ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1596/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1405 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a

dispus condamnarea inculpatului E.G.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c), cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus perioada arestului preventiv de la 11 iulie 2004 la zi, menținându-se

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 65 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a constatat recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate I.V.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 11 iulie 2004, în

jurul orelor 13,00, inculpatul E.G.S. a smuls telefonul mobil de la gâtul

părții vătămate I.V. Alertați de strigătele părții vătămate, doi lucrători de

poliție aflați în zonă l-au imobilizat pe inculpat, asupra acestuia găsindu-se

telefonul mobil marca Nokia 8210. Bunul a fost restituit părții vătămate.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, arătând că a procedat, astfel întrucât avea nevoie de bani

pentru chirie.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul E.G.S. solicitând desființarea acesteia și în cadrul

rejudecării aplicarea unei pedepse mai fluide.

Prin decizia penală nr. 936

din 9 decembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 4236/2004, Curtea de Apel

București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de

fond.

A fost menținută starea de

arest și a dedus perioada arestului preventiv de la 11 iulie 2004 la zi.

Inculpatul apelant a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel a reținut că pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată

inculpatului a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.,

neputându-se reține alte motive de reconsiderare a cuantumului sancțiunii.

Împotriva deciziei instanței

de apel, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând motivele

invocate anterior și anume reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor

judiciare atenuante.

Examinând recursul în raport

de motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (3) C. pen., se constată

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele au stabilit

corect starea de fapt, constând în sustragerea în 11 iulie 2004, prin violență,

de către inculpat a unui telefon mobil aparținând părții vătămate I.V.,

vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică a faptei.

La stabilirea pedepsei și a

modalității de executare a acesteia s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., sancțiunea aplicată putând

asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Nu se justifică reducerea

pedepsei în condițiile în care inculpatul a săvârșit o infracțiune cu un grad

ridicat de pericol social, în stare de recidivă post-executorie.

Atitudinea sa procesuală s-a

datorat faptului că a fost surprins imediat după consumarea infracțiunii de

către organele de poliție, găsindu-se asupra sa bunul sustras.

Fiind respectate astfel dispozițiile

legale, în cauză nu pot fi reținute circumstanțe judiciare atenuante care să

permită reducerea pedepsei sub minimul special.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul inculpatului ca nefondat,

menținându-se decizia atacată ca fiind legală și temeinică.

În baza art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada

reținerii și arestării preventive de la 11 iulie 2004 la zi.

În temeiul art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul E.G.S. împotriva deciziei penale nr.

936 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 11 iulie 2004, la 7

martie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2005.