ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1166/2008

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosarul nr. 3369/85/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulata de revizuientul condamnat C.A.N. pentru revizuirea sentinței penale nr. 327 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 41/ A din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulie și prin decizia nr. 2405 din 11 aprilie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere, în esență următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la data de 21 august 2007, revizuientul C.A.N.

a solicitat admiterea cererii de revizuire a sentinței penale nr. 327 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, prin care a fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. l lit. i), art. 176 alin. 1 lit. c) C. pen. Revizuientul a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., solicitând reaudierea unui număr de opt martori audiați în faza cercetării judecătorești. În motivarea cererii revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept pentru infracțiunea de omor, hotărârea de condamnare având ca unic temei declarațiile mincinoase ale martorilor.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut ca fiind nefondată cererea de revizuire, motivat pe considerentul ca revizuirea este reglementată de lege ca mijlocul procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Instanța a avut în vedere că susținerile revizuientului au fost analizate pe larg de cele trei instanțe (fond, apel, recurs), ca de altfel întreaga activitate infracțională a revizuientului, așa încât s-a constatat că nu se poate reține că apărările revizuientului reprezintă fapte sau împrejurări noi necunoscute instanțelor de judecată. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel revizuientul C.A.N., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire, solicitând admiterea cererii.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 6/ A din 22 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 3369/85/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.A.N., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Curtea de Apel, pronunțând decizia sus menționată, a apreciat că, în mod corect a dispus tribunalul, care a reținut ca motivele de revizuire invocate de revizuient nu sunt din cele expres și limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient C.A.N., depunând la dosar motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată, la data de 20 februarie 2008, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 3369/85/2007, fiind fixat prim termen pentru soluționarea cauzei la data de 28 martie 2008. Concluziile apărătorului recurentului revizuient, ale reprezentantului Ministerului Public precum și ultimul cuvânt al revizuientului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat C.A.N. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate, Înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta: Prin cererea de revizuire formulată, inclusiv prin motivele de recurs, revizuientul a criticat modul în care instanțele de judecată au administrat și interpretat probele În dosarul având ca obiect tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Toate aceste susțineri au constituit apărarea pe care inculpatul și-a formulat-o atât în fața instanței de fond, cât și în căile de atac ordinare pe care le-a promovat. Instanțele de judecată au cunoscut și au avut în vedere susținerile condamnatului atunci când au pronunțat soluțiile respective. Înalta Curte reține că, din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe, reținând că solicitarea formulată de revizuient, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, soluția fiind dispusă în baza unor declarații mincinoase ale martorilor, nu se circumscrie niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc.

pen., având drept consecință respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire. În aceste condiții, reținând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.A.N. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient C.A.N.

împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2008.