ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 27 septembrie 2010

revizuientul P.V. a solicitat Tribunalului București să se constate că prin

sentința penală nr. 1055/2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, a

fost condamnat, ca urmare a contopirii, la o pedeapsă de 25 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 176 lit. a) și d) C. pen., art.

174 C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen., rămasă definitivă prin respingerea recursului

declarat de inculpați de către Curtea Supremă de Justiție.

Revizuientul a

invocat și împrejurări noi necunoscute de către instanță cu ocazia judecării în

fond a cauzei, împrejurarea că, după ce cei cinci autori ai infracțiunii de tâlhărie

au plecat de la locuința victimei G.I., moment în care acesta din urmă era în viață

și fără leziuni care i-ar fi putut provoca decesul, la un anumit interval de timp

numitul C.C. s-a întors la locul faptei și a omorât victima. În susținerea acestor

fapte a propus audierea a două persoane, ce au și fost audiate în mod preparator

de instanță respectiv B.M.F. și A.B.C. Mai mult, prezent în instanță C.C. a recunoscut

că ulterior părăsirii locuinței victimei G.I., el s-a întors întrucât își uitase

telefonul mobil și a mai aplicat acestuia lovituri.

În raport de susținerile

revizuientului instanța a constatat că acestea reprezintă fapte și împrejurări noi

în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., și ar putea conduce la admiterea

în principiu a cererii de revizuire însă în lipsa unui referat al procurorului,

un referat documentat pe baza efectuării de cercetări, astfel cum impun dispozițiile

art. 399 C. proc. pen., instanța apreciind că nu poate dispune în temeiul art. 403

C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 2 din 04 ianuarie 2011, Tribunalul București,

secția l-a penală, în baza art. 399 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire

formulată de condamnatul P.V. la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea

efectuării de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, recurs ce

a fost apreciat ca fiind fondat, iar cauza a fost trimisă spre continuarea judecății.

Cauza a fost reînregistrată

la data de 02 septembrie 2011 sub nr. 45886/3/2010 pe rolul Tribunalului București,

secția I penală.

Astfel, au fost

reaudiați inculpatul P.V., inculpatul M.M., inculpatul S.D., martorul C.C., martorul

N.V., martorul A.B.C. și martorul B.M.F., declarații consemnate și atașate la dosar.

Prin sentința

penală nr. 1020 din data de 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București,

secția l-a penală, în Dosarul nr. 45886/3/2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea

de revizuire a sentinței penale nr. 1055/2006, pronunțată de către Tribunalul București,

secția a II-a penală, formulată de condamnatul P.V.

Instanța de fond

a apreciat că susținerile revizuientului, referitoare la faptul că este nevinovat

pentru decesul victimei G.I. sunt neîntemeiate, întrucât prin coroborarea tuturor

probelor, relevă fără dubiu, vinovăția tuturor celor condamnați pentru această infracțiune

inclusiv a revizuientului P.V. Deși martorii audiați în cauză B.M.F. și A.B.C. au

relatat în fața instanței că, în noaptea agresiunii comise asupra victimei G.I.

au fost de față la momentul la care C.C. a pătruns în locuința victimei și mai mult

au confirmat că din casă se auzeau țipetele unei persoane, astfel încât se poate

concluziona că după plecarea celor patru inculpați (P.V., N.V., S.D. și M.M.), G.I.

era în viață, instanța nu a putut admite cererea de revizuire întrucât cei doi martori

audiați în cauză nu conferă suficientă credibilitate pentru a fi temeiul unei hotărâri

contrare hotărârii pronunțate în mod definitiv în cauză. De altfel, C.C. care a

susținut varianta celor doi martori este cu atât mai puțin credibil întrucât pe

întreg parcursul procesului penal a negat chiar participarea sa la fapta săvârșită

și a oferit mai multe declarații contradictorii și diferite în diversele etape procesuale.

În plus, toți

cei cinci făptuitori au confirmat că pe parcursul descinderii acestora la locuința

victimei au fost exercitate acte de violență asupra acesteia de către C.C., iar

martorii audiați în cursul judecării cauzei în fond au făcut referiri la împrejurarea

că cei cinci erau înarmați cu bâte. De asemenea, raportul de necropsie a specificat

că decesul victimei G.I. s-a produs ca urmare a leziunilor traumatice create prin

lovituri cu corp dur la circa 1-2 ore după aplicarea acestora.

În consecință,

instanța a apreciat că soluția definitivă, prin care cei cinci inculpați, au fost

condamnați inclusiv pentru infracțiunea de omor deosebit de grav a relevat situația

reală și participația concretă a fiecărui inculpat și nu se impune a fi modificată.

Față de cele mai

sus arătate, în temeiul art. 406 alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a respins

ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1055/2006, pronunțată

de către Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul P.V.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuientul-condamnat P.V., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea

hotărârii primei instanțe și admiterea pe fond a cererii de revizuire formulată.

Prin decizia penală

nr. 41 din 17 februarie 2012 Curtea de Apel București în temeiul art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat

P.V. împotriva sentinței penale nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, și în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

A reținut instanța

de apel că în mod corect a respins instanța de fond, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de condamantul-revizuient P.V., reținând că prin coroborarea

tuturor probelor din cauză, se relevă fără dubiu, vinovăția tuturor celor condamnați

pentru infracțiunea de omor calificat, inclusiv a revizuientului P.V.

