ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față,

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din

data de 20 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19036/118/2010, Tribunalul

Constanța a hotărât:

Respinge

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de partea civilă C.Ș.L.

din infracțiunea reținută prin actul de inculpare în sarcina fiecărui inculpat,

în infracțiunile prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) si lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. sau reținerea a două infracțiuni

de tâlhărie aflate în concurs și cu cea de omor deosebit de grav.

Respinge

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.G.C. din

infracțiunea reținută în actul de inculpare în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen.

Respinge

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.I.C. din

infracțiunea reținută în actul de inculpare în infracțiunea prevăzută de art. 26

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c) și alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) teza a-II-a C. pen. condamnă pe inculpatul F.D.I. (fiul lui I. si I.), la

pedeapsa de 22 de ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie

urmată de moartea victimei.

Pedeapsa se va

executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71

C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului F.D.I.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu

data de 24 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului F.D.I.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) teza a-II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe

inculpatul B.I.C. (fiul lui A. și L.), la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit.

b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În baza art. 83

C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 4 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 307/ P din 9 septembrie 2010 a

Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin neapelare, pe care o alătură

pedepsei de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., în final inculpatul B.I.C. urmând să

execute pedeapsa de 17 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa se va

executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71

C. pen., pe durata executarii pedepsei principale interzice inculpatului B.I.C.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu

data de 9 iunie 2010 și până la data de 12 august 2010 și de la data de 25

noiembrie 2010 la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului B.I.C.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (2

1

) lit. a) și alin.

(3) teza a-II-a C. pen. condamnă pe inculpatul F.G.C. (fiul lui G. și I.) la

pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. - pentru infracțiunea de tâlhărie

urmată de moartea victimei.

Pedeapsa se va

executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71

C. pen. pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului F.G.C.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu

data de 24 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului F.G.C.

26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.G.

(fiul lui T. si I) la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru

infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Pedeapsa se va

executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71

C. pen. pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului D.G.,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu

data de 24 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului D.G.

Admite acțiunea

civilă formulată in cauză de părțile civile C.Ș.L., C.D., P.C., C.M. și C.A.

În baza art. 14

C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., obligă

inculpații F.D.I., B.I.C., D.G. și F.G.C., în solidar, la plata sumelor de

9.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, către partea civilă C.Ș.L.

și la plata a câte 10.000 lei daune morale către părțile civile C.D., P.C., C.M.

și C.A.

Ia act ca

Spitalul Clinic Județean Constanța nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 109

alin. (3) și (5) C. proc. pen. dispune restituirea către partea civilă C.D., la

data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc

de probă de către organul de urmărire penală și depuse la Camera de Corpuri

delicte a Tribunalului Constanța:

- un portofel

de culoare neagră din piele al victimei C.Ș.;

- cartea de

alegător a victimei C.Ș., o cartelă electronică defectă și 6 fragmente de

înscrisuri aflate în plicul nr. 2;

- un ceas

electronic marca C. ce aparținea victimei;

- vestimentația

victimei C.Ș. ridicată de la Spitalul Clinic Județean Constanța aflată ambalată

în coletul nr. 8.

Pentru a

pronunța sentința susmenționată, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei

de 17 octombrie 2010, inculpații F.D.I., B.I.C., F.G.C. si D.G., s-au întâlnit

la clădirea fostului Post de Poliție Transporturi Feroviare de lângă gara CFR

Constanța, unde au consumat împreună băuturi alcoolice, respectiv mai multe

bidoane cu bere, iar la un moment dat, dintr-un taxi oprit în dreptul lor a

coborât victima C.Ș., care se întorcea la domiciliu de la locuința surorii

sale, P.F., pe care o ajutase toată ziua la treburile gospodărești.

Când au

văzut-o, inculpatul B.I.C. le-a propus celorlalți trei inculpați să facă rost

de bani, adică să o tâlhărească pe victimă, informându-i că ar cunoaște victima

și că aceasta ar avea bani asupra sa. Atunci inculpatul F.D.I. a luat

inițiativa și, în realizarea rezoluției infracționale, a urmărit-o singur pe

victimă pe stradă, circa 100 de metri, a intrat după ea în gangul dintre

restaurantele „R.” și „B.” și a atacat-o din spate, exact când aceasta se afla

lângă ușa scării blocului în care locuia, lovind-o cu podul palmei lângă ureche

și doborând-o pe trotuar, apoi a călcat-o cu piciorul pe cap, după care i-a

sustras din buzunarul pantalonilor blue-jeans portofelul negru din piele în

care victima avea cartea de alegător și alte înscrisuri olografe.

