ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1391/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.169/2003 Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații: - P.D.M. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 din același C. pen.; - M.V.C. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea aceleași infracțiuni prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 74 lit. a) – 76 lit. b) C. pen. Instanța de fond a reținut că, în data de 17 octombrie 2002 în jurul orelor 21,30 inculpatul P.D.M. a deposedat-o pe partea vătămată P.V. de suma de 42.000 lei folosind violența, căutând-o prin buzunare în incinta unui loc public.

După circa o oră, ambii inculpați au acostat din nou pe partea vătămată, au imobilizat-o, căutând bani prin buzunarele acestuia, după care inculpatul M.V.C. i-a smuls un ceas de la mână, pe care și l-a însușit. Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat apel, susținând că nu sunt autorii faptei, motiv pentru care au solicitat achitarea lor. Prin decizia penală nr. 1/Ap din 7 ianuarie 2004 Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate apelurile inculpaților. Împotriva acestei decizii penale, inculpații au declarat recurs. Prin motivele de recurs depuse în cauză și susținute oral în instanță s-a criticat hotărârea instanței de control judiciar sub următoarele motive: - ansamblul probator administrat în cauză nu înlătură prezumția de nevinovăție, existând un mare dubiu, că faptele arătate în rechizitoriu ar fi săvârșite de cei doi inculpați; - referitor la martora G.M.

se susține că este bolnavă de oligofrenie de gr. II astfel încât aceasta nu putea depune mărturie neavând discernământul celor afirmate; - procesul-verbal întocmit la fața locului este lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 131 și art. 91 alin. (1) și (2) C. pen.; - procesul-verbal de ridicare de obiecte este lovit de nulitate fiind întocmit cu încălcarea gravă a normelor de procedură penală, ca urmare a unei percheziții domiciliare; - procesul-verbal de confruntare nu s-a realizat în prezența unui apărător pentru fiecare inculpat; - referitor la declarațiile inculpaților în faza de urmărire penală, acestea sunt lovite de nulitate, ei fiind reprezentați de același apărător, și în sfârșit că - declarațiile părții vătămate sunt contradictorii.

Pentru motivele invocate s-a cerut achitarea inculpaților potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) și art.10 lit. c) și d) C. proc. pen. referitor la sustragerea sumei de 42.000 lei și în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru ambii inculpați referitor la sustragerea ceasului. În subsidiar s-a solicitat să se constate că inculpații nu au săvârșit fapte de violență și prin aplicarea circumstanțelor atenuante să se dispună reducerea pedepselor. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: Referitor la nulitățile invocate, se constată că procesele verbale întocmite cât și declarațiile inculpaților au fost luate în prezența apărătorului desemnat din oficiu și nu au existat incidente de natură a impune desemnarea unui avocat pentru fiecare dintre inculpați.

Mai mult, procesul verbal de ridicarea ceasului sustras este un act întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 96 C. proc. pen. și nu de efectuarea unei percheziții în sensul prevăzut de art.100 din același cod. Și, în condițiile în care ar fi vorba de un proces-verbal întocmit prin neautorizarea procurorului și deci lovit de nulitate, faptele inculpaților au fost dovedite prin celelalte probatorii administrate inclusiv prin recunoașterea săvârșirii lor, potrivit declarațiilor date de aceștia la urmărirea penală. Împrejurarea că, pe parcursul cercetării judecătorești aceștia au revenit asupra declarațiilor, nu este relevant în dovedirea vinovăției inculpaților. De altfel și susținerea că, flagrantul a fost mijlocit de polițist cum și dușmănia existentă între martori sunt simple afirmații nefondate.

Mai mult, martorii propuși în apărare de către inculpați cu ocazia judecării apelului nu au adus nici-o modificare prin declarațiile lor față de starea de fapt reținută. Ca atare, susținerile inculpaților sunt infirmate de probatoriul administrat motiv pentru care Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct.2 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive a inculpaților de la 18 octombrie 2002, la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V.C. și P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpaților de la 18 octombrie 2002 până la 11 martie 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 martie 2004.