ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1273/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 449 din 10 septembrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul G.N.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata unor despăgubiri civile și s-a computat durata arestării preventive. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 21 august 2001, inculpatul și tatăl său s-au deplasat din municipiul Iași în orașul Hârlău pentru a o vedea pe mama sa. În jurul orei 20,00 în timp ce recurentul se afla într-un bar, s-a întâlnit cu alte două persoane, iar la ora 2,00 au plecat spre gară.

Pe drum, observând o persoană, care mergea tot spre acel loc, inculpatul le-a propus celorlalți doi să o lovească și să-i fure banii. Fiind de acord, au ajuns-o din urmă, cei doi au lovit-o cu pumnii și picioarele peste corp, iar recurentul i-a introdus mâna în buzunarul pantalonilor și i-a furat un portmoneu ce conținea suma de 200.000 lei. Ulterior, au împărțit banii câte 50.000 lei pentru fiecare, iar restul l-au cheltuit împreună. În urma agresiunii, victima a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 6-7 zile îngrijiri medicale. Apelul declarat împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 324 din 7 noiembrie 2002. Prin recursul formulat, inculpatul a susținut în esență că nu a săvârșit fapta imputată, aceasta fiind comisă de către una din persoanele care l-au însoțit.

Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Analizând motivele de recurs se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt, precum și vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei, pe baza probelor administrate care au fost complet administrate și corect interpretate. Pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. La stabilirea ei s-au avut în vedere împrejurările favorabile inculpatului, numai așa explicându-se aplicarea minimului de pedeapsă. Așadar, hotărârile fiind legale și temeinice sub toate aspectele, recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile judiciare efectuate de stat cu ocazia soluționării recursului, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul G.N.G. împotriva deciziei nr. 324 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 13 februarie 2002, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2003.