După

deposedarea victimei de portofel, inculpatul F.D.I. a revenit la locul în care

se aflau ceilalți trei inculpați și le-a povestit cum a agresat-o și jefuit-o

pe victimă, apoi le-a explicat că portofelul acesteia nu conține bani. Atunci,

tot inculpatul B.I.C. le-a propus să meargă toți patru să o controleze mai bine

pe victimă prin buzunare, pentru a găsi bani. Fiind de acord, toți cei patru

inculpații s-au deplasat la locul în care se afla victima, adică în gangul de

la intrarea în scara C a blocului J. Ajunși aici, în timp ce inculpatul D.G. a

rămas în afara gangului și a asigurat paza, ceilalți trei inculpați au intrat

în gang și au controlat victima prin buzunare (cel mai activ fiind F.D.I.),

deposedând-o de telefonul mobil N., de ceasul C. de la mână și de suma de 200

de lei. La un moment dat, victima a mișcat, iar inculpatul B.I.C. a observat și

l-a atenționat pe inculpatul F.D.I., care a lovit-o de câteva ori cu piciorul

în zona capului.

În acest timp

inculpatul D.G. i-a atenționat pe ceilalți trei participanți la jaf despre

apariția în zonă a două persoane, identificate ulterior ca fiind martorii M.V.C.

și S.E., așa încât toți patru inculpații au fugit și au abandonat victima în

stare de inconștiență și căzută la sol, iar pe traseul de întoarcere spre zona

gării CFR s-au intersectat cu cei doi martori sus-menționați.

La scurt timp,

cei patru inculpați s-au deplasat în parcul din zona gării CFR unde s-au certat

și s-au luat la bătaie, apoi F.D.I. a fost fugărit de ceilalți trei și, în timp

ce alergau dinspre parc către gară au fost legitimați de o patrulă de poliție

de la Secția 3 de Poliție Constanța, care l-a condus la sediu doar pe F.D.I.,

întrucât a fost depistat având asupra sa un cuțit.

Din bunurile

sustrase de la victimă, inculpații au valorificat telefonul mobil, pe care

inculpatul B.I.C. l-a vândut cu suma de 30 de lei martorului C.I.A., la o sală

de jocuri electronice tip poker din zona gării CFR, iar din banii obținuți le-a

făcut cinste inculpaților F.G.C. și D.G. cu câte o bere. Ceasul electronic a

rămas la inculpatul F.D.I., la fel ca și suma de 200 de lei, bani despre care

acesta nu le-a spus nimic celorlalți trei inculpați.

Cei doi martori

care s-au intersectat cu inculpații au găsit-o pe victimă inconștientă, căzută

lângă ușa scării C a blocului J și, deși inițial au crezut că este un om al

străzii care se odihnește acolo, când și-au dat seama de starea gravă în care

se afla, au solicitat o ambulanță, care a transportat-o pe victimă la Spitalul

Clinic Județean de Urgență Constanța, unde aceasta a fost internată cu

diagnosticul de traumatism cranio-facial, traumatism toracico - abdominal,

contuzie hemoragică cerebrală, fractură mandibulară dreaptă și fractură cu

deplasare de ram orizontal mandibular-stânga.

Din cercetări a

rezultat că la Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, victima a fost

înregistrată, inițial la ora 00,20 ca persoană necunoscută, întrucât nu avea

acte de identitate asupra sa, (în hainele cu care era îmbrăcat s-au găsit doar

o legătură de chei, un toc cu ochelari de vedere și suma de 16 lei compusă

dintr-o o bancnotă de 10 lei, una de 5 lei și una de 1 leu), iar abia ulterior

s-a stabilit identitatea acesteia. In urma examinării în spital, conform

raportului de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală

Constanța, s-a stabilit că victima prezenta leziuni de violență care au putut

fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, ce pot data din 17 octombrie 2010

și care i-au pus viața în primejdie prin hemoragia cerebrală posttraumatică,

medicul legist fiind rezervat în privința prognosticului vital și precizând că

numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare va fi stabilit

în funcție de evoluția craniectomiei.

