel formulat de parchet s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate, solicitând pedepse mai mare. În apelul formulat inculpații V.I. și D.M. au susținut că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate sunt prea mari.

Prin decizia penală nr. 82 pronunțată în ședința publică de la 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și apelul inculpaților V.I. și D.M., a desființat în parte sentința apelată în ceea ce privește latura penală a cauzei, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.M. și în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 489 zile din pedeapsa aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 601 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Dolj. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu restul de pedeapsă neexecutat și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

A interzis inculpaților V.I. și D.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. și a menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru inculpații V.I. și D.M. a fost computată perioada reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2005 la zi și a menținut starea de arest a acestora. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reanalizat materialul probator administrat în cauză și a concluzionat că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Referitor la motivul de apel invocat de parchet, nelegalitatea hotărârii pronunțate, față de împrejurarea că nu s-a făcut aplicarea art. 61 C. pen., instanța a reținut că, într-adevăr, inculpatul D.M.

a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 601 din 16 noiembrie 1998 a Tribunalului Dolj prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului D.M. prin sentința penală nr. 3/1998 a Tribunalului Olt (8 ani închisoare) cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 457/1998 a Judecătoriei Slatina (un an și 2 luni închisoare). Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la 26 noiembrie 2003, rămânând de executat un rest de 1189 zile și săvârșind infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză în această perioadă.

Așa fiind, instanța de apel a considerat necesar să revoce liberarea condiționată și să contopească pedepsele aplicate cu acest rest de pedeapsă. Referitor la criticile formulate în cauză atât de parchet cât și de inculpați, instanța a reținut că în cauză s-a făcut o individualizare corectă a pedepselor, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Apelurile inculpaților V.I. și D.M. au fost admise ca urmare a faptului că instanța de fond a interzis acestora toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. și nu se impunea aplicarea art. 64 lit. d) C. pen., ca pedeapsă accesorie, deoarece interzicerea acestor drepturi pe durata executării pedepsei închisorii încalcă dreptul inculpaților la respectarea vieții private și de familie, drept prevăzut în art. 8 din C.A.D.O.L.F.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații, susținând că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate sunt prea mari. Recursurile nu sunt fondate. Motivele invocate de inculpați se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen., însă ele nu pot subzista în prezenta cauză, din următoarele considerente: Referitor la fapta săvârșită de inculpați, la data de 18 noiembrie 2004, deși inculpații V.I. și D.M. nu au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestora, în mod corect au fost înlăturate de instanțe ca nesincere deoarece inculpatul minor V.D.M. a declarat că a participat alături de inculpați, la acea dată, la furtul animalului respectiv, care aparține părții vătămate T.C.

Această declarație se coroborează și cu declarația martorei V.J.I., soția inculpatului V.I. care a consimțit să depună mărturie și a descris modul cum s-au înțeles cei doi inculpați să comită furtul, cum au plecat de acasă și cum s-au întors și au discutat despre modul cum au săvârșit această faptă. Inculpatul V.I., aflat în arestul I.P.J. Olt s-a înscris în refuz de hrană motivând că dorește să ia legătura cu mama sa, iar când aceasta s-a prezentat la vorbitor, în ziua de 13 ianuarie 2005, i-a introdus în buzunarul stâng un bilet scris de mână prin care o ruga pe mama sa să citească singură biletul și să determine pe inculpatul minor V.D.M. și pe martora V.J.I., soția sa, să revină asupra declarațiilor menționate mai înainte și să declare că respectivele declarații le-au făcut din răzbunare.

Declarația inculpatului minor cu privire la această faptă se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului în care se menționează că s-a descoperit o potecă de urme de bovină ce duce de la domiciliul părții vătămate la domiciliul numitului C.I.A. Această urmă materială coincide întocmai cu modul în care a fost descrisă săvârșirea faptei de către inculpatul minor. Referitor la cea de a doua faptă, săvârșită la 1 decembrie 2004, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților. În timpul cercetărilor s-a cerut Tribunalului Olt autorizații de percheziție în domiciliile inculpaților și efectuându-se aceste percheziții, în domiciliul inculpatului D.M. s-a găsit un fragment de cablu telefonic cu fibră optică în lungime de 38 cm, iar în domiciliul inculpatului V.I.

s-a găsit îngropată sub o plasă din plastic de culoare albă un fragment cablu telefonic în lungime de 20 cm de fibră optică și două tăblițe din inox ce prezintă urme de ardere. Aceste corpuri delicte găsite în domiciliile inculpaților au fost examinate de specialiști din cadrul R. Slatina și potrivit procesului verbal întocmit la 11 ianuarie 2005, ambele secțiuni de cablu conțin în interior 12 fibre optice cu învelișurile aferente, iar partea metalică provine dintr-o cutie de funcționare cabluri cu fibre optice, piesă pe care sunt fixate fibrele optice joncționale și se află în interiorul unei cutii cilindrice din PVC montată pe stâlpii de telecomunicații. De asemenea, inculpații nu au recunoscut fapta, dar proba sus-menționată se coroborează cu declarațiile inculpatului minor și a martorei V.J.I.

Inculpații majori au susținut că inculpatul minor a dat declarația sub presiunea organelor de poliție, însă această susținere nu este întemeiată, deoarece, acesta fiind audiat la 6 ianuarie 2005 în prezența mamei sale și a unui apărător, a descris detaliat modul de săvârșire a faptelor și a fost de acord să participe la reconstituirea efectuată în aceeași zi, moment în care a și indicat în teren modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și locul în care inculpații au ascuns cablul telefonic sustras în noaptea de 30 noiembrie/1 decembrie 2004. Apărarea inculpaților în sensul că inculpatul minor ar fi bolnav psihic și declarația acestuia nu ar fi verosimilă, în mod corect a fost înlăturată de instanțe deoarece din raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză rezultă că acest inculpat avea discernământul păstrat atât la data săvârșirii faptei cât și la data examinării sale de către medicul specialist, 13 ianuarie 2005. În consecință, toate aceste considerente, atrag concluzia că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Individualizarea pedepselor aplicate în cauză inculpaților este corectă, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de fond analizând în funcție de criteriile de individualizare, situația fiecărui inculpat, avându-se în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și persoanele inculpaților, care nu au recunoscut faptele, au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, au antecedente penale. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile, ca nefondate, va fi computată durata reținerii și arestului preventiv, menținând starea de arest a acestora, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și V.I. împotriva deciziei penale nr. 82 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția pentru minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 6 ianuarie 2005 la 3 martie 2006. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2006.