ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1150/2003

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 260 din 31 iulie 2002 a Tribunalului Brașov s-au dispus următoarele:

alin. 2 lit. a), b), d), și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C.

pen., art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen., inculpatul M.S. a fost

condamnat la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C.

pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1683/1999 a Judecătoriei Brașov și

a contopit restul rămas neexecutat de un an, 8 luni și o zi închisoare în

pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința atacată, inculpatul având

de executat pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 8 ianuarie 2002,

până la zi.

alin. (2) lit. a), b), d), și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 și

art. 13 C. pen., inculpatul minor L.B.A. a fost condamnat la 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 21 decembrie

2001, până la zi.

alin. (2) lit. a), b), d), și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 și

art. 13 C. pen., inculpatul M.E.L. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 21 decembrie 2001,

până la zi.

S-a constatat că

partea vătămată B.V.V. și Spitalul Județean Brașov nu s-au constituit părți

civile în cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul L.B.A. cuțitul corp delict depus

la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov cu proces verbal nr. 441 din

15 februarie 2002.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarea situație:

În data de 20

decembrie 2001, cei trei inculpați au călătorit cu trenul dinspre Brașov înspre

Rupea, aflându-se în același vagon cu partea vătămată B.V.V., acestuia din urmă

cei trei inculpați hotărându-se să-i sustragă sacoșa.

În gara comunei Apața

unde inculpații intenționau să coboare inculpatul M.S. a luat geanta părții

vătămate, iar aceasta din urmă observând gestul inculpatului, a intervenit și a

încercat să și-o recupereze.

Pentru a păstra bunul

sustras inculpatul M.S. a lovit cu pumnii pe partea vătămată, iar inculpatul

L.B.A. a lovit-o pe aceasta cu un cuțit în zona lombară.

În același scop, la

agresarea părții vătămate a participat și inculpatul minor M.L.E.

În urma agresiunii

suferite, partea vătămată a suferit leziuni care, potrivit raportului de

constatare medico-legală nr. 4693/E/27 decembrie 2001, s-au putut produce prin

lovire cu corp tăietor înțepător (cuțit) și zgâriere cu unghiile, necesitând

pentru vindecare 24 - 25 de zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel, în termen legal, cei trei inculpați, dintre aceștia

inculpatul M.E.L. și inculpatul M.S. solicitând reducerea pedepselor aplicate,

iar inculpatul L.B.A. solicitând achitarea sa, cu susținerea că nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală

nr. 281 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondate

apelurile declarate de inculpați apreciind că prima instanță a stabilit o corectă

stare de fapt, din care a rezultat și vinovăția inculpatului L.B.A., iar

individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de

art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs inculpații, care au solicitat redozarea pedepselor

aplicate, iar inculpatul M.S., în principal a solicitat achitarea, întrucât nu

este autorul infracțiunii de tâlhărie la care a fost condamnat.

Examinând cauza în

raport de motivele invocate, examinate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 și 17

1

cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor alineatului

3 al aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate.

Din ansamblul

materialului probator administrat în cauză, rezultă că și inculpatul M. a

participat la săvârșirea infracțiunii, de altfel el a recunoscut inițial

săvârșirea acesteia, recunoașterea coroborându-se cu toate probele administrate

în cauză.

Conduita oscilantă a

inculpaților nu a condus la o altă concluzie decât cea reținută de instanțe,

acesta fiind însă un element în plus pentru caracterizarea inculpaților,

element ce a fost avut în vedere la individualizarea pedepselor.

Nu este de neglijat

nici împrejurarea că în apel inculpatul L. a solicitat achitarea, și nu

inculpatul M.

Așa fiind, se

apreciază că și individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel încât o reindividualizare în

sensul reducerii acestora nu se impune.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.S., L.B.A. și M.E.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S., L.B.A. și M.E.L. împotriva

deciziei penale nr. 281 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă

perioada executată în arest preventiv astfel:

- pentru inculpații

M.E.L. și L.B.A. de la 22 decembrie 2001 la zi;

- pentru inculpatul

M.S. reținerea și arestarea preventivă de la 8 ianuarie 2002 la zi.

Obligă pe recurenți la

plata sumei de câte 1.400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2003.