Cu toate

îngrijirile medicale acordate, victima a decedat la data de 24 octombrie 2010,

ora 05,40 în spital, fără a-și mai reveni din starea de comă în care intrase în

urma agresării sale de către inculpați. În urma necropsiei, potrivit raportului

de constatare medico - legală din 08 noiembrie 2010 al Serviciului de Medicină

Legală Constanța s-a stabilit că moartea victimei C.Ș. a fost violentă și s-a

datorat hemoragiei meningo-cerebrale și edemului cerebral, urmări ale unui

traumatism cranio-cerebral și facial acut închis, complicat în final cu

bronhopneumonie. Medicul legist a apreciat că leziunile traumatice constatate

la necropsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și prin

comprimare (fracturile de mandibulă) în data de 17 octombrie 2010, că între

leziunile meningo-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate secundară

și că în momentul aplicării/recepționării loviturilor victima, s-a putut afla

în picioare, apoi a căzut la pământ.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpații F.D.I., F.G.C., D.G., B.C.I. și părțile

civile C.D., C.Ș.L., C.M., C.A. și P.C.

În dezvoltarea

motivelor de apel formulate de inculpatul F.D.I., s-a arătat că acestea vizează

individualizarea pedepsei, inculpatul considerând că pedeapsa aplicată de către

instanța de fond este prea mare; s-a mai arătat că inculpatul și-a recunoscut fapta

reținută în sarcină și a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele

personale, vârsta, și faptul că provine dintr-o familie dezorganizată. În

consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe

fond redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestuia.

În dezvoltarea

motivelor de apel formulate de inculpatul F.G.C., s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea

victimei în infracțiunea de tâlhărie în forma simplă, susținându-se că se

impune reanalizarea probatoriului administrat în cauză și a hotărârii instanței

de fond, și aplicarea unei alte pedepse, urmând a se avea în vedere

circumstanțele personale ale inculpatului, în principal, faptul că este tânăr.

S-a mai susținut că mențiunile din hotărârea instanței de fond duc la concluzia

că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată

de moartea victimei, din declarațiile martorilor rezultând că aceștia  i-au

văzut fugind pe cei patru inculpați, însă martori oculari nu au fost la fața

locului. S-a mai precizat că și din hotărârea judecătorească pronunțată de

instanța de fond rezultă contribuția minimă a inculpatului la comiterea faptei.

În dezvoltarea

motivelor de apel formulate de inculpatul D.G., s-a solicitat admiterea

apelului, desființarea hotărârii pronunțată de tribunal și, pe fond, achitarea

inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la săvârșirea infracțiunii. În

acest sens, s-a arătat că din materialul probator administrat, rezultă că nici

un martor audiat în cauză nu-l indica pe inculpat ca fiind prezent la locul

faptei, martorii nu recunosc persoanele care erau în locul respectiv, existând

astfel dubii cu privire la vinovăția inculpatului. În subsidiar, s-a solicitat

redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmând a se

observa că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 22

de ani.

În dezvoltarea

motivelor de apel formulate de inculpatul B.I.C., s-a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, în principal, să se dispună

achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei în

sensul reducerii cuantumului acesteia. S-a mai arătat că, în raport de

declarațiile date de către inculpați la instanța de apel, se impune schimbarea

încadrării juridice a faptelor și că inculpatului nu i se poate reține

participarea în nici un fel la comiterea faptei, între inculpați nu a existat o

înțelegere anterioară, aceștia nu se cunoșteau, iar inculpatul Burian nu a

făcut decât să cumpere un bun provenit din săvârșirea unei infracțiuni.

În dezvoltarea

motivelor de apel formulate de părțile civile C.D., C.M., C.A., C.Ș.L. și P.C.

s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică atât în

ce privește încadrarea juridică a faptei, cât și cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților, solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunea reținută în rechizitoriu în infracțiunea de omor deosebit de grav

și majorarea pedepselor aplicate inculpaților; de asemenea, s-a solicitat

majorarea cuantumului daunelor morale și materiale.

