ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 542 din 30 mai 2002, Tribunalul București , secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 și art. 76 C. pen. În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 C. pen. În temeiul art. 110 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost încredințat pentru supraveghere părinților B.G. și B.M.

S-a pus în vedere părinților îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința instanța, de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se execută asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 110 alin. (3) C. pen., s-a atras atenția asupra aplicării dispozițiilor art. 86 4 alin. (2) C. pen., în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere. În baza art. 88 C. pen., s-a contopit durata reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2001, până la 11 iulie 2001. În baza art. 191 alin. (1) C. pen., inculpatul B.F.

a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 10 iunie 2001, în jurul orelor 23,oo, în timp ce partea vătămată N.O. se deplasa pe str. Dumbrava Nouă a fost deposedată prin violență de un telefon mobil marca NOKIA 5110, prevăzut cu o curea, pe care îl ținea în mână. Persoana care însoțea pe partea vătămată, numitul L.F. a pornit imediat în căutarea autorului faptei, fiind urmat de lucrători din cadrul Secției 18 Poliție, care au fost sesizați cu privire la săvârșirea infracțiunii.

La scurt timp, persoana care a sustras telefonul mobil de la partea vătămată N.O. a fost prins în zona str. Petre Ispirescu, fiind identificat în persoana inculpatului B.F. Asupra acestuia a fost găsit telefonul ce a format obiectul sustragerii. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul modalității de executare, greșita stabilire a duratei termenului de încercare, greșita deducere a prevenției inculpatului și omisiunea instanței de a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 553 din 5 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza, pe fond, a decis: - suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului B.F., pe un termen de încercare de 4 ani; - deducerea perioadei arestării preventive de la 11 iunie 2001 până la 18 iulie 2001; - constatarea că partea vătămată N.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. S-a stabilit ca onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „Analizând actele și probele din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate de parchet, Curtea reține ca fiind fondat apelul acestuia, pentru următoarele considerente: Instanța fondului a făcut o corectă individualizare judiciară, sub aspectul condamnării inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen., însă a greșit că suspendarea de dispune pe o perioadă de 2 ani, în condițiile în care termenul de încercare se cumulează cu pedeapsa de executat, astfel încât, nu poate fi cel de 2 ani stabilit de instanța fondului. Sub acest aspect s-a arătat că prin rejudecarea cauzei se va stabili un termen de încercare, în condițiile art. 81 și art. 110 C. pen., de 2 ani, urmând ca suspendarea condiționată a executării pedepsei să fie pe o perioadă de 4 ani.

S-a arătat, de asemenea, că este întemeiată și critica din apel cu privire la greșita deducere a prevenției inculpatului care a fost arestat la data de 11 iunie 2001 și pus în libertate la data de 18 iulie 2001, conform biletului de liberare al D.G.P. urmând a se dispune în consecință. Cu privire la critica privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra laturii civile a cauzei, instanța de apel a arătat că este corectă, astfel, că urmează a se constata că partea vătămată și-a recuperat bunul sustras și nu a formulat pretenții civile în cauză.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei, atât în ce privește reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante care nu se justifică, cât și al modalității de executare a pedepsei, în cauză impunându-se executarea acesteia prin privare de libertate având în vedere pericolul social al faptei, cât și frecvența cu care se săvârșesc fapte de natura celor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat. S-a mai arătat că, la stabilirea pedepsei era necesar să se țină seama și de persoana inculpatului în sensul că, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că acesta prezenta diagnosticul „tulburare de conduită de tip nesocializat”.

Recursul declarat de parchet este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, cu corecturile justificate aduse la judecata în apel, au reținut corect situația de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare. Astfel, reținerea de către instanțe în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante este corectă având în vedere faptul că acesta este tânăr, în continuarea studiilor, nu a mai încălcat legea penală, având până la data săvârșirii faptei o conduită bună și a recunoscut fapta, pe care a regretat-o.

Și modalitatea de executare a pedepsei se constată că a fost bine aleasă de către instanțe, și că suspendarea condiționată a executării pedepsei cu stabilirea unor obiective precise legate de supravegherea și îndrumarea inculpatului sunt în măsură să ducă la concluzia că acesta poate fi reeducat și fără a se dispune privarea sa de libertate. De altfel, în cazul în care inculpatul nu va respecta obligațiile rezultate din suspendarea condiționată a executării pedepsei va suporta consecințele ce derivă din aceasta, între care revocarea acestei modalității de executare și executarea pedepsei prin privare de libertate. În consecință pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat și a fi respins ca atare ,în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Având în vedere că în cauză nu se poate reține existența unei culpe procesuale, cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 553 din 5 septembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul B.F. Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2003.