ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2013

Asupra recursului de față; Prin Sentința penală nr. 251/D din data de 02 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 lit. e) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul H.A.A. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că petentul H.A.A. a formulat cerere de revizuire privind Sentința penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin Decizia penală nr: 364 din 02 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivând că a fost condamnat prin două sentințe penale, respectiv prin Sentința penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău și prin Sentința penală nr. 501 D din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Bacău, fiind două hotărâri ce nu se pot concilia, fapt pentru care, în cauză, este îndeplinit cazul de revizuire prev de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen. S-a reținut că Sentința penală nr. 501/D din 19 octombrie 2006 prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 - 176 lit. C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. d), art. 176 lit. d) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 16 ani închisoare. Prin decizia Curții de Apel Bacău nr. 9 din 16 ianuarie 2007, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 175 lit. d) C. pen.

și s-a respins apelul inculpatului. Prin Decizia nr. 1223 din 6 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului, a casat Decizia penală nr. 9 din 16 ianuarie 2007 și Sentința penală nr. 501/2006 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Bacău. Prin Sentința penală nr. 84/D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 174 - 176 lit. c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului H.A.A. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 22 februarie 2006 la 15 iunie 2007. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă T.R. privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 70.000 RON. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În motivarea cererii de revizuire revizuentul condamnat H.A.A.

a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., referitor la existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia. A arătat că a fost pus în libertate în temeiul art. 145 C. proc. pen., întrucât nu au existat probe și indicii temeinice care să demonstreze că este autorul infracțiunilor de care a fost acuzat. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că prin încheierea de ședință din 12 iunie 2007 din Dosarul nr. 5921/2006 al Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 300 2 raportat la art. 160 6 C. proc. pen., art. 139 alin. (2) C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul H.A.A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și punerea în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză, stabilindu-se și obligații conform prevederilor art. 145 C. proc.

pen. A rezultat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 22 februarie 2006, apreciindu-se că menținerea în continuare a arestului preventiv în acel moment procesual în care trebuia reluată cercetarea judecătorească în totalitate și administrate probe noi încalcă principiul duratei rezonabile a detenției preventive a inculpatului. Întrucât încheierile prin care instanțele judecătorești dispun cu privire la starea de arest preventiv au autoritate de lucru judecat, verificarea periodică a stării de arest se face prin raportare la situația de fapt existentă în intervalul de timp cuprins de la ultima menținere a arestului preventiv și data pronunțării unei noi încheieri prin care se menține starea de arest preventiv sau, dimpotrivă, se înlocuiește cu o altă măsură restrictivă de libertate.

S-a apreciat că nu este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în situația pronunțării încheierii de ședință din 12 iunie 2007, întrucât nu s-a rezolvat fondul cauzei și nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 1223 din 6 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, s-a casat decizia penală sus-menționată și Sentința penală nr. 501/D/2006 a Tribunalului Bacău și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău. În motivarea soluției de respingere a cererii de revizuire a condamnatului H.A.A., instanța a constatat că în cauză nu au fost pronunțate două hotărâri ce nu pot fi conciliate, prin admiterea căilor de atac, Sentința penală nr. 501 din 2006 fiind casată și desființată.

Pe cale de consecință, s-a constatat că motivul invocat de revizuent, nu se regăsește în cazul prev. de art. 394 lit. e) C. proc. pen., fapt pentru care, instanța, în baza art. 403 alin. (3) a respins ca nefondată cererea de revizuire. Prin Sentința penală nr. 28/D din 05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 6636/110/2012 s-a respins în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 pct lit. b) C. proc. pen. ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul H.A.A. S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 6636/110/2012 condamnatul H.A.A. a formulat cerere de revizuire privind Sentința penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 364 din 02 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că a fost condamnat prin sentința sus-menționată, pe baza mărturiei mincinoase a martorului C.S., astfel că, în cauză, sunt aplicabile prev. art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. În motivarea soluției de respingere a cererii de revizuire a condamnatului H.A.A., instanța de fond a avut în vedere că mărturia pretins a fi mincinoasă nu a dus la condamnarea nelegală sau netemeinică a revizuentului. S-a apreciat că cererea de revizuire nu este întemeiată, întrucât revizuentul nu a formulat plângere împotriva martorului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. De asemenea, s-a reținut că declarația martorului este în concordanță cu materialul probator, C.S., relatând împrejurări esențiale ale cauzei (împrejurări privind elementul material al infracțiunii, situația premisă, cerințele esențiale). Împotriva celor două sentințe a declarat apel revizuentul și prin Decizia penală nr. 36 din 5 martie 2013 Curtea de Apel Bacău în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de revizuentul H.A.A. împotriva Sentințelor penale nr. 251/D din 02 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5366/110/2012 și nr. 28/D din 05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6636/110/2012. S-a apreciat, față de împrejurarea că prin sentințele penale apelate au fost soluționate cereri de revizuire formulate împotriva aceleiași hotărâri, că pentru o mai bună înfăptuire a justiției se impune reunirea cauzelor, chiar dacă cererile de revizuire au fost întemeiate pe motive diferite. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., soluționată prin Sentința penală nr. 251/D din data de 02 octombrie 2012, s-a reținut că prevederea invocată nu își găsește aplicabilitatea în speță, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2007 prin care s-a dispus punerea în libertate a revizuentului în cursul judecății, nu a fost soluționat fondul cauzei. S-a reținut că incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. este posibilă doar în situația existenței a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia și prin care a fost soluționat fondul cauzei, astfel s-a constatat că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. De asemenea, s-a reținut cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 394 lit. b) C. proc.

pen., că motivul invocat nu se încadrează temeiului legal invocat, având în vedere că nu există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a martorului C.S. S-a constatat că nici această cerere nu poate fi primită în cadrul procedurii de judecată a revizuirii, motivând că cererea nu poate fi încadrată în nici unul dintre aceste motive. Împotriva Deciziei penale nr. 36 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs revizuentul H.A.A. și a solicitat admiterea recursului, arătând că motivul invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât martorul C.S. și-a schimbat declarația și a dat declarații mincinoase în cauză. Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul revizuentului H.A.A.

este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele cazuri: a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Se constată că motivele invocate de recurentul revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc.

pen. și corect, cererea sa de revizuire a fost respinsă. Astfel, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz sunt necesare trei condiții, respectiv mărturia mincinoasă să se fi săvârșit de un martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere; mărturia mincinoasă să fi dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și cea de a treia condiție care trebuie îndeplinită privește modul în care poate fi dovedită mărturia mincinoasă, sens în care dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. arată că mărturia mincinoasă se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului. Cum în cauza dedusă judecății nu există o ordonanță a procurorului sau hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a martorului C.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că decizia atacată este legală și temeinică și în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul H.A.A. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul revizuentului H.A.A., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 36 din 05 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință, publică, azi, 03 septembrie 2013. Procesat de GGC - NN