ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2007

Asupra recursului de față: În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a dispus condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2634 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Tulcea și s-a contopit restul de 376 zile rămase neexecutate, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la zi. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 17 martie 2006 partea vătămată C.A.C., în vârstă de 10 ani se deplasa împreună cu minorul I.S.C. spre casă. În timp ce se afla în Piața Agroalimentară din Cartierul de Vest al orașului, inculpatul i-a văzut pe cei doi și atenția i-a fost captată de un aparat foto cu cameră video , marca Logitech, pe care partea vătămată îl avea asupra sa.

În aceste condiții, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i dea aparatul foto cu motivarea că dorește să facă o poză, însă a fost refuzat de aceasta. Inculpatul nu a renunțat și a urmărit partea vătămată până la scara blocului U 8 la parter, în fața apartamentului 3, când s-a repezit asupra minorului și i-a smuls aparatul foto din mână, după care a fugit și a dispărut de la locul faptei. În momentul agresiunii, partea vătămată a început să țipe , strigătele fiind auzite și de martorul Iscreev Silviu, care urca scara spre locuința sa. În aceeași seară, tatăl părții vătămate a sesizat organele de poliție. După săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a întâlnit în municipiul Tulcea cu martorul A.G., căruia i-a comunicat că are un aparat foto trimis de sora sa din străinătate, pe care vrea să îl vândă și I-a rugat să îl însoțească până în localitatea Isaccea, unde intenționa să îl comercializeze.

După ce au ajuns în localitatea Isaccea, inculpatul și martorul A.G. s-au deplasat la barul A. unde cel dintâi a avut o discuție contradictorie cu un localnic, iar la sosirea lucrătorului de poliție, scandalul a fost aplanat, asupra inculpatului fiind găsit aparatul foto. Fiind întrebat de proveniența acestuia, inculpatul a precizat că îl are de la sora sa, însă după efectuarea verificărilor de către Poliția Isaccea la Dispeceratul Poliției Tulcea, s-a stabilit că în aceeași zi a fost depusă o plângere de către C.T., tatăl părții vătămate. În aceeași seară inculpatul a fost adus la sediul Poliției Municipiului Tulcea unde a fost recunoscut de către partea vătămată ca fiind persoana care i-a smuls apartaul foto din mână.

Împotriva aceste hotărâri a declarat apel inculpatul C.C. solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 58/ MF din 8 decembrie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Examinând motivele de recurs invocate de inculpat și care se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează. Verificând actele dosarului se retine că, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, în textul de lege corespunzător și au aplicat o pedeapsă just proporționalizată, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Critica formulată de inculpat cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei reținută în sarcina sa, se constată că nu poate fi primită. Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., infracțiunea de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii , ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Așadar, tâlhăria este o infracțiune complexă, în componența căreia intră infracțiunea de furt și o acțiune violentă îndreptată contra persoanei.

Or, în cauză, smulgerea din mâna părții vătămate a aparatului foto cu cameră video, împotriva voinței acesteia, opunând rezistență pentru păstrarea bunului ce îi aparținea, reprezintă un act de violență, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât instanța de fond cât și instanța de apel au acordat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta este recidivist.

Așadar, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator și este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în comunitate și realizarea prevenției generale, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Este de precizat faptul că, pedeapsa de 5 ani închisoare i-a fost stabilită inculpatului ca urmare a contopirii a pedepsei aplicate în cauză cu restul de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o condamnare anterioară, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate, împrejurare ce demonstrează că pentru reeducarea acestuia este nevoie de o perioadă mai îndelungată. Cum nu se constată existenta unor temeiuri care să determine schimbarea încadrării juridice dat faptei și nici reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmează ca și acest motiv de recurs să fie respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C. să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (3) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la 13 februarie 2007. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 58/ MF din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la 13 februarie 2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2007.