ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2053/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276 din 6 decembrie 2011 Tribunalul

Bacău a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr.

287/D din 04 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin decizia penală

nr. 1115 din 22 martie 2011 a Î.C.C.J., formulată de revizuientul P.H.V.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 287/D din 04

octombrie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin decizia penală nr. 1115 din

22 martie 2011 a I.C.C.J. s-a dispus condamnarea inculpatului P.H.V., la

pedeapsa rezultantă de executat: de 11 (unsprezece) ani închisoare și 8 (opt)

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

pentru comiterea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din

perioada iunie 2007-iunie 2009); pentru comiterea infracțiunii de incest, prev.

de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din

perioada iunie 2007-iulie 2009).

Potrivit art. 394 C. proc. pen.

revizuirea poate fi cerută în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

În temeiul art. 403 alin. (1) și (3)

C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța,

ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează, între altele

dacă cererea de revizuire se sprijină pe unul dintre motivele prevăzute de art.

394 din același cod. și există la dosar sau sunt depuse dovezile pentru cazul

invocat.

Prin cererea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bacău, revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale

nr. 287/D din 04 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău motivând că nu a săvârșit

infracțiunile pentru care a fost condamnat, acuzațiile care i se aduc sunt

rodul unei înscenări puse la cale de fiica sa și fosta concubină, el

neîntreținând raporturi sexuale cu fiica sa minoră fie din motive de impotență,

fie din motive de poluții nocturne, fie pentru că lenjeria examinată ar

aparține concubinei sale și nu victimei invocând în drept prevederile art. 394 C.

proc. pen. și solicitând reaudierea martorilor I.E. și N.T. precum și

confruntarea sa cu partea vătămată.

Analizând motivele invocate de

revizuient, prin cererea de revizuire, instanța a constatat că acestea nu se

încadrează în nici unul din motivele de revizuire prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., revizuientul fiind nemulțumit de soluția de condamnare dispusă în

baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al

cercetării judecătorești, însă acest motiv nu este de natură să justifice

revizuire potrivit vreunui caz prevăzut de art. 394 C. proc. pen.

Ast

fel,

potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătorești definitive

pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la

latura civilă".

În art. 394 alin. (1) C.

proc. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac,

prevăzându-se că „revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert

sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a

cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”.

Atât din conținutul

prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale

aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la

art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că

sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat

fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de

drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de

încetare a procesului penal.

În acest sens, este de

observat că prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea

primului caz de revizuire numai la situația când „pe baza faptelor sau

împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare”.

Tot astfel, prin art.

394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele două cazuri, se

prevede că acestea „constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei

hotărâri nelegale sau netemeinice”.

În fine, pentru cazul

„când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”,

s-a prevăzut, în art. 394 alin. (4) C. proc. pen., că „toate hotărârile care nu

se pot concilia sunt supuse revizuirii”.

Sub acest aspect,

rezultă că cererea formulată de revizuent vizează o hotărâre de condamnare,

fiind astfel îndeplinită condiția premisă analizată.

Motivele invocate de revizuent cum

că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, acuzațiile care i

se aduc fiind rodul unei înscenări puse la cale de fiica sa și fosta concubină,

el neîntreținând raporturi sexuale cu fiica sa minoră fie din motive de

impotență, fie din motive de poluții nocturne, fie pentru că lenjeria examinată

ar aparține concubinei sale și nu victimei nu se încadrează în prevederile art.

394 lit. a) C. proc. pen. întrucât aceste apărări au fost formulate de

revizuent cu prilejul judecării în fond a cauzei dar și în căile de atac,

aspect ce rezultă din motivările instanțelor, astfel încât nu este îndeplinită

condiția negativă că „

nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei”.

Privitor la reaudierea

martorilor

I.E. și N.T.,

instanța a constatat că și acești martori au fost audiați cu ocazia judecării

în fond a cauzei, depozițiile acestora fiind analizate de instanțe cu prilejul

pronunțării soluțiilor în cauză.

Pe de altă parte, cât

timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și pentru alte motive decât cele strict

prevăzute de lege, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în

situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din

Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Pentru considerentele

expuse anterior, văzând că

cererea de revizuire nu îndeplinește condiția prealabilă obligatorie

menționată, instanța în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a dispus

respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel revizuientul.

Prin decizia penală nr. 23 din 21

februarie 2012 Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de

apelantul – revizuent P.H.V. împotriva sentinței penale nr. 276/D din 06

decembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Bacău.

Pentru a decide astfel Curtea de

Apel a reținut că, atât din cuprinsul cererii de revizuire cât și prin luarea

în considerare a motivelor de apel că se dorește de către revizuent o

reevaluare a probatoriului administrat cu ocazia judecății pe fond a cauzei în

care a fost dispusă condamnarea acestuia precum și dispunerea unei noi soluții

pe fondul cauzei, în sens favorabil revizuentului printr-o nouă interpretare în

drept, a situației de fapt reținută de instanțele care au soluționat cauza în

fond.

Această cerere nu a putut fi primită

în cadrul procedurii de judecată a revizuirii, față de faptul că prevederile

art. 394 C. pen. enumeră în mod expres și limitativ cazurile în care se poate

declara revizuire, ori este evident că cererea de față, astfel cum a fost

formulată, nu poate fi încadrată în nici unul dintre aceste motive.

S-a mai reținut că, într-o

jurisprudență constanță, instanța supremă ( fosta C.S.J. sau Î.C.C.J.) a

statuat că solicitările privind interpretarea probelor administrate nu pot

conduce la admiterea cererii de revizuire ( ex. decizia penală nr. 361/2001 a

C.S.J.).

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuientul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în

cauză și rejudecând, să se admită cererea de revizuire.

Examinând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

următoarele considerente:

În prezenta cauză, pe calea

revizuirii, condamnatul a solicitat reevaluarea probatoriului administrat în

faza cercetării judecătorești, apreciind totodată că nu este vinovat de

comiterea faptei pentru care a fost condamnat.

Verificând cererea de revizuire,

prima instanță a apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte

sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii

atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Din analiza textului legal menționat

rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în

această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar

putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară

de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu

mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte

probatorii necunoscută de instanță la momentul judecății.

În prezenta cauză, se constată că

recurentul revizuent urmărește, de fapt, redozarea pedepsei aplicate, făcând

referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, acesta făcând

confuzie între faptele probatorii – care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de

revizuire formulată în baza acestui temei – și mijloacele de probă care servesc

la aflarea adevărului.

Ca atare, în mod corect a fost

respinsă cererea de revizuire, deoarece susținerile recurentului revizuent nu

se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât

criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de

revizuire fiind

temeinică și legală.

Având în vedere că în cauză nu se

identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul P.H.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din data de 21

februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul revizuent la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

iunie 2012.