ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6309/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, prin completarea încadrării juridice și cu dispozițiile art. 211 alin. (1) C. pen., au fost condamnați: - M.T. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. - P.C., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen., precum și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), cu referire la art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare. În conformitate cu dispozițiile art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani. Până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor s-a încredințat părinților săi P.G.

și A. și s-a stabilit pentru minor următoarele obligații, conform art. 103 alin. (3) C. pen.: - să nu frecventeze localurile publice având ca destinație: internet, cafe-internet, info-net; - să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați. După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., alin. (1), precum și obligația de a urma, potrivit art. 83 3 alin. (3) lit. a) C. pen., cursuri de învățământ sau calificare. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 110 alin. (3) C. pen., cu privire la revocarea suspendării pedepsei. S-a constatat că a executat în arest preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi, perioadă care s-a dedus din pedeapsa aplicată.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor P.C. Tot prin completarea încadrării juridice cu dispozițiile art. 211 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., a fost achitat inculpatul C.D.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și pe inculpatul minor V.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 91 C. pen., s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, astfel: - inculpatului C.D.M. o amendă în sumă de 10 milioane lei; - inculpatului V.M. o amendă în sumă de 7 milioane lei. A fost obligat inculpatul M.T. la plata sumei de 4.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă F.T.R. Au fost obligați inculpații M.T. și P.C., în solidar, dispunându-se ca inculpatul minor P.C. să fie obligat în solidar și cu partea responsabilă civilmente P.G., la plata sumelor de 1.800.000 lei către partea civilă O.A.V. și 3.000.000 lei către partea civilă C.M., cu titlu de despăgubiri civile. Au fost obligați, în solidar, inculpații M.T., P.C., C.D.M.

și V.M., inculpații minori P.C. și V.M. fiind obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.G. și V.I., la plata sumei de 1.400.000 lei către partea civilă S.E., cu titlu de despăgubiri civile. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar inculpații minori P.C. și V.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente P.G. și V.I., în sumă de 2.000.000 lei fiecare. Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Cei patru inculpați s-au cunoscut la un local de Internet infonet și din lipsa mijloacelor financiare, la propunerea inculpatului major M.T., inculpații au convenit să deposedeze alți tineri de telefoane mobile.

Astfel, în seara zilei de 20 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,00, inculpatul M.T. împreună cu inculpatul minor P.C., însoțiți și de alte două persoane rămase neidentificate, au oprit în spatele magazinului L. din Focșani un grup de tineri format din C.L.M., M.B.R. și L.S. Inculpatul M.T., urmat îndeaproape de inculpatul P.C. și uzând de cuțitul ce-l avea asupra sa inculpatul M.T., i-au reproșat lui C.M. că s-ar fi legat de soția acestuia din urmă. Pentru a lămuri problema, inculpatul M.T. a solicitat părții vătămate telefonul mobil pentru a suna la soție. Partea vătămată C.M. de teama inculpaților și a cuțitului ținut la vedere de inculpatul M.T. a restituit telefonul, cerând celor trei tineri să-i urmeze.

Mergând spre pompieri, inculpatul P.C. a solicitat și el telefonul mobil pentru a face un apel. Partea vătămată C.M., speriat de situația în care se afla, i-a dat acestuia telefonul, iar inculpatul P.C. a rămas în urma grupului după care a dispărut în fugă. De teama inculpatului M.T. care era înarmat, partea vătămată a fost în imposibilitate de a fugi după inculpatul P.C. pentru a încerca să-și recupereze telefonul. Sesizând dispariția lui P.C., inculpatul M.T. i-a cerut lui M.B.R. să-l urmeze, pentru ca de la un telefon public să-l sune pe P.C. pe mobil pentru a afla unde este. Cei doi s-au deplasat la telefonul public din intersecția Bd. Independenței cu str. Mare a Unirii (zona Big) și cu cartela de telefon a martorului, având pe ea unități doar în valoare de 1200 lei, inculpatul M.T.

s-a făcut că îl sună pe P.C., după care a spus martorului că pleacă în căutarea acestuia la Poker și a dispărut. Telefonul mobil era marca Ericson T 100 în valoare de 3.000.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă. Telefonul a fost vândut pentru suma de 1.000.000 lei, sumă cheltuită de cei doi inculpați. În seara zilei de 22 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,00, în fața Băncii Transilvania inculpatul M.T., singur, l-a acostat pe partea vătămată F.T.R., pe care sub amenințarea aceluiași cuțit l-a deposedat de un telefon mobil marca Alcatel 512 în valoare de 4.000.000 lei. Partea vătămată F.R. s-a constituit parte civilă cu această sumă. Acest telefon a fost vândut de inculpatul M.T.