Instanța de apel

a constatat că cererea de revizuire ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, de plano,

în condițiile în care revizuientul nu invoca fapte sau împrejurări noi, ci solicita

prelungirea probatoriului, fapt nepermis în procedura revizuirii, iar pe de altă

parte chiar în referatul întocmit de către procuror se arată că petentul-revizuient

a mai formulat anterior trei cereri de revizuire, în care a invocat aceleași motive,

toate respinse ca inadmisibile. A mai observat că cererea revizuientului nu tinde

la o soluție de achitare completă, ci parțială, acesta recunoscând în continuare

temeinicia hotărârii de condamnare sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie.

Împotriva acestei

decizii, la data de 24 februarie 2012 reviuientul P.V. în termen legal, a declarat

recurs, a depus concluzii scrise și a solicitat, în esență, admiterea recursului

și admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând

că fost acuzat că ar fi săvârșit infracțiunile prev de art. 176, art. 174 și

art. 211 C. pen. și nu a avut cunoștință despre aceste fapte și împrejurări, susținând

ca a aflat ulterior de la unii martori ca inculpatul C.C. s-a întors înapoi la locuința

părții vătămate, unde a săvârșit acte de agresiune ce au avut ca urmare decesul

acesteia. A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a făcut

trimitere la declarația martorului C.C., susținând ca a participat la infracțiunea

de tâlhărie, dar nu și la a doua vizită la locuința părții vătămate, despre care

auzit ulterior și nu a participat la infracțiunea de omor.

Examinând recursul

declarat de reviuientul C.V., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Exercitarea căii

de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres

doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor,

un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau

mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Prin sentința

penală nr. 1055 din 27 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală,

rămasă definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpați de către

Curtea Supremă de Justiție în baza art. 174, art. 176 lit. a) și d) C. pen. cu

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat P.V. la 23 de

ani închisoare.

În baza art. 221

alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu art. 13 C. pen. și

art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată același inculpat la 20 de ani închisoare,

urmând ca în baza art. 33 lit. a) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea

de 25 de ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a), b), c)

C. pen.

Inculpatul S.D.

în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 -176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic.

art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. rap. la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 13 C.

pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 36 din Decretul nr. 328/1996, cu aplic.

art. 13 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 1

din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 1 an închisoare

aplicată în baza art. 36 din Decretul nr. 328/3966. S-a făcut aplicarea art. 7 din

Legea nr. 543/2002. Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare conform art. 33,

art. 34 lit. b) C. pen. S-au făcut aplicarea art. 74 – art. 61 lit. a) și b) C.

pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

Inculpatul C.C.

în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) și d) C. pen. cu aplic. art. 37

lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu aplic. art. 37

lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând să execute conform

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen. a fost contopită pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată

în cauză cu restul de 419 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1375/1999 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul

să execute 25 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. și 5 ani interzicerea

drumurilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpatul M.(fost

C.)M., în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) și d) C. pen. cu aplic.

art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa

de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., urmând ca în baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64

lit. a), b) și c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpatul N.V.,

în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic.

art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa 25 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca în baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 25 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 116

C. pen. s-a interzis inculpaților N.V., C.C. și M.M. accesul în Municipiul București

pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cu aplic.

art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor

civile către partea civilă H.V., în sumă de 10.000 RON, daune morale și 10.000 RON

daune materiale. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Înalta Curte,

constată că motivele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci probe și date existente

la dosarul cauzei, astfel, constată că după efectuarea verificărilor impuse de textul

de lege anterior menționat nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel că, nu se pot reține ca fiind

îndeplinite cerințele prev. de disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Revizuirea este

o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuientul P.V.

nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.

Verificările efectuate

au confirmat că pe parcursul descinderii la locuința victimei au fost exercitate

acte de violență asupra acesteia de către C.C., iar martorii audiați în cursul judecării

cauzei în fond au menționat că inculpații erau înarmați cu bâte. Aceste susțineri

se coroborează cu concluziile raportului de necropsie efectuat în cauză, care a

specificat faptul că decesul victimei s-a produs ca urmare a leziunilor traumatice

create prin lovituri cu corp dur la circa 1-2 ore după aplicarea acestora.

Faptul că în această

cale extraordinară de atac condamnatul solicită prelungirea probatoriului și nu

invocă fapte sau împrejurări noi, această solicitare nu se încadrează în cazul de

revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte,

constată că probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea existenței

faptelor și a vinovăției revizuientului, iar revizuirea este o cale de atac extraordinară,

astfel încât cererile condamnatului nu pot transforma revizuirea într-un alt apel

sau recurs.

Înalta Curte constată

că susținerile revizuientului nu cad sub incidența cazului de revizuire prevăzut

de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și în mod legal și temeinic prima instanță a respins,

ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.V., soluție menținută

și de instanța de apel.

În raport cu cele

arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuientul P.V.

În conformitate

cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 41

din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publica, azi, 30 octombrie 2012.