ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

În baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a

dispus condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a

pedepsei de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2634

din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Tulcea și s-a contopit restul de 376 zile

rămase neexecutate, cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul

urmând să execute 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 14 aprilie 2006 la zi.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

În seara zilei de 17 martie 2006 partea vătămată C.A.C., în vârstă de

10 ani se deplasa împreună cu minorul I.S.C. spre casă.

În timp ce se afla în Piața Agroalimentară din Cartierul de Vest al

orașului, inculpatul i-a văzut pe cei doi și atenția i-a fost captată de un

aparat foto cu cameră video , marca Logitech, pe care partea vătămată îl avea

asupra sa.

În aceste condiții, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i dea

aparatul foto cu motivarea că dorește să facă o poză, însă a fost refuzat de

aceasta.

Inculpatul nu a renunțat și a urmărit partea vătămată până la scara

blocului U 8 la parter, în fața apartamentului 3, când s-a repezit asupra minorului

și i-a smuls aparatul foto din mână, după care a fugit și a dispărut de la

locul faptei.

În momentul agresiunii, partea vătămată a început să țipe , strigătele

fiind auzite și de martorul Iscreev Silviu, care urca scara spre locuința sa.

În aceeași seară, tatăl părții vătămate a sesizat organele de poliție.

După săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a întâlnit în municipiul

Tulcea cu martorul A.G., căruia i-a comunicat că are un aparat foto trimis de

sora sa din străinătate, pe care vrea să îl vândă și I-a rugat să îl însoțească

până în localitatea Isaccea, unde intenționa să îl comercializeze.

După ce au ajuns în localitatea Isaccea, inculpatul și martorul A.G. s-au

deplasat la barul A. unde cel dintâi a avut o discuție contradictorie cu un

localnic, iar la sosirea lucrătorului de poliție, scandalul a fost aplanat,

asupra inculpatului fiind găsit aparatul foto.

Fiind întrebat de proveniența acestuia, inculpatul a precizat că îl are

de la sora sa, însă după efectuarea verificărilor de către Poliția Isaccea la

Dispeceratul Poliției Tulcea, s-a stabilit că în aceeași zi a fost depusă o

plângere de către C.T., tatăl părții vătămate.

În aceeași seară inculpatul a fost adus la sediul Poliției Municipiului

Tulcea unde a fost recunoscut de către partea vătămată ca fiind persoana care

i-a smuls apartaul foto din mână.

Împotriva aceste hotărâri a declarat apel inculpatul C.C. solicitând în

principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie

în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 58/ MF din 8 decembrie 2006, Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata arestării preventive la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C.,

solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și în principal, schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de

furt calificat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Examinând motivele de recurs invocate de inculpat și care se încadrează

în cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

se constată că sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Verificând actele dosarului se retine că, instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat

în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, în textul de lege

corespunzător și au aplicat o pedeapsă just proporționalizată, conform

criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Critica formulată de inculpat cu privire la greșita încadrare juridică

dată faptei reținută în sarcina sa, se constată că nu poate fi primită.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., infracțiunea de tâlhărie constă în

furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat

sau înlăturarea urmelor infracțiunii , ori pentru ca făptuitorul să-și asigure

scăparea.

Așadar, tâlhăria este o infracțiune complexă, în componența căreia

intră infracțiunea de furt și o acțiune violentă îndreptată contra persoanei.

Or, în cauză, smulgerea din mâna părții vătămate a aparatului foto cu

cameră video, împotriva voinței acesteia, opunând rezistență pentru păstrarea

bunului ce îi aparținea, reprezintă un act de violență, astfel că fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât instanța de

fond cât și instanța de apel au acordat eficiență tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei,

modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii

penale, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta este recidivist.

Așadar, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză se

încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator și este

în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reintegrării în

comunitate și realizarea prevenției generale, potrivit scopului prevăzut de art.

52 C. pen.

Este de precizat faptul că, pedeapsa de 5 ani închisoare i-a fost stabilită

inculpatului ca urmare a contopirii a pedepsei aplicate în cauză cu restul de

pedeapsă rămas neexecutat dintr-o condamnare anterioară, ca urmare a revocării

beneficiului liberării condiționate, împrejurare ce demonstrează că pentru

reeducarea acestuia este nevoie de o perioadă mai îndelungată.

Cum nu se constată existenta unor temeiuri care să determine schimbarea

încadrării juridice dat faptei și nici reducerea pedepsei aplicate

inculpatului, urmează ca și acest motiv de recurs să fie respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.C. să fie

respins ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (3) raportat la art. 383 alin. (2)

C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 14 aprilie 2006

la 13 februarie 2007.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, din

care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva

deciziei penale nr. 58/ MF din 8 decembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive

de la 14 aprilie 2006 la 13 februarie 2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2007.