contra sumei de 700.000 lei, bani pe care i-a cheltuit singur. În seara zilei de 23 ianuarie 2004, tot în zona Pensiunii Dona, cei doi inculpați M.T. și P.C. au acostat un alt tânăr, respectiv pe partea vătămată O.A.V. și sub amenințarea cuțitului, inculpatul M.T. i-a cerut părții vătămate să-i urmeze în scara unui bloc din apropiere pentru a discuta cu el, deoarece s-ar fi legat de sora acestuia. Părții vătămate i-a fost frică să-i urmeze pe cei doi în locul indicat și atunci inculpatul l-a amenințat pe partea vătămată că-l taie dacă nu îi dă telefonul mobil. În tot acest timp inculpatul P.C. a stat lângă partea vătămată împiedicând fuga acestuia. Partea vătămată a dat telefonul mobil inculpatului M.T., care a luat-o la fugă, însoțit fiind de inculpatul P.C.

Telefonul a fost vândut pentru suma de 1.000.000 lei, sumă cheltuită de cei doi inculpați. În seara zilei de 28 ianuarie 2004, în timp ce, cei doi inculpați M.T. și P.C. se aflau în parcul S., în zona fântânii arteziene, însoțiți de această dată de către inculpații C.D. și V.M., în jurul orelor 19,30, au observat un tânăr, pe partea vătămată S.E., deplasându-se pe o alee dinspre fântâna arteziană spre str. Mareșal I. Antonescu. După partea vătămată s-au luat inculpatul M.T. și V.M. Inculpații P.C. și C.M.D., cunoscând intențiile celor doi, i-au urmat și ei pe cei doi inculpați. La un moment dat inculpatul M.T. l-a acostat pe partea vătămată S.E., pentru a afla cât este ceasul. Văzând că partea vătămată nu are obiecte de valoare la vedere, inculpatul M.T.

a scos cuțitul și amenințându-l i-a cerut să scoată toate lucrurile de valoare. Partea vătămată S.E., de frică, fiind înconjurat de toți cei 4 inculpați, a scos un telefon mobil marca Siemens A 50, telefon pe care inculpatul M.T. i l-a smuls din mână, păcălindu-l că a doua zi în fața Liceului nr. 2 îi va restitui telefonul contra sumei de 200.000 lei. Totodată, inculpatul M.T. a atras atenția părții vătămate să nu strige după ajutor întrucât îl taie. Cei patru inculpați l-au condus pe partea vătămată într-o scară de bloc unde i-au cerut să-i aștepte că-i vor restituit telefonul. Cei patru inculpați au plecat spre zona centrală a orașului. A doua zi, inculpatul M.T., asupra căruia rămăsese telefonul mobil, l-a vândut contra sumei de 800.00 lei, bani cheltuiți împreună cu ceilalți trei inculpați.

Inculpatul M.T. a mai recunoscut comiterea unei fapte similare săvârșite asupra unui tânăr, în zona Bisericii Catolice, tânăr rămas neidentificat. Situația de fapt, așa cum a fost reținută mai sus a rezultat din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor M.B.R. și C.S., bunica părții vătămate C.M., cât și cu declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale. În fața instanței, toți inculpații și-au modificat declarațiile, inculpatul M.T. luând asupra sa responsabilitatea tuturor faptelor. Ceilalți inculpați au motivat că declarațiile date în cursul urmăririi penale au fost date sub imperiul stresului de a fi ținuți pe culoarele organului de cercetare mai multe ore, flămânzi și fără posibilitatea de a-și satisface alte nevoi fiziologice.

O asemenea scuză nu poate fi reținută de instanță, deoarece inculpații au fost asistați de către avocați care puteau reclama la acel moment supunerea la tratamente abuzive. Nici ulterior, inculpații nu au reclamat vreun tratament abuziv. Mai mult, inculpații au fost audiați separat, iar declarațiile date de aceștia privind modul de săvârșire al faptelor, sumele primite după valorificarea telefoanelor mobile, coroborându-se. Prin urmare, tribunalul a apreciat că în cursul urmăririi penale inculpații au dat declarații sincere, iar modificarea ulterioară a acestor declarații face parte din strategia apărării pe care au înțeles să și-o facă. Așa fiind, faptele inculpaților de a deposeda părțile vătămate arătate mai sus prin amenințare cu iminenta folosire a cuțitului, cât și în condițiile punerii victimelor în neputința de a se apăra, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

