ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1391/2004

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr.169/2003 Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații:

- P.D.M. la 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea

art.41 alin.2 din același C. pen.;

- M.V.C. la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea aceleași infracțiuni prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 74 lit. a) –

76 lit. b) C. pen.

Instanța de fond a

reținut că, în data de 17 octombrie 2002 în jurul orelor 21,30 inculpatul P.D.M.

a deposedat-o pe partea vătămată P.V. de suma de 42.000 lei folosind violența,

căutând-o prin buzunare în incinta unui loc public.

După circa o oră,

ambii inculpați au acostat din nou pe partea vătămată, au imobilizat-o, căutând

bani prin buzunarele acestuia, după care inculpatul M.V.C. i-a smuls un ceas de

la mână, pe care și l-a însușit.

Împotriva acestei

hotărâri, inculpații au declarat apel, susținând că nu sunt autorii faptei,

motiv pentru care au solicitat achitarea lor.

Prin decizia penală

nr. 1/Ap din 7 ianuarie 2004 Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate

apelurile inculpaților.

Împotriva acestei

decizii penale, inculpații au declarat recurs.

Prin motivele de

recurs depuse în cauză și susținute oral în instanță s-a criticat hotărârea

instanței de control judiciar sub următoarele motive:

- ansamblul

probator administrat în cauză nu înlătură prezumția de nevinovăție, existând un

mare dubiu, că faptele arătate în rechizitoriu ar fi săvârșite de cei doi

inculpați;

- referitor la

martora G.M. se susține că este bolnavă de oligofrenie de gr. II astfel încât

aceasta nu putea depune mărturie neavând discernământul celor afirmate;

- procesul-verbal

întocmit la fața locului este lovit de nulitate absolută fiind întocmit cu

încălcarea dispozițiilor art. 131 și art. 91 alin. (1) și (2) C. pen.;

- procesul-verbal

de ridicare de obiecte este lovit de nulitate fiind întocmit cu încălcarea

gravă a normelor de procedură penală, ca urmare a unei percheziții domiciliare;

- procesul-verbal

de confruntare nu s-a realizat în prezența unui apărător pentru fiecare

inculpat;

- referitor la

declarațiile inculpaților în faza de urmărire penală, acestea sunt lovite de

nulitate, ei fiind reprezentați de același apărător, și în sfârșit că

- declarațiile

părții vătămate sunt contradictorii.

Pentru motivele

invocate s-a cerut achitarea inculpaților potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) și

art.10 lit. c) și d) C. proc. pen. referitor la sustragerea sumei de 42.000 lei

și în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru ambii inculpați referitor la

sustragerea ceasului.

În subsidiar s-a

solicitat să se constate că inculpații nu au săvârșit fapte de violență și prin

aplicarea circumstanțelor atenuante să se dispună  reducerea pedepselor.

Recursurile sunt

nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Referitor la

nulitățile invocate, se constată că procesele verbale întocmite cât și

declarațiile inculpaților au fost luate în prezența apărătorului desemnat din

oficiu și nu au existat incidente de natură a impune desemnarea unui avocat

pentru fiecare dintre inculpați.

Mai mult, procesul

verbal de ridicarea ceasului sustras este un act întocmit în conformitate cu

dispozițiile art. 96 C. proc. pen. și nu de efectuarea unei percheziții în

sensul prevăzut de art.100 din același cod.

Și, în condițiile

în care ar fi vorba de un proces-verbal întocmit prin neautorizarea

procurorului și deci lovit de nulitate, faptele inculpaților au fost dovedite

prin celelalte probatorii administrate inclusiv prin  recunoașterea săvârșirii

lor, potrivit declarațiilor date de aceștia la urmărirea penală. Împrejurarea

că, pe parcursul cercetării judecătorești aceștia au revenit asupra

declarațiilor, nu este relevant în dovedirea vinovăției inculpaților.

De altfel și

susținerea că, flagrantul a fost mijlocit de polițist cum și dușmănia existentă

între martori sunt simple afirmații nefondate. Mai mult, martorii propuși în

apărare de către inculpați cu ocazia judecării apelului nu au adus nici-o

modificare prin declarațiile lor față de starea de fapt reținută.

Ca atare,

susținerile inculpaților sunt infirmate de probatoriul administrat motiv pentru

care Curtea, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct.2 lit. b) C.

proc. pen. va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Se va deduce din

pedepsele aplicate timpul arestării preventive a inculpaților de la 18

octombrie 2002, la zi.

Văzând și

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V.C. și  P.D.M.  împotriva

deciziei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din

pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpaților de la 18 octombrie 2002

până la 11 martie 2004.

Obligă pe fiecare recurent

la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 11 martie 2004.