ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2004

Asupra

recursului  de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 304 din 29 iulie 2003, Tribunalul Prahova, în baza art. 211

alin. (2) lit. b), c), și alin. (2

1

lit. a), cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A aplicat prevederile art. 71 și 64

C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și

conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive de la 6 martie 2003 la zi.

S-a

luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind

recuperat prin restituire.

Tribunalul

a reținut că, în noaptea de 5 martie 2003, în loc public, inculpatul P.M.,

ajutat fiind de inculpatul minor R.I. care asigura paza, prin violență, a

deposedat pe partea vătămată C.M. de o serie de bunuri personale și de  suma de

720.000 lei. Partea vătămată a reclamat imediat fapta, iar organele de poliție

l-au prins în scurt timp pe inculpat având asupra sa bunurile sustrase, care au

fost restituite părții vătămate.

Prin

decizia penală nr. 488 din 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.M. și R.I., menținând

hotărârea primei instanțe.

Ambele

apeluri au vizat greșita individualizare a pedepsei, solicitându-se reducerea

pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Curtea

de apel, prin decizia menționată, a considerat că pedepsele au fost corect

individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Inculpatul

P.M. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând reducerea pedepsei,

prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C.

pen.

Recursul

este nefondat, pentru motivele ce urmează:

Dispozițile

art. 74 C. pen. conțin împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante și

care, evident, pot fi sau nu avute în vedere de instanțe în raport cu alte

împrejurări de fapt ori personale referitoare la inculpat.

Înalta

Curte constată că ambele instanțe au avut în vedere, la stabilirea pedepsei de

8 ani închisoare, și persoana inculpatului  care este infractor primar, pedeapsa

fiind orientată spre minimul special al pedepsei (7 ani închisoare). Totodată

s-a ținut seama  de circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.,

fapta fiind comisă împreună cu un minor.

Înalta

Curte constată că neacordarea circumstanțelor atenuante de către instanțe

corespunde gravității deosebite a faptei de tâlhărie săvârșită de inculpat, iar

stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei reprezintă o

corectă individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

În

consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform

art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a

inculpatului de la 6 martie 2003 la zi.

Conform

art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorarul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.

488 din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce

din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 martie 2003 la

19 martie 2004.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 martie 2004.