ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3511/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 septembrie 2010 revizuientul P.V. a solicitat Tribunalului București să se constate că prin sentința penală nr. 1055/2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, a fost condamnat, ca urmare a contopirii, la o pedeapsă de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 176 lit. a) și d) C. pen., art. 174 C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpați de către Curtea Supremă de Justiție.

Revizuientul a invocat și împrejurări noi necunoscute de către instanță cu ocazia judecării în fond a cauzei, împrejurarea că, după ce cei cinci autori ai infracțiunii de tâlhărie au plecat de la locuința victimei G.I., moment în care acesta din urmă era în viață și fără leziuni care i-ar fi putut provoca decesul, la un anumit interval de timp numitul C.C. s-a întors la locul faptei și a omorât victima. În susținerea acestor fapte a propus audierea a două persoane, ce au și fost audiate în mod preparator de instanță respectiv B.M.F. și A.B.C. Mai mult, prezent în instanță C.C. a recunoscut că ulterior părăsirii locuinței victimei G.I., el s-a întors întrucât își uitase telefonul mobil și a mai aplicat acestuia lovituri.

În raport de susținerile revizuientului instanța a constatat că acestea reprezintă fapte și împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., și ar putea conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire însă în lipsa unui referat al procurorului, un referat documentat pe baza efectuării de cercetări, astfel cum impun dispozițiile art. 399 C. proc. pen., instanța apreciind că nu poate dispune în temeiul art. 403 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 2 din 04 ianuarie 2011, Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 399 C. proc. pen. a trimis cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, recurs ce a fost apreciat ca fiind fondat, iar cauza a fost trimisă spre continuarea judecății. Cauza a fost reînregistrată la data de 02 septembrie 2011 sub nr. 45886/3/2010 pe rolul Tribunalului București, secția I penală. Astfel, au fost reaudiați inculpatul P.V., inculpatul M.M., inculpatul S.D., martorul C.C., martorul N.V., martorul A.B.C. și martorul B.M.F., declarații consemnate și atașate la dosar. Prin sentința penală nr. 1020 din data de 20 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 45886/3/2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1055/2006, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul P.V.

Instanța de fond a apreciat că susținerile revizuientului, referitoare la faptul că este nevinovat pentru decesul victimei G.I. sunt neîntemeiate, întrucât prin coroborarea tuturor probelor, relevă fără dubiu, vinovăția tuturor celor condamnați pentru această infracțiune inclusiv a revizuientului P.V. Deși martorii audiați în cauză B.M.F. și A.B.C. au relatat în fața instanței că, în noaptea agresiunii comise asupra victimei G.I. au fost de față la momentul la care C.C. a pătruns în locuința victimei și mai mult au confirmat că din casă se auzeau țipetele unei persoane, astfel încât se poate concluziona că după plecarea celor patru inculpați (P.V., N.V., S.D. și M.M.), G.I. era în viață, instanța nu a putut admite cererea de revizuire întrucât cei doi martori audiați în cauză nu conferă suficientă credibilitate pentru a fi temeiul unei hotărâri contrare hotărârii pronunțate în mod definitiv în cauză.

De altfel, C.C. care a susținut varianta celor doi martori este cu atât mai puțin credibil întrucât pe întreg parcursul procesului penal a negat chiar participarea sa la fapta săvârșită și a oferit mai multe declarații contradictorii și diferite în diversele etape procesuale. În plus, toți cei cinci făptuitori au confirmat că pe parcursul descinderii acestora la locuința victimei au fost exercitate acte de violență asupra acesteia de către C.C., iar martorii audiați în cursul judecării cauzei în fond au făcut referiri la împrejurarea că cei cinci erau înarmați cu bâte. De asemenea, raportul de necropsie a specificat că decesul victimei G.I. s-a produs ca urmare a leziunilor traumatice create prin lovituri cu corp dur la circa 1-2 ore după aplicarea acestora.

În consecință, instanța a apreciat că soluția definitivă, prin care cei cinci inculpați, au fost condamnați inclusiv pentru infracțiunea de omor deosebit de grav a relevat situația reală și participația concretă a fiecărui inculpat și nu se impune a fi modificată. Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 406 alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1055/2006, pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul P.V. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuientul-condamnat P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea pe fond a cererii de revizuire formulată.

Prin decizia penală nr. 41 din 17 februarie 2012 Curtea de Apel București în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat P.V. împotriva sentinței penale nr. 1020 din data de 20 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. A reținut instanța de apel că în mod corect a respins instanța de fond, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamantul-revizuient P.V., reținând că prin coroborarea tuturor probelor din cauză, se relevă fără dubiu, vinovăția tuturor celor condamnați pentru infracțiunea de omor calificat, inclusiv a revizuientului P.V.

Instanța de apel a constatat că cererea de revizuire ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, de plano, în condițiile în care revizuientul nu invoca fapte sau împrejurări noi, ci solicita prelungirea probatoriului, fapt nepermis în procedura revizuirii, iar pe de altă parte chiar în referatul întocmit de către procuror se arată că petentul-revizuient a mai formulat anterior trei cereri de revizuire, în care a invocat aceleași motive, toate respinse ca inadmisibile. A mai observat că cererea revizuientului nu tinde la o soluție de achitare completă, ci parțială, acesta recunoscând în continuare temeinicia hotărârii de condamnare sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie. Împotriva acestei decizii, la data de 24 februarie 2012 reviuientul P.V.

în termen legal, a declarat recurs, a depus concluzii scrise și a solicitat, în esență, admiterea recursului și admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând că fost acuzat că ar fi săvârșit infracțiunile prev de art. 176, art. 174 și art. 211 C. pen. și nu a avut cunoștință despre aceste fapte și împrejurări, susținând ca a aflat ulterior de la unii martori ca inculpatul C.C. s-a întors înapoi la locuința părții vătămate, unde a săvârșit acte de agresiune ce au avut ca urmare decesul acesteia. A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a făcut trimitere la declarația martorului C.C., susținând ca a participat la infracțiunea de tâlhărie, dar nu și la a doua vizită la locuința părții vătămate, despre care auzit ulterior și nu a participat la infracțiunea de omor.

Examinând recursul declarat de reviuientul C.V., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Prin sentința penală nr. 1055 din 27 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor declarate de inculpați de către Curtea Supremă de Justiție în baza art. 174, art. 176 lit. a) și d) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat P.V. la 23 de ani închisoare. În baza art. 221 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnată același inculpat la 20 de ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare în condițiile art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Inculpatul S.D. în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 -176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 36 din Decretul nr. 328/1996, cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art. 36 din Decretul nr. 328/3966. S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare conform art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. S-au făcut aplicarea art. 74 – art. 61 lit. a) și b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. Inculpatul C.C. în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) și d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând să execute conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare. În baza art. 39 C. pen. a fost contopită pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată în cauză cu restul de 419 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1375/1999 a Judecătoriei Buftea, urmând ca inculpatul să execute 25 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drumurilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. Inculpatul M.(fost C.)M., în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) și d) C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 13 C. pen. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca în baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. Inculpatul N.V., în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic.

art. 75 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), c), d), f) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, cu aplic. art. 71 - 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 116 C. pen. s-a interzis inculpaților N.V., C.C.

și M.M. accesul în Municipiul București pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cu aplic. art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă H.V., în sumă de 10.000 RON, daune morale și 10.000 RON daune materiale. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Înalta Curte, constată că motivele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci probe și date existente la dosarul cauzei, astfel, constată că după efectuarea verificărilor impuse de textul de lege anterior menționat nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel că, nu se pot reține ca fiind îndeplinite cerințele prev. de disp.

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuientul P.V. nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen. Verificările efectuate au confirmat că pe parcursul descinderii la locuința victimei au fost exercitate acte de violență asupra acesteia de către C.C., iar martorii audiați în cursul judecării cauzei în fond au menționat că inculpații erau înarmați cu bâte. Aceste susțineri se coroborează cu concluziile raportului de necropsie efectuat în cauză, care a specificat faptul că decesul victimei s-a produs ca urmare a leziunilor traumatice create prin lovituri cu corp dur la circa 1-2 ore după aplicarea acestora.

Faptul că în această cale extraordinară de atac condamnatul solicită prelungirea probatoriului și nu invocă fapte sau împrejurări noi, această solicitare nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte, constată că probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea existenței faptelor și a vinovăției revizuientului, iar revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât cererile condamnatului nu pot transforma revizuirea într-un alt apel sau recurs. Înalta Curte constată că susținerile revizuientului nu cad sub incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și în mod legal și temeinic prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.V., soluție menținută și de instanța de apel.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuientul P.V. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.V. împotriva deciziei penale nr. 41 din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședința publica, azi, 30 octombrie 2012.