ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2004

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința nr.305 din 28 martie 2003, a condamnat pe inculpații R.C.

și M.M. la câte 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de

art.211 alin.2 lit.b și alin.2

1

lit.a și b cu aplicarea art.37 lit.b

C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării art.37 lit.b

C. pen. în cazul inculpatului R.C.).

Prin aceiași hotărâre,

instanța a mai condamnat și pe inculpatul G.P. la 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 lit.b și alin.2

1

lit.a și b cu aplicarea art.74 și art.76 C. pen.

S-a menținut starea de

arest a inculpaților, s-a dedus arestarea preventivă de la 5 noiembrie 2002

pentru fiecare din ei și s-a luat act că partea vătămată M.G. nu s-a constituit

parte civilă.

S-a reținut că, în seara

zilei de 1 noiembrie 2002, într-o baracă părăsită din spatele Spitalului

Sf.Luca, cei trei inculpați au amenințat cu cuțitele pe partea vătămată  și

apoi au deposedat-o de ceasul de la mână și de suma de 250.000 lei.

Apelul inculpaților, prin

care au solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, a fost admis

prin decizia nr.367 din 9 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, numai cu privire la deducerea arestării preventive a inculpaților,

stabilindu-se că aceasta operează cu începere de la 2 noiembrie 2002, la zi.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs cei trei inculpați, solicitând să le fie reduse

pedepsele aplicate de instanța de fond.

Recursurile sunt

nefondate.

În concordanță cu

probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea

săvârșită de aceștia.

Referitor la pedepsele

aplicate se constată că acestea au fost bine individualizate, întrucât s-a avut

în vedere gravitatea faptei săvârșite în raport de modul în care inculpații au

conceput și realizat activitatea infracțională; împrejurarea că niciunul din

inculpați nu era încadrat în muncă, iar doi dintre ei au mai fost condamnați la

pedepse privative de libertate pentru infracțiuni de furt calificat (M.M. și R.C.).

Cum alte motive de

casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile

inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E:

Respinge

recursurile declarate de inculpații G.P., M.M. și R.C. împotriva deciziei

nr.367 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca

nefondate.

Compută

din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de

la 2 noiembrie 2002, la zi.

Obligă

pe fiecare recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare,

în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000

lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.