ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 20 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1/P/2005, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul minor M.L.I., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 40 și art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 383 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia nr. 2133 din 21 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2696 din 9 noiembrie 2004 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin neapelare, la data de 12 decembrie 2004, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., au fost scăzute din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării preventive din perioada 20 februarie 2003 – 22 octombrie 2003 și perioada începând cu data de 10 iunie 2004 până la zi. Au fost anulate mandatele de executare anterioare și s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza sentinței pronunțate. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 17 alin. (3) și art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 și 999 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.L. și B.A. la plata sumei de 5 milioane lei către partea vătămată minoră O.A., cu titlu de despăgubiri civile. Instanța a reținut, în esență, că la data de 9 iunie 2004, în jurul orelor 12,30, în loc public, inculpatul a deposedat prin amenințare pe partea vătămată minoră O.A.

de un telefon mobil. Prin decizia penală nr. 34/ Ap/MF din 23 septembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și de inculpatul M.L.I., a casat sentința penală atacată și, rejudecând a înlăturat aplicarea pentru inculpat a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Recursul vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), apreciindu-se că nu s-a avut în vedere raportul P.U.R.S.I.

care a constatat predispoziția inculpatului minor pentru comiterea de acte violente, aspect demonstrat și de antecedentele penale ale acestuia. Parchetul a apreciat că trebuia aplicat un spor de concurs inculpatului, conform art. 34 C. pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., întrucât ambele instanțe, contopind pedepsele pentru infracțiunile concurente, în baza art. 36 C. pen., au avut în vedere la stabilirea pedepsei principale prevederile art. 34 lit. b) C. pen. Astfel, potrivit art. 36 alin. (2). raportate la art. 34 lit. b) C. pen., când pentru infracțiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special.

Prin urmare, în caz de concurs de infracțiuni, instanța este obligată doar să aplice pedeapsa cea mai grea, lăsându-se la aprecierea sa, în raport și cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sporirea pedepsei rezultante. Parchetul a invocat, în susținerea motivului de casare, Referatul de evaluare al S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Brașov, susținând că în raport cu concluziile raportului se impunea aplicarea unei pedepse rezultante mai mari. Din examinarea acestui raport, însă, Înalta Curte reține că raportul citat nu concluzionează în acest sens. Astfel, se evidențiază că familia inculpatului minor (mamă și bunici materni) dezaprobă fapta comisă și stilul de viață al acestuia, niciunul dintre membrii familiei neavând condamnări penale.

Totodată, se apreciază că sprijinul familiei, precum și vârsta relativ fragedă a inculpatului la care mai poate asimila atitudini și comportamente dezirabile social constituie factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional în condițiile în care minorul se va decide să se înscrie pe un traseu viitor dezirabil social. Prin urmare, atât izolarea de grupul nociv de prieteni cât și sprijinul moral, educațional și material al familiei sunt factori importanți de reeducare a inculpatului minor, prelungirea perioadei de detenție neconstituind un factor pentru o mai bună reeducare a unui inculpat minor. Înalta Curte reține că la stabilirea pedepsei rezultante, ambele instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere, în esență, atât gravitatea faptei săvârșite cu violență de inculpat, cât și persoana inculpatului, infractor minor.

Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de parchet. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 34/ Ap/MF din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul M.L.I. Constată că intimatul inculpat este arestat în altă cauză. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.