Prin decizia

penală nr. 94/ P din 9 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19306/118/2010,

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații F.D.I., F.G.C., D.G. și

B.C.I. și de părțile civile C.D., C.Ș.L., C.M., C.A. și P.C., a dedus pentru

toți inculpații arestul preventiv de la 20 mai 2011, a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților și i-a obligat pe aceștia și pe părțile civile la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând

sentința atacată în raport de motivele de apel formulate și de actele și

lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar a constatat că

tribunalul a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a

probelor administrate în cauză, stabilind vinovăția celor patru inculpați sub

forma intenției directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens,

instanța de apel a avut în vedere:

- declarațiile

părții civile C.Ș.L., care a relatat că în ziua de 17 octombrie 2010 tatăl său

a fost plecat la sora acestuia, în alt cartier din oraș, pentru a o ajuta la

treburile gospodărești, iar în jurul orelor 23,30 i-a comunicat telefonic

faptul că va reveni la domiciliu în circa 30 de minute. Când au constatat că după

cele 30 de minute victima nu a apărut acasă, rudele au apelat în mod repetat

postul telefonic utilizat de aceasta, începând cu orele 24.00, fără ca la

telefon să răspundă vreo persoană, până în jurul orelor 02,30, când la postul

telefonic în cauză ar fi răspuns cineva, fără însă să vorbească, deși partea

civilă a insistat circa un minut. Ulterior acestui apel, de fiecare dată când

era apelat postul telefonic al victimei, acesta suna dar nu răspundea nimeni,

până în jurul dimineții, când la apelare a început să intre automat robotul

mesageriei vocale. După ce au căutat-o fără succes în locurile frecventate,

familia a reclamat la poliție dispariția victimei, iar ulterior au descoperit

că aceasta fusese internată în spital în urma agresiunii, cu identitate necunoscută;

- declarațiile

părții civile C.D., care a relatat că în seara zilei de 17 octombrie 2010, în

jurul orei 23.00 a fost anunțată de fiica sa, C.A., precum că soțul ei se va

întoarce acasă de la sora sa P.F., și că va ajunge în aproximativ jumătate de

oră, întrucat a plecat cu un taxi. Văzând că e trecut de miezul nopții, a

început să se ingrijoreze și l-a sunat la telefon, prima dată a răspuns cineva,

care doar asculta ce i se spune fără să vorbească, apoi, când a mai sunat, și-a

dat seama că telefonul fusese închis. A doua zi l-a căutat pe soțul său, prin

locurile frecventate de acesta după care a reclamat dispariția lui, găsindu-l

în cele din urmă la Spitalul Clinic Județean Constanța, internat la terapie

intensivă, în comă, fără să mai poată comunica cu acesta, unde a și decedat pe

data de 24 octombrie 2010;