În cauză, inculpatul M.T. a amenințat victimele cu folosirea cuțitului avut asupra sa, iar ceilalți inculpați au contribuit la punerea victimelor în neputința de a se apăra, prin înconjurarea acestora și împiedicarea de a fugi. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților M.T., major, și P.C., minor, instanța va avea în vedere în primul rând gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite de ei, precum și circumstanțele de agravare a răspunderii și anume forma continuată în care au săvârșit faptele. Instanța a avut însă în vedere și circumstanțele personale de natură a atenua răspunderea și anume conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor, sinceritatea de care au dat dovadă pe parcursul cercetării faptelor, regretul manifestat, cât și posibilitățile sporite de reintegrare socială relevate prin Raportul Serviciului de Reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Față de aceste cerințe, instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 80 C. pen., privind concursul între circumstanțele agravante și cele atenuante și a aplicat celor doi inculpați câte o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum apreciat a fi în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii unor noi fapte penale. Cât privește modalitatea de executare, tribunalul a apreciat că inculpatul M.T. datorită faptului că este major, că a antrenat în activitatea sa infracțională și minori, că a folosit cuțitul la săvârșirea faptelor pentru a amenința victimele, urmează a executa pedeapsa în detenție, pe durata executării pedepsei fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a acestui inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată în arest preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi. S-a mai stabilit că, acel cuțit folosit pentru intimidarea victimelor de către inculpatul M.T., a fost reținut de organele I.P.J. Vrancea împreună cu un tub de spray de autoapărare ridicat de la P.C. Cum doar cuțitul a fost folosit la săvârșirea infracțiunilor, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. c) C. pen., a dispus confiscarea acestui cuțit. Cât privește pe inculpatul minor P.C., elev în an terminal la G.Ș.A. Focșani, cu o situație școlară bună (media generală 8,00 pe semestrul I al anului școlar 2003 - 2004) și cu o caracterizare bună din partea dirigintelui N.M., tribunalul a apreciat că reeducarea acestuia se poate asigura și prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform dispozițiilor art. 110 C. pen.

Cum până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului minor P.C. revine părinților săi P.G. și A., inculpatului i s-a stabilit obligația potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (3) C. pen., de a nu mai frecventa localuri de internet și să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați, în special cu inculpatul M.T. S-a dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen.

și anume: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vrancea; - să anunțe acest organ, în prealabil, cu privire la orice schimbare de domiciliu sau reședință; - să comunice eventualul loc de muncă, schimbarea acestuia, să justifice schimbarea acestuia; - să comunice informațiile necesare verificării legalității mijloacelor sale de existență, precum și obligația de a urma, potrivit dispozițiilor art. 83 3 alin. (3) lit. a) C. pen., cursurile de învățământ la G.Ș.A. Focșani unde era înscris sau cursuri de calificare. Că toate aceste obligații și măsuri trebuiesc respectate de inculpat pe durata termenului de încercare stabilit de instanță, în caz contrar operând revocarea suspendării pedepsei potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen.

și art. 110 alin. (3) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi, perioadă care se deduce din pedeapsa aplicată. În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.C. a fost pus de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. 28 ianuarie 2004. Cât privește pe inculpații C.D.M. și V.M., tribunalul a reținut în sarcina acestora un grad redus de participare la săvârșirea numai a unei singure fapte, cea săvârșită asupra părții vătămate S.E., inculpații prin simpla lor prezență lângă ceilalți doi inculpați contribuind la punerea victimei în neputința de a se apăra.

Ținând seama de această contribuție redusă, dar și de conduita lor bună, anterioară săvârșirii faptei, cât și posibilităților de reintegrare socială relevată prin referatele de evaluare psiho-socială, tribunalul a apreciat că în concret fapta lor așa cum a fost reținută, este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., i-a achitat pe cei doi inculpați și potrivit dispozițiilor art. 91 C. pen., le-a aplicat celor doi inculpați, câte o amendă cu caracter administrativ, orientată spre limita maximă prevăzută de lege. S-a mai reținut că tocmai datorită contribuției lor minime la săvârșirea faptei din 28 ianuarie 2004 și a gradului de pericol social redus, în cauză nu s-a propus în cursul urmăririi penale arestarea acestor doi inculpați.

