ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1339/2011

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 224/D/2010 din 12 august 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în dosarul nr. 4894/110/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.V. împotriva sentinței penale nr. 3549/2000 a Tribunalului Bacău, ca inadmisibilă. Soluția de inadmisibilitate pronunțată în cauză s-a întemeiat pe constatarea că motivul invocat în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

S-a reținut în acest sens că cererea de revizuire era motivată în raport de greșita individualizare a pedepsei efectuată de instanțele de condamnare, solicitându-se înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare ce fusese aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare stabilită în sarcina condamnatului prin sentința penală nr. 269/D din 21 august 2000 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă decizia nr. 1083/2001 a Curții Supreme de Justiție. S-a arătat de către instanță că prin intermediul revizuirii nu se poate reexamina o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat pentru fapte sau împrejurări ce au format obiect de analiză la judecata în fond a cauzei și în căile de atac.

Ca urmare, s-a constatat că nefiind vorba de o nicio situație dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire formulată în cauză era inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul R.V. Prin decizia penală nr. 7/2011 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respins ca tardiv apelul formulat în cauză. S-a reținut de către instanță că dispozitivul sentinței pronunțate în primă instanță fusese comunicat condamnatului la locul de detenție, la data de 2 septembrie 2010, ocazie cu care acesta a menționat pe dovada de comunicare că nu declară recurs în cauză. Ulterior, după expirarea termenul legal de apel, condamnatul a formulat cerere de apel, cerere înregistrată pe rolul instanței la 8 noiembrie 2010. Reținând că termenul în care putea fi atacată hotărârea primei instanțe se împlinise la 14 septembrie 2010, instanța de apel a constatat că apelul declarat era tardiv formulat.

La pronunțarea deciziei din apel, condamnatul R.V. a declarat oral că formulează recurs în cauză. Recursul nu a fost motivat. În ședința publică de la 4 aprilie 2011, revizuientul condamnat, personal și prezența apărătorului desemnat din oficiu, a învederat Înaltei Curți că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel. Având în vedere manifestarea de voință liber exprimată de titularul căii de atac, precum și dispozițiile art. 385/4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea recursului declarat în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

la act de declarația de retragere a recursului formulat de revizuientul R.V. împotriva deciziei penale nr. 7 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2011.