ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Petentul R.M., a adresat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, o cerere prin care a solicitat revizuirea mai

multor hotărâri judecătorești, printre care, sentințele penale nr. 43 din 26

aprilie 2011, 61 din 7 iunie 2011 și 121 din 23 septembrie 2010, susținând că

nu au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului

sau asigură drepturile părților, că nu a fost lăsat în instanță să apere

interesele familiei sale, nu au fost administrate toate probele necesare pentru

aflarea adevărului, faptele și împrejurările reținute nu corespund prevederilor

legale, soluțiile pronunțate nefiind conforme cu scopul procesului penal.

După efectuarea

cercetărilor, procurorul a înaintat întregul material, împreună cu concluziile

formulate.

Din actele și

lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

- Prin sentința

penală nr. 121 din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 514/32/201,

definitivă la data de 10 februarie 2011, prin respingerea recursurilor, s-a

dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul R.M.,

împotriva rezoluției nr. 394/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău;

- Prin sentința

penală nr. 43 din 26 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 173/32/2011, s-a

dispus trimiterea cererii de revizuire a sentinței susmenționate, formulate de

petentul R.M., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, conform art. 397

alin. (1) C. proc. pen.;

- Prin sentința

penală nr. 61 din 07 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 284/32/2011, Curtea

de Apel Bacău, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

petentul R.M., împotriva sentinței penale nr. 121 din 23 septembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău.

Parchetul, a

concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât privește

hotărâri pronunțate în materia plângerilor la soluție, reglementate de art. 278

1

C. proc. pen.

Curtea de Apel Bacău

prin sentința penală nr. 139 din 6 decembrie 2011 a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire, motivat de faptul că pe calea extraordinară de atac a

revizuirii, pot fi revizuite doar hotărârile determinate de dispozițiile art.

393 C. proc. pen. prin care se rezolvă fondul cauzei și numai pentru cazurile

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri, petentul revizuient a formulat recurs, motivele fiind cuprinse în

partea introductivă.

Recursul este

nefondat.

Pentru soluționarea

unei cereri de revizuire instanța are în vedere dispozițiile art. 393 și 394,

din economia cărora rezultă condițiile revizuirii - de calea de atac

extraordinară prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele

reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Or, așa cum rezultă

din aceste reglementări, hotărârile judecătorești definitive prin care se

rezolvă fondul cauzei pot fi revizuite, per a contrario hotărârile prin care nu

se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Ca atare, în raport

cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) și b) C. proc. pen. nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală

s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre soluții nu implică

stabilirea existenței faptei și vinovăției potrivit art. 345 C. proc. pen.,

respectiv condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Cum sentințele au

fost respinse, ca nefondate, în temeiul juridic sus arătat în raport de

corelarea dispozițiilor art. 393-394 C. proc. pen., se impune concluzia

inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii

pentru acest motiv, în situația formulării de către partea interesată a simplei

nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a simplei

afirmării a nelegalității și netemeiniciei acesteia. Or, a interpreta altfel ar

însemna să se încalce principiul constituțional statuat în art. 129 din Constituția

României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea

procesuală pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Pe de altă parte,

prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 pronunțată în recursul în interesul

legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că cererile de

revizuire formulate împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. sunt inadmisibile.

Ca atare, în raport

de cele de mai sus, Înalta Curte constată că în mod legal și temeinic, instanța

de fond a dispus respingerea cererii de recuzare, ca inadmisibilă, astfel că

recursul este nefondat și va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul R.M. împotriva sentinței penale nr.

139 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Obligă recurentul

revizuient la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

aprilie 2012.