Pe latură civilă, tribunalul a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu întreaga contravaloare a telefoanelor mobile, contravaloare care nu a fost contestată de inculpați. Cum valorile indicate de părțile vătămate sunt rezonabile și corespund prețurilor de pe piață, tribunalul în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., i-a obligat pe inculpați la plata acestor despăgubiri, iar inculpații minori fiind obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente P.G. și V.I. Cât privește despăgubirea părții vătămate F.T.R., tribunalul a reținut că obligarea de despăgubire a revenit doar inculpatului M.T., care a săvârșit singur fapta, fără nici o contribuție din partea celorlalți inculpați.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul M.T. Parchetul a invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii apelate sub mai multe aspecte: - În mod greșit s-a reținut, în sarcina inculpatului M.T. săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aplicându-i-se agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., care se referă la comiterea infracțiunii de tâlhărie într-o locuință sau în dependințe ale acesteia, în loc de agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., care reglementează săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către o persoană având asupra sa o armă, o substanță narcotică sau paralizantă, așa cum corect s-a reținut prin actul de sesizare al instanței și corespunde stării de fapt relevate de probele dosarului.

- Că în mod nejustificat s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., invocându-se în favoarea inculpaților M.T. și P.C., conduita bună a acestora înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea acestora după săvârșirea acesteia. În primul rând este de observat că cei doi inculpați au săvârșit mai multe acte de tâlhărie, ceea ce presupune o perseverență în activitatea infracțională, astfel fiind înlăturată concluzia instanței, „conduita bună” putând fi reținută doar în legătură cu primul act al tâlhăriei, ulterior aceasta fiind anulată prin repetarea conduitei antisociale, constând în deposedarea de bunuri a victimelor, prin amenințări și violențe.

În al doilea rând, instanța de fond, analizând depozițiile celor doi infractori, trebuia să constate cu ușurință că aceștia, la urmărirea penală au recunoscut faptele săvârșite, fiind puse în fața unor probe indubitabile, însă, în cursul cercetării judecătorești, au încercat să nege comiterea actelor de tâlhărie, susținând că în cursul urmăririi penale au fost bătuți de anchetator, motiv pentru care nu mențin declarațiile date anterior, comportarea lor putând fi caracterizată ca nesinceră. Se mai susține prin alt motiv de recurs că în mod greșit, Tribunalul Vrancea a dispus achitarea inculpatului minor V.M. și a inculpatului C.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., apreciindu-se că fapta săvârșită nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni din moment ce probele dosarului relevă că în seara zilei de 28 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,30, când deja se lăsase întunericul, inculpații M.T. și P.C., însoțiți de inculpații C.D. și minorul V.M., observând pe partea vătămată S.E. în zona fântânii arteziene din Parcul S., l-au acostat, împrejurare în care M.T. a scos cuțitul cerându-i să scoată toate lucrurile de valoare ce le are asupra sa. Partea vătămată S.E., de frică, fiind înconjurat de cei patru inculpați, a scos telefonul mobil marca Siemens A 50 care a fost însușit de M.T. Cei patru inculpați, pentru a-și asigura scăparea au condus victima într-o scară de bloc și insuflându-i sentimentul de frică, i-au cerut să rămână pe loc pentru că vor veni să-i restituie telefonul, fapt ce nu s-a mai întâmplat, aceștia deplasându-se spre zona centrală a orașului.

A doua zi, M.T. a vândut telefonul cu suma de 800.000 lei ce a cheltuit-o cu ceilalți inculpați C.D.M., V.M. și P.C. Având în vedere împrejurările în care a fost comisă tâlhăria din 28 ianuarie 2004, la care a participat minorul V.M. și C.D.M., în grup de 4 persoane, pe timp de noapte, într-un loc public și prin folosirea unui cuțit, s-a considerat că în mod greșit s-a făcut față de acești inculpați aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. pen. Că la cuantificarea pericolului social al faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, trebuie avut în vedere ritmul alarmant de creștere al numărului infracțiunilor de tâlhărie al căror victime sunt, în cea mai mare parte, persoane cu o capacitate redusă de apărare, fiind „alese” din rândul persoanelor în vârstă și minore, determinând inocularea unui sentiment de insecuritate în rândul colectivității.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 188 a Tribunalului Vrancea și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dea o încadrare juridică legală infracțiunii de tâlhărie săvârșită de M.T., în sensul de a se înlătura agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) și aplicarea agravantei prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) C. pen.; înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., privind pe inculpații M.T. și P.C. și înlăturarea achitării inculpatului C.D.M. și minorului V.M., în temeiul art. 18 1 C. pen. și condamnarea acestora. În apelul său, inculpatul M.T. a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin reaprecierea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 453/ A din 30 august 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul M.T. împotriva sentinței penale nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea. A desființat în parte sentința penală nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce privește latura penală și numai pentru inculpatul M.T. și rejudecând: Prin schimbarea încadrării juridice conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., pentru inculpatul M.T., menține pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului. Constată că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul M.T. este temeinică și legală. În baza art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menține starea de arest inculpatului M.T. În baza dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.T. perioada arestului preventiv începând cu 30 ianuarie 2004 la zi, respectiv 30 august 2004. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Parchetul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând ca prin reaprecierea probelor, să fie înlăturate circumstanțele atenuante aplicate inculpaților M.T. și P.C., precum și prevederile art. 86 1 – art. 110 C. pen., pentru inculpatul P.C. și în final, să se dispună și condamnarea inculpaților C.D.M. și V.M., iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea art. 86 1 C. pen. În motivare se arată că în mod cu totul eronat, instanțele au reținut că, faptele ultimilor doi inculpați, sunt lipsite de pericol social, dispunând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Recursul este fondat în limita celor ce se vor analiza. Verificându-se probele în raport de criticile aduse, dar și din oficiu se constată că, situația de fapt este corectă și încadrările juridice sunt cele legale. Evaluarea probatoriului administrat, cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, inculpatul (minor) V.M. și coinculpatul C.D. (major) comisă la 28 ianuarie 2004, se apreciază că nu este eronată, atâta vreme cât, inițiativa și realizarea scopului, de deposedare de telefoanele mobile, prin amenințare cu cuțitul, a celor 3 părți vătămate (minori) a aparținut doar inculpaților M.T. (major) și P.C. (minor). În consecință, probele dovedind fără dubiu că, cei doi inculpați, V.M.

și C.D.M. au participat la tâlhărirea victimei S.E., doar prin simpla lor prezență fizică, justificat și legal s-a apreciat că această faptă, este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni. Pentru a se reține ca fiind pe deplin întemeiată această concluzie, desigur nu pot fi omise nici referatele de evaluare psiho-socială ale inculpaților C.D.M., V.M. și P.C., precum și raportul Serviciului de Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Vrancea, acte ce subliniază că făptuitorii menționați prezintă reale posibilități de îndreptare, prin supravegherea directă a părinților, suspendându-se în final executarea pedepsei, cazul minorului P.C. și care a și fost arestat preventiv o perioadă de timp, iar față de ceilalți doi inculpați V.M.

și C.D.M., aplicându-se drept sancțiune, câte o amendă administrativă în baza art. 91 C. pen. Așa fiind, motivele invocate de către parchet și privitor la greșita achitare a inculpaților V.M. și C.D.M., precum și eronata recunoaștere de circumstanțe atenuante și nejustificata suspendare condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P.C., neavând suport probator, urmează a fi respinse, ca nefondate. În consecință, hotărârea atacată va fi menținută, cu privire la cei trei inculpați, ca temeinică și legală.

Pe baza aceluiași probatoriu, Curtea reține însă că, recursul parchetului, este fondat, doar cu privire la recunoașterea și acordarea în favoarea inculpatului major M.T., în mod cu totul nejustificat, nemeritat (față de activitatea sa infracțională) a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., el fiind cel care a atras la săvârșirea celor 3 tâlhării și pe inculpații minori și care a folosit și cuțitul pentru intimidarea victimelor, la rândul lor, alți minori. Ca urmare, pedeapsa aplicată acestui inculpat, redusă sub limita minimă prevăzută de textul de incriminare, nu corespunde nici cerințelor art. 72 C. pen. și nici ale art. 52 C. pen., neasigurând nici prevenția generală și nici reinserția socială a făptuitorului.

În consecință, prin admiterea recursului parchetului, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa ambele hotărâri, doar cu privire la aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., față de inculpatul M.T., texte ce urmează a fi înlăturate. Apoi, se va stabili pedeapsa pentru infracțiunile comise și se va deduce timpul arestării preventive și se vor menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 453/ A din 30 august 2004 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul M.T. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., față de inculpatul M.T., dispoziții pe care le înlătură. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul M.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) potrivit art. 65 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la 26 noiembrie 2004. Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților M.T., P.C. și C.D.M., în sumă de câte 400.000 lei pentru fiecare, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2004.