ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 61/D din 25 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6688/110/2009, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva Sentinței penale nr. 497/D din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 497/D/25 noiembrie 2004, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului S.C. la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, viol, violare de domiciliu, tâlhărie și tentativă la infracțiunea de omor.

Condamnatul a formulat mai multe cereri de revizuire, toate fiind respinse. Prin cererea de revizuire supusă analizei instanței de fond, petentul a invocat faptul că a fost condamnat fără a exista probe certe. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., fără a indica faptele sau împrejurările noi necunoscute de instanță la soluționarea cauzei. De asemenea, nu au fost indicate faptele ilicite săvârșite de persoane care își desfășoară activitatea în cadrul organelor judiciare. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat, prin Referatul din 23 octombrie 2009, respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Instanța de fond, reținând și decizia pronunțată în interesul legii nr. LX (60) publicată în M. Of.

nr. 574/30.07.2008, a apreciat cererea revizuentului condamnat ca fiind inadmisibilă. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel revizuentul condamnat, solicitând admiterea cererii. Prin Decizia penală nr. 66 din 8 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze pentru minori și familie, s-a dispus respingerea apelului ca nefondat. A obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, următoarele. În conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Prin cererea de revizuire, apelantul-revizuent a solicitat administrare de probe pentru a dovedi o situație de fapt care i-a fost cunoscută revizuentului, susținând pe tot parcursul procesului penal că nu a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", trebuie să fie îndeplinite cele două condiții: - să se fi descoperit fapte sau împrejurări de fapt noi, necunoscute de instanță cu ocazia soluționării cauzei, - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, a hotărârii de condamnare, în speța de față, a apelantului-revizuent. Pentru incidența acestui text de lege este necesar ca faptele sau împrejurările invocate să fie noi, ori nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.

Legea nu permite ca în cadrul acestei căi extraordinare de atac să se continue judecată prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute deja de instanțele care au judecat cauza în fond. Acest lucru se putea face de altfel, cu precădere în calea de atac a apelului, dar apelantul-revizuent n-a declarat împotriva hotărârii de condamnare nici apel și nici recurs, sentința intrând astfel în puterea lucrului judecat. Nici reaudierea martorilor din lucrări nu se poate efectua în calea extraordinară de atac a revizuirii. În cauză nu-și găsesc aplicabilitatea nici prevederile art. 394 lit. c) C. proc.

pen., apelantul-revizuent nefăcând dovada înscrisului fals, și nici cel cuprins în dispozițiile lit. d), unde pentru a putea fi incident acest caz de revizuire se impune ca subiecții oficiali menționați în text să fi comis o infracțiune în legătură cu cercetarea sau judecarea cauzei a cărei revizuire se cere, în speța de față ofițerul de poliție care a efectuat urmărirea penală. Apelantul-revizuent a mai formulat anterior trei cereri de revizuire care au fost respinse. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs condamnatul, reiterând criticile din apel în sensul necesității administrării de noi probe care dovedesc nevinovăția sa. Susține, în motivele scrise, că audierea sa în faza de urmărire penală s-a efectuat sub presiunea anchetatorilor întrucât anterior a mai fost condamnat pentru alte fapte.

Solicită refacerea urmăririi penale și reaudierea martorilor. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 497/D din 25 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea revizuentului S.C. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: a) - tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; b) tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare; c) omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare și 10 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; d) viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; e) violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămas de executat, de 904 zile din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor de viol și tâlhărie, prin Sentința penală nr. 284 din 8 februarie 1996 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 70/1997 a Curții de Apel Bacău, rest pe care l-a contopit cu pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare la data de 20 decembrie 2004. În esență, s-a reținut că la data de 11 februarie 2004 a pătruns în apartamentul părții vătămate B.M.

din municipiul Onești, pe care a încercat să o ucidă, strangulând-o cu un cablu de gât și lovind-o cu un cuțit, împrejurare în care a sustras și suma de 15.000.000 ROL. În noaptea de 18 - 19 februarie 2004, același inculpat a pătruns în apartamentul 4 din blocul x de pe str. R., din municipiul Onești, a legat-o pe victima U.E., exercitând asupra acesteia acte de agresiune sexuală, a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit, loviturile cauzate pricinuindu-i moartea. După rămânerea definitivă a hotărârii, condamnatul a formulat în mod succesiv mai multe cereri de revizuire întemeiate pe aceleași motive, fiind respinse de instanțele competente ca neîntemeiate. În cererea dedusă judecății, revizuentul condamnat a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc.

pen., constatându-se în mod corect, de instanțele de fond și apel, că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor invocate. Revizuentul condamnat nu a invocat fapte și împrejurări noi care să satisfacă cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în realitate solicitându-se readministrarea unor probe sau prelungirea probatoriului administrat de instanța care a judecat fondul cauzei. Or, acesta avea posibilitatea să exercite împotriva hotărârii de condamnare, căile de atac prevăzute de lege, să probeze nevinovăția sa prin administrarea probelor apreciate ca fiind apte să stabilească adevărul. Este de esență că într-o cale extraordinară de atac nu poate fi readministrat probatoriul, după cum nu se poate dispune prelungirea acestuia, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat S.C. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.