ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2405/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din 27

ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul N.I.L. la 7

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), și alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral

prin restituire.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în baza lucrărilor dosarului că, în seara zilei de

26 noiembrie 2003, inculpatul împreună cu un făptuitor minor sub 16 ani,

aflându-se într-un bar în care era și partea vătămată M.V.C., pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, a survenit un scurt conflict, la care partea

vătămată nu a ripostat.

Cum partea vătămată a scos din

buzunar un teanc de bani pentru a-și achita consumația, iar inculpații au avut

posibilitatea să observe acest lucru, au luat hotărârea să aplice o corecție

părții vătămate și în același timp, să-i sustragă banii.

Astfel, după închiderea localului,

partea vătămată a plecat spre locuință, iar inculpații ajungând-o, i-au aplicat

mai multe lovituri, în urma cărora aceasta a căzut la pământ, făptuitorul minor

sustrăgându-i din buzunarul pantalonului suma de 5.570.000 lei, după care a

fugit.

Partea vătămată a reușit să-l

imobilizeze pe inculpat, anunțând organele de poliție.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat apel, susținând nevinovăția în principal, iar în subsidiar,

necesitatea reducerii pedepsei aplicate.

Prin decizia penală

nr. 96 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, menținând arestarea preventivă și dispunând

obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, susținând în principal, că hotărârile pronunțate

sunt nelegale și netemeinice, fiind încălcate prevederile art. 70 C. proc. pen.

și ca atare, fiind aplicabile dispozițiile art. 197 C. proc. pen., pe cale de

consecință impunându-se achitarea.

În subsidiar, se solicită reducerea

pedepsei aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

pedeapsa fiind excesivă

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Din analiza lucrărilor dosarului se

constată că, instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea

juridică legală faptei comise, iar pedeapsa a fost just individualizată.

Referitor la primul motiv invocat de

inculpat în apărare, acesta este neîntemeiat și va fi înlăturat ca atare.

Corect s-a reținut că, atât

inculpatul cât și făptuitorul au dat declarații în fața organelor de poliție,

fiind asistați de către apărători desemnați din oficiu, fără a exista vreo

constrângere, declarații care coincid cu relatările părții vătămate, în sensul

că acesta se face vinovat de comiterea Infracțiunii de tâlhărie, furtul fiind

săvârșit cu violență.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, se constată că, față de pericolul deosebit al faptei comise, cât și

datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a făcut o justă apreciere a

cuantumului pedepsei, nejustificându-se reducerea acesteia.

Pe cale de consecință, Curtea în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce arestarea preventivă și

potrivit prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul N.I.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 3 martie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca nefondat.

Compută arestarea preventivă a

inculpatului de la 27 noiembrie 2003 la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2004.