ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 980 din 7

iulie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

T.F.C.,

la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicația art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prevăzute în art. 83 C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (3) lit. b) C.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, constatându-se

că acesta a fost arestat preventiv în cauză de la 20 mai 2005 la zi.

Pe latură civilă s-a luat act că

partea vătămată M.M.M. nu s-a constituit în cauză parte civilă în conformitate

cu dispozițiile art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

A fost obligat inculpatul la suma de

100 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că, la data de 20

mai 2005, în jurul orelor 16,00, venind din spate în fugă, inculpatul i-a smuls

de la gât telefonul mobil marca Nokia 1100 părții vătămate M.M.M., elevă în clasa

VII-a la Colegiul Național Mircea cel Bătrân, care se deplasa pe b-dul Nicolae

Grigorescu, însoțită de alte două colege, după care s-a îndepărtat în același

mod cu bunul sustras de la locul faptei.

Urmărit de victimă și colegele

acesteia, inculpatul a fost imobilizat pe scara unui bloc din apropiere, cu

ajutorul martorului G.A., fiind anunțate și organele de poliție care au

procedat la reținerea făptuitorului în vederea cercetărilor ulterioare.

Telefonul mobil sustras a fost găsit

ascuns sub un preș pe scara blocului situat pe strada Intrarea Horbotei și

restituit părții vătămate.

În limitele art. 74 lit. a) și c) C.

proc. pen., instanța a reținut cu semnificație de circumstanțe atenuante,

împrejurări legate de persoana inculpatului care se referă la conduita bună a

acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, vârsta tânără de numai 22 ani,

precum și comportarea sinceră pe parcursul procesului penal în raport de care

s-a coborât pedeapsa sub minimul legal special de 5 ani închisoare până la 2

ani închisoare.

Aprecierea că scopul pedepsei poate

fi atins chiar fără executarea acesteia cu consecința suspendării cale

condiționate potrivit art. 81 și urm. C. pen., a fost întemeiată pe constatarea

că inculpatul este lipsit de antecedente penale, fiind infractor primar.

Prin apelul declarat în cauză,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a susținut că în mod nelegal prima

instanță, care l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

calificate de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a

dispus, suspendarea condiționată a pedepsei aplicate de 2 ani închisoare

întrucât nu era îndeplinită și condiția generală din art. 81 alin. (3) C. pen.,

privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea intenționată comisă a

cărei cuantum a fost fixat de legiuitor la limita superioară de 15 ani

închisoare (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în speță fiind de la

5 ani la 20 ani închisoare).

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 907/

A din 22 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de procuror și a desființat în

parte sentința pe latură penală sub aspectul individualizării pedepsei

înlăturând aplicarea art. 81 și urm. C. pen., iar în rejudecare pe fond, în

limitele arătate, a respins pedeapsa la minimul legal de un an închisoare

prevăzut în art. 76 lit. b) C. pen., dispunând executarea sa în regim de

detenție potrivit art. 71 și 64 C. pen.

S-a computat din durata pedepsei

timpul reținerii de 24 ore din 20 mai 2005 și arestarea preventivă cu începere

de la 30 mai 2005 și până la 8 iulie 2005.

Împotriva deciziei s-a declarat în

termen recurs de către inculpat, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa sub

limita legală specială de un an închisoare, corespunzător perioadei anterior

executate prin reținere și arest preventiv.

Recursul este nefondat.

Pedeapsa de un an închisoare

stabilită în apel reprezintă minimul legal special prevăzut de art. 76 lit. b) C.

pen., până la care aceasta poate fi coborâtă, prin reținere de circumstanțe

atenuante, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

calificată de tâlhărie comisă de inculpat.

Existența altor cauze legale

judiciare pentru coborârea pedepsei sub limita legală specială de un an

închisoare nu există, în speță nefiind posibilă, față de infracțiunea reținută

în sarcina inculpatului, nici schimbarea modalității de executare în regim de

detenție a pedepsei amintite.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmând a fi obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., la suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.F.C. împotriva deciziei penale nr. 907/ A din 22

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2006.