- declarația

martorului M.V.C., care a arătat că se mutase de curând în blocul J, iar în

seara zilei de 17 octombrie 2010, în jurul orei 23.00 a venit spre domiciliu,

împreună cu prietena sa, S.E., dar nu au intrat în gangul prin care se face

accesul spre scara C a blocului J, ci și-au continuat deplasarea spre capătul

blocului dinspre Șoseaua Mangaliei, pentru a căuta un câine maidanez pe care

obișnuiau să-1 ia noaptea în casă. În timpul deplasării, martorul a observat în

fața scării C a blocului J, în apropierea scărilor de la ușă, o persoană de sex

bărbătesc căzută la sol, însă nu i-a dat importanță, crezând că este un om al

străzii care doarme în acel loc. În timp ce mergea către colțul blocului,

martorul s-a intersectat cu un grup de patru tineri cu vârste cuprinse între 18

și 25 de ani, care se îndreptau spre restaurantul „R.” (situat în partea opusă

celei în care se deplasa martorul, respectiv după gangul prin care se face

accesul către scara C a blocului J, până în intrarea în scara B a aceluiași

bloc), a observat că doi dintre aceștia stăteau în dreptul gangului, iar pe

ceilalți doi nu i-a mai văzut. După un timp scurt, în timp ce martorul și

prietena lui se deplasau spre gang cu intenția de a urca în bloc s-au întâlnit

din nou, înainte de a intra în gang, cu cei patru tineri, fără să poată preciza

de unde au apărut ceilalți doi, dar bănuind că aceștia ar fi putut ieși din

gang, întrucât atunci când a ajuns în fața scării C a blocului J, martorul a

observat că persoana pe care o văzuse căzută la pământ avea o altă poziție a

corpului, în sensul că avea picioarele flectate, fiind întinsă pe spate și

părând că fusese mișcată. Atât martorul cât și prietena sa au urcat în bloc,

însă la scurt timp, martorul a coborât din nou în fața scării, pentru a vedea

care este starea bărbatului căzut la sol și a constatat că acesta era în

aceeași poziție în care se afla și când a urcat în bloc, iar la examinarea mai

atentă a acestuia a observat că prezenta mai multe leziuni de violență la

nivelul feței. Acest aspect l-a determinat pe martor să apeleze numărul de

urgență 112, la ora 23,36, apoi a asistat la măsurile de prim ajutor acordate

de membrii echipajului SMURD sosit la fața locului; ocazie cu care a observat

că, după ce a fost ridicată victima, pe sol se afla o legătură de chei, ce a

fost luată de unul dintre membrii echipei medicale și introdusă în buzunarul

hainei cu care era îmbrăcată victima. Cu privire la cei patru tineri pe care

i-a observat în zonă, martorul l-a recunoscut cu certitudine din grup pe

inculpatul F.G.C. ca fiind unul dintre tinerii din grupul celor patru cu care

el și prietena lui s-au intersectat în fața blocului în care locuiește (deși

din grupul constituit pentru recunoaștere a făcut parte și inculpatul F.D.I.).

În fața instanței, martorul și-a menținut declarația dată în faza de urmărire

penală, însă a arătat că din cauza trecerii timpului nu ar mai putea susține cu

certitudine că persoana prezentă - inculpatul F.G.C. - este una și aceeași cu

persoana recunoscută în faza de urmărire penală. Martorul nu a mai putut da

detalii cu privire la cele 4 persoane, decât folosind criteriul înălțimii, cum

de altfel, nici la urmărirea penală nu a putut recunoaște decât pe unul dintre

inculpați, iar acest lucru este normal să se întâmple, având în vedere că

martorul s-a intersectat cu cei patru o singură dată, persoane total

necunoscute, despre care nici altcineva nu ar fi putut oferi mai multe detalii,

mai ales că martorul a trecut întâmplător, pe timp de noapte, pe lângă aceștia,

neștiind implicațiile ulterioare și, ca orice trecător, nu și-a impus să rețină

alte detalii;

- declarațiile

martorei S.E., care se coroborează cu declarațiile prietenului său, martorul M.V.C.

în sensul că, inițial, au remarcat prezența victimei întinsă pe treptele de la

ușa blocului, dar au crezut că este un om al străzii, așa că s-au deplasat spre

strada Șoseaua Mangaliei pentru a căuta câinele pe care voiau să-l ia în

apartament pe timpul nopții, iar pe traseu  s-au intersectat cu patru tineri,

fără ca martora să rețină semnalmentele acestora, întrucât căuta câinele prin

boscheți. După circa un minut, când au revenit la scara C a blocului J, martora

a observat că în fața gangului se aflau doi tineri, iar din gang au apărut alți

doi tineri, așa încât ea și prietenul său  s-au intersectat cu grupul celor

patru tineri din nou, în dreptul restaurantului „B.”. Și această martoră a

remarcat că victima avea o poziție schimbată față de cea inițială - ca și cum

fusese trasă din poziția inițială - și ochiul stâng plin de sânge, motiv pentru

care după ce a urcat în apartament, cu prietenul său și au lăsat bagajele,

acesta a coborât și a sunat la ambulanță. Abia peste câteva zile martora a

aflat că victima căzută inconștientă pe treptele de la intrarea în bloc era

vecinul lor de scară. În fața instanței, martora și-a menținut declarația dată

în faza de urmărire penală;

- declarațiile

martorului B.D., care a relatat că lucrează ca manipulant sau paznic ocazional

la punctele comerciale situate pe platoul din fața gării CFR Constanța, și că

în seara zilei de 17 octombrie 2010, în jurul orelor 23.00 a văzut când victima

C.Ș., pe care o cunoștea din cartier și despre care știa că repară lifturile

din zonă, a coborât dintr-un taxi, a venit la alimentara din apropierea stației

de bilete RATB și i-a făcut cinste cu un suc, a cumpărat ceva și apoi s-a

îndreptat spre blocul dintre restaurantele „R.” și „B.”, timp în care dintr-un

grup de patru indivizi ce se aflau în zona stației de autobuze care mergeau

către Mangalia, unul a plecat după victimă. La orele 23:38, martorul a observat

o ambulanță SMURD în dreptul blocului victimei, iar când s-a apropiat de locul

respectiv a  văzut-o pe victimă deja pe targă și spunând doar „nu mai dați!”,

apoi le-a explicat celor de la ambulanță că o știe pe victimă cu apelativul „Nea

F.”. În fața instanței, martorul și-a menținut declarația dată în faza de

urmarire penală, cu precizarea că, în seara când s-a întâlnit cu victima și

după ce aceasta s-a îndreptat către blocul în care locuia, ar fi sesizat că

unul din cei patru tineri care a trecut prin zonă ar fi spus că merge să caute

ceva la flori și de la o tonetă cu flori ar fi luat un obiect, posibil o

cărămidă, cu care s-a îndreptat în aceeași direcție în care se deplasa victima,

fără să presupună pe moment ce se va întampla, iar după aproximativ un sfert de

oră a venit ambulanța în zonă și a ridicat victima din fața scării;

- declarațiile

martorului C.I.A., care a arătat că, în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010 a

cumpărat un telefon mobil de la o persoană necunoscută, care se afla într-o

avansată stare de ebrietate și a achitat pentru el suma de 30 de lei, telefon

pe care l-a folosit, peste câteva zile luând o altă cartelă și că nu a știut că

telefonul provine dintr-o faptă penală și nici nu ar putea recunoște persoana

care i l-a vândut.

A mai reținut

instanța de apel că din verificarea evidențelor persoanelor depistate de

patrulele de poliție în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010 pe raza municipiului

Constanța, s-a stabilit că în jurul orei 00:30 în parcul din fața Gării CFR a

fost depistat inculpatul F.D.I., care avea asupra sa un cuțit și care a

declarat la momentul depistării că se afla în parc împreună cu alți trei tineri

a căror identitate nu a vrut sau nu a putut să o divulge și cu care s-a

întâlnit întâmplător. Întrucât din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că

a fost liberat din penitenciar la data de 16 octombrie 2009, după ce a executat

o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni de

tâlhărie, acesta a fost inclus în cercul persoanelor bănuite de jefuirea

victimei C.Ș.

De asemenea,

din rapoartele celor trei agenți de poliție care patrulau în zonă și l-au

depistat pe inculpatul F.D.I., a reieșit că ceilalți trei însoțitori ai acestuia

au fost legitimați, stabilindu-se identitatea acestora și anume B.I.C., de 25

de ani, din comuna Tuzla; D.G., de 22 de ani, din orașul Năvodari și F.G.C., de

23 ani, din Constanța, situație în care a fost formulată ipoteza cea mai

probabilă că cei patru tineri depistați de patrula de poliție la circa 200 de

metri de locul jefuirii victimei și la scurt timp după ce victima agresată

fusese descoperită de martori, au fost participanți într-o formă sau alta la

săvârșirea jafului.

Din verificarea

imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere ale farmaciei SC F. SA

Constanța, situată la parterul blocului J, situat lângă locul săvârșirii

faptei, reiese că primul moment al acțiunii ilicite a fost înregistrat la orele

23:18, de camera de supraveghere video nr. 5, când victima recunoscută de rude

în imagini a trecut prin dreptul camerei video spre scara C a blocului J, fiind

urmată îndeaproape de un individ care s-a dovedit ulterior că avea

vestimentația similară cu cea cu care era îmbrăcat în momentul depistării

inculpatului F.D.I., pentru ca la orele 23,24 în imaginile video să apară

înregistrați patru indivizi care s-au dovedit ulterior a fi cei patru

inculpați, aceștia deplasându-se pe același traseu pe care se deplasaseră

victima și primul inculpat cu șase minute mai devreme.

Ca mijloace de

probă având relevanță în cauză, instanța de apel a mai reținut:

- declarația

martorului P.M.D., care îl însoțea pe inculpatul F.D.I. la momentul depistării

acestuia, și care a predat organelor de urmărire penală un ceas de mână

electronic C., despre care a spus că l-a primit de la inculpat, care a afirmat

că ceasul provine dintr-un furt și i-a cerut să declare polițiștilor că l-ar fi

găsit el la gunoaie. Ceasul respectiv a fost recunoscut de către membrii

familiei victimei ca fiind cel care i-a dispărut acesteia de la mână în noaptea

jafului;

- declarația

martorului C.I.A. (în posesia căruia s-a găsit telefonul mobil al victimei

urmare punerii sub interceptare a telefonului, cu autorizarea instanței de

judecată), care a declarat că în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, pe la miezul

nopții, în timp ce se afla în sala de jocuri tip poker de lângă dispeceratul

RATC din zona gării CFR Constanța, fiind în stare avansată de ebrietate, a

cumpărat de la un tânăr necunoscut telefonul mobil N., cu prețul de 30 de lei.

La verificarea acestui aparat telefonic s-a constatat că are seria IMEI,

identică cu cea existentă pe cutia originală a telefonului victimei, cutie pusă

la dispoziția organelor de urmărire penală de către fiul victimei și că atât pe

carcasa interioară a telefonului, cât și pe baterie avea scris numele „C.” și

expresia „display”. În final, telefonul respectiv a fost recuperat de la

cumpărător și predat fiului victimei, C.Ș.L.;

- declarația

inculpatului F.D.I. care a recunoscut comiterea jafului încă de la începutul

cercetărilor, a descris derularea acțiunii ilicite si contribuția celorlalți

inculpați la comiterea faptei, apoi a condus organele de urmărire penală la

locul în care aruncase portofelul victimei, respectiv între gunoaiele de lângă

clădirea fostului sediu al Poliției TF Gară CFR Constanța, loc în care a fost

descoperit portofelul respectiv, iar în interiorul acestuia au fost găsite

cartea de alegător a victimei și înscrisuri olografe recunoscute de fiul

victimei ca aparținând tatălui său;

- declarația

inculpatului B.I.C., care a recunoscut în fața procurorului, că a fost implicat

în jefuirea victimei, însă inițial a încercat să își minimalizeze gradul de

participare și culpabilitate, în sensul că nu a recunoscut că el a venit cu

propunerea de jefuire a victimei sau cu ideea de a merge toți patru inculpați

la victimă să o controleze mai bine prin buzunare, a tăgăduit că ar fi

contribuit activ la buzunărirea victimei, deși a recunoscut că el a valorificat

telefonul sustras de la victimă și că din banii obținuți le-a făcut cinste

celorlalți inculpați cu câte o bere;

- procesul

verbal de confruntare dintre inculpatul B.I.C. și inculpatul F.D.I., din care

reiese că inculpatul B.I.C. și-a schimbat atitudinea de tăgăduire și a achiesat

la susținerile celuilalt coinculpat, în sensul că el a făcut propunerea

inițială de jefuire a victimei, că au mers toți patru în gang la victimă să o

caute prin buzunare după ce s-au convins că portofelul sustras deja de

coinculpatul F.D.I. nu conținea bani, că el a valorificat telefonul sustras de

la victimă și în final a precizat că nu mai dorește să adauge nimic, în sensul

de a nu mai da vreo declarație, dar că regretă ceea ce a făcut;

- declarația

inculpatului F.G.C., care a recunoscut că în noaptea respectivă a fost de față

la jefuirea victimei, însă a tăgăduit că ar fi avut o participare directă la

comiterea tâlhăriei, prin buzunărirea victimei căzută la sol;

- procesul

verbal de confruntare dintre inculpatul F.D.I. și inculpatul F.G.C., din care

reiese că inculpatul F.D.I. și-a susținut poziția inițială, în sensul că și

coinculpatul F.G.C. a controlat-o prin buzunare pe victimă;

- declarațiile

inculpatului D.G., care a recunoscut că în noaptea respectivă a fost de față la

jefuirea victimei. Inițial, inculpatul D.G. a tăgăduit participarea directă, la

comiterea faptei, deși atât coinculpatul F.D.I., cât și coinculpatul F.G.C. au

susținut că în timp ce ei se aflau lângă victimă în gang au fost atenționați de

inculpatul D.G. despre apariția celor doi martori și de aceea au plecat în

grabă de lângă victimă, exprimând astfel, implicit, ajutorul dat lor de către

inculpatul D.G., care practic a asigurat paza și le-a anunțat retragerea, în

speranța că nu vor fi prinși sau recunoscuți de martori;

- procesul

verbal de confruntare dintre inculpatul D.G. și inculpatul F.D.I., din care

reiese că inculpatul D.G. a recunoscut că, într-adevăr, el i-a atenționat pe

ceilalți trei inculpați aflați în gang despre apariția martorilor în zonă,

astfel că au fugit toți patru de la locul jafului.

Curtea a

constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că declaratiile

inculpatilor B.I.C., D.G. si F.G.C. date in fața instanței apar ca fiind vădit

nesincere, deoarece:

- nu se

coroborează cu declarația inculpatului F.D.I. Astfel, dacă acesta încearcă să

prezinte o versiune care să nu-i implice în vreun fel pe ceilalți inculpați, ca

și cum aceștia nu au cunoscut absolut nimic cu privire la lovirea și jefuirea

victimei, inculpații B.I.C., D.G. si F.G.C. arată, totuși, că au fost de față

când inculpatul F.D.I. lovea o persoană, dar că nu au avut nici un rol sau

implicare în comiterea faptei dedusă judecății;

- declarațiile

inculpaților B.I.C., D.G. si F.G.C. sunt oscilante, inclusiv cu ocazia

confruntărilor efectuate în faza de urmarire penală;

- declarațiile

inculpatilor B.I.C., D.G. si F.G.C. nu se coroborează cu declarațiile

martorilor M.V.C. si S.E., nici cu imaginile surprinse de camera video aflată

în apropierea locului incidentului, care confirmă prezența unui bărbat care îl

urmează la o distanță de 10 secunde pe victima C.Ș., la ora 23:18:34, la ora

23:24:45 se observă patru bărbați venind dinspre șoseaua Mangaliei Gara CFR

Constanța către intrarea în scara C a blocului J, apoi la aproximativ un minut

se observă patru bărbați care fugeau spre șoseaua Mangaliei, fapt ce poate

conduce la ideea că, cei patru inculpați sunt culpabili pentru deposedarea prin

violență a victimei C.Ș. de suma de 200 lei, de telefonul mobil N., de ceasul C.

și de portofelulul cu acte personale, și survenirea decesului acesteia, fiecare

dintre ei având o contribuție efectivă la săvârșirea acțiunii ilicite comise

asupra victimei.

Raportat la

ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a reținut că, după

ce inculpatul B.I.C. a avut inițiativa comiterii faptei, propunându-le

coinculpaților să o jefuiască pe victimă, inculpatul F.D.I. a comis primul act

ilicit, în sensul că, de unul singur a urmărit-o pe victimă, a atacat-o exact

când aceasta urma să intre în scara blocului în care locuia și a deposedat-o

prin violență de portofel, lovind-o în zona capului cu pumnii și doborând-o la

sol, apoi a revenit la locul în care așteptau coinculpații și cu toții au

constatat că portofelul nu conține bani; la noua propunere a aceluiași inculpat

B.I.C. de a se deplasa toți patru la gangul în care era victima, cu scopul de a

o buzunări mai minuțios și implicit, de a-și însuși bunurile sau valorile

acesteia, deși aflaseră că victima fusese agresată violent, toți ceilalți trei

coinculpați au fost de acord, așa incât s-au deplasat la intrarea în scara

blocului unde, în timp ce D.G. le-a asigurat paza și apoi scăparea prin

atenționarea despre apariția martorilor, ceilalți trei au buzunărit victima

care era inconștientă și, chiar mai mult, când victima s-a mișcat, inculpatul F.D.I.

a lovit-o din nou cu picioarele tot în zona capului, ocazie cu care inculpatul F.G.C.

s-a murdărit pe mâini de sângele victimei, astfel cum el însuși a declarat la

procuror.

În consecință,

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaților F.G.C.,

D.G. și B.I.C. prin care au solicitat achitarea.

În ce privește

încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați instanța de prim control

judiciar a apreciat că aceasta este legală, instanța de fond efectuând o

aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, s-a

reținut că fapta inculpatului F.D.I. care, în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010,

în jurul orelor 23,30, prin acțiuni conjugate și în urma înțelegerii prealabile

cu ceilalți inculpati, au jefuit-o pe victima C.Ș., în vârstă de 57 de ani, în

fața scării blocului în care aceasta locuia, au agresat-o în mod violent, prin

lovirea repetată cu pumnii și picioarele, preponderent în zona extremității

cefalice și au deposedat-o de un portofel negru ce conținea cartea sa de

alegător și alte înscrisuri personale, de un telefon mobil marca N. 2630, de un

ceas de mână electronic „C.” și de suma de 200 de lei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) si c), alin. (2

1

) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Fapta

inculpatului B.I.C., care în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor

23,30, a propus celorlalti inculpați să o tâlhărească pe victima C.Ș., și

chiar a acționat asupra acesteia în fața scării blocului în care locuia, unde a

fost agresată în mod violent, prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele,

preponderent în zona extremității cefalice, acțiunile mai violente fiindu-i

atribuite inculpatului F.D.I. după care âmpreună cu inculpații F.D.I. și F.G.C.

au deposedat-o de un portofel negru ce conținea cartea sa de alegător și de

alte înscrisuri personale, de un telefon mobil marca N., de un ceas de mână

electronic „C.” și de suma de 200 de lei, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b)

si lit. c), alin. (2

1

) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Întrucât

inculpatul B.I.C. a comis fapta în termenul de încercare al