ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Prin Sentința penală nr. 251/D din data de 02

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în baza art. 403 alin. (3) rap.

la art. 394 lit. e) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire

formulată de condamnatul H.A.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanța a reținut că petentul H.A.A. a formulat cerere

de revizuire privind Sentința penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului

Bacău definitivă prin Decizia penală nr: 364 din 02 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, motivând că a fost condamnat prin două sentințe

penale, respectiv prin Sentința penală nr. 84D din 11 martie 2010 a

Tribunalului Bacău și prin Sentința penală nr. 501 D din 19 octombrie 2006 a

Tribunalului Bacău, fiind două hotărâri ce nu se pot concilia, fapt pentru

care, în cauză, este îndeplinit cazul de revizuire prev de art. 394 alin. (1)

lit. e) C. proc. pen.

S-a reținut că

Sentința penală nr. 501/D din 19 octombrie 2006 prin schimbarea încadrării

juridice din art. 174 - 176 lit. C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 20

raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. d), art. 176 lit. d) C. pen.

și art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 16 ani închisoare.

Prin decizia Curții

de Apel Bacău nr. 9 din 16 ianuarie 2007, s-a admis apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bacău, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 175 lit. d)

C. pen. și s-a respins apelul inculpatului.

Prin Decizia nr. 1223

din 6 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

inculpatului, a casat Decizia penală nr. 9 din 16 ianuarie 2007 și Sentința

penală nr. 501/2006 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

Tribunalul Bacău.

Prin Sentința penală

nr. 84/D din 11 martie 2010 a Tribunalului Bacău, în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.

174 - 176 lit. c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 20 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în

infracțiunile prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 20 C. pen. raportat

la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 -

176 lit. d) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului H.A.A. la pedeapsa de

15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c)

C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având

de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare și 7 ani

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 22

februarie 2006 la 15 iunie 2007.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă T.R. privind obligarea inculpatului la plata

daunelor morale în sumă de 70.000 RON.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea cererii

de revizuire revizuentul condamnat H.A.A. a invocat cazul de revizuire prev. de

art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., referitor la existența a două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.

A arătat că a fost

pus în libertate în temeiul art. 145 C. proc. pen., întrucât nu au existat

probe și indicii temeinice care să demonstreze că este autorul infracțiunilor

de care a fost acuzat.

Din actele și

lucrările dosarului a rezultat că prin încheierea de ședință din 12 iunie 2007

din Dosarul nr. 5921/2006 al Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 300

2

raportat la art. 160

6

C. proc. pen., art. 139 alin. (2) C. proc.

pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul H.A.A. cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și punerea în

libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză, stabilindu-se și

obligații conform prevederilor art. 145 C. proc. pen.

A rezultat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 22 februarie 2006,

apreciindu-se că menținerea în continuare a arestului preventiv în acel moment

procesual în care trebuia reluată cercetarea judecătorească în totalitate și

administrate probe noi încalcă principiul duratei rezonabile a detenției

preventive a inculpatului.

Întrucât încheierile

prin care instanțele judecătorești dispun cu privire la starea de arest

preventiv au autoritate de lucru judecat, verificarea periodică a stării de

arest se face prin raportare la situația de fapt existentă în intervalul de

timp cuprins de la ultima menținere a arestului preventiv și data pronunțării

unei noi încheieri prin care se menține starea de arest preventiv sau,

dimpotrivă, se înlocuiește cu o altă măsură restrictivă de libertate.

S-a apreciat că nu este

incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.,

în situația pronunțării încheierii de ședință din 12 iunie 2007, întrucât nu

s-a rezolvat fondul cauzei și nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 1223 din 6 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis

recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie

2007 a Curții de Apel Bacău, s-a casat decizia penală sus-menționată și

Sentința penală nr. 501/D/2006 a Tribunalului Bacău și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău. În motivarea soluției de respingere

a cererii de revizuire a condamnatului H.A.A., instanța a constatat că în cauză

nu au fost pronunțate două hotărâri ce nu pot fi conciliate, prin admiterea

căilor de atac, Sentința penală nr. 501 din 2006 fiind casată și desființată.

Pe cale de

consecință, s-a constatat că motivul invocat de revizuent, nu se regăsește în cazul

prev. de art. 394 lit. e) C. proc. pen., fapt pentru care, instanța, în baza

art. 403 alin. (3) a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Prin Sentința penală

nr. 28/D din 05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal

nr. 6636/110/2012 s-a respins în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 pct

lit. b) C. proc. pen. ca nefondată cererea de revizuire formulată de

condamnatul H.A.A.

S-a reținut că prin

cererea înregistrată sub nr. 6636/110/2012 condamnatul H.A.A. a formulat cerere

de revizuire privind Sentința penală nr. 84D din 11 martie 2010 a Tribunalului

Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 364 din 02 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că a fost condamnat prin sentința

sus-menționată, pe baza mărturiei mincinoase a martorului C.S., astfel că, în

cauză, sunt aplicabile prev. art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În motivarea soluției

de respingere a cererii de revizuire a condamnatului H.A.A., instanța de fond a

avut în vedere că mărturia pretins a fi mincinoasă nu a dus la condamnarea

nelegală sau netemeinică a revizuentului. S-a apreciat că cererea de revizuire

nu este întemeiată, întrucât revizuentul nu a formulat plângere împotriva

martorului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

De asemenea, s-a

reținut că declarația martorului este în concordanță cu materialul probator,

C.S., relatând împrejurări esențiale ale cauzei (împrejurări privind elementul

material al infracțiunii, situația premisă, cerințele esențiale).

Împotriva celor două

sentințe a declarat apel revizuentul și prin Decizia penală nr. 36 din 5 martie

2013 Curtea de Apel Bacău în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a

respins ca nefondate apelurile declarate de revizuentul H.A.A. împotriva Sentințelor

penale nr. 251/D din 02 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în

Dosarul nr. 5366/110/2012 și nr. 28/D din 05 februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6636/110/2012.

S-a apreciat, față de

împrejurarea că prin sentințele penale apelate au fost soluționate cereri de

revizuire formulate împotriva aceleiași hotărâri, că pentru o mai bună

înfăptuire a justiției se impune reunirea cauzelor, chiar dacă cererile de

revizuire au fost întemeiate pe motive diferite.

În ceea ce privește cererea

de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1)

lit. e) C. proc. pen., soluționată prin Sentința penală nr. 251/D din data de

02 octombrie 2012, s-a reținut că prevederea invocată nu își găsește

aplicabilitatea în speță, având în vedere că prin încheierea de ședință din

data de 12 iunie 2007 prin care s-a dispus punerea în libertate a revizuentului

în cursul judecății, nu a fost soluționat fondul cauzei.

S-a reținut că

incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. este

posibilă doar în situația existenței a două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive care nu se pot concilia și prin care a fost soluționat

fondul cauzei, astfel s-a constatat că cererea de revizuire nu îndeplinește

condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, s-a

reținut cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 394

lit. b) C. proc. pen., că motivul invocat nu se încadrează temeiului legal

invocat, având în vedere că nu există o hotărâre judecătorească definitivă de

condamnare a martorului C.S.

S-a constatat că nici

această cerere nu poate fi primită în cadrul procedurii de judecată a

revizuirii, motivând că cererea nu poate fi încadrată în nici unul dintre

aceste motive.

Împotriva Deciziei

penale nr. 36 din 5 martie 2013 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs

revizuentul H.A.A. și a solicitat admiterea recursului, arătând că motivul

invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen.,

întrucât martorul C.S. și-a schimbat declarația și a dat declarații mincinoase

în cauză.

Examinând motivele de

recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul

revizuentului H.A.A. este nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești

definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și

cu privire la latura civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele

cazuri:

a) când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revizuirea este

reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare

ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea

judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având

caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a

cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară și care pune în discuție

autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire

este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis

o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.

Se constată că

motivele invocate de recurentul revizuent nu se încadrează în cazul de

revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen. și corect,

cererea sa de revizuire a fost respinsă.

Astfel, pentru

admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz sunt necesare trei

condiții, respectiv mărturia mincinoasă să se fi săvârșit de un martor, expert

sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere; mărturia mincinoasă să fi dus

la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și cea de a treia

condiție care trebuie îndeplinită privește modul în care poate fi dovedită

mărturia mincinoasă, sens în care dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

arată că mărturia mincinoasă se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin

ordonanța procurorului.

Cum în cauza dedusă

judecății nu există o ordonanță a procurorului sau hotărâre judecătorească

definitivă de condamnare a martorului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că decizia

atacată este legală și temeinică și în mod corect a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de revizuentul H.A.A.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul revizuentului H.A.A., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul H.A.A. împotriva Deciziei penale nr.

36 din 05 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință, publică, azi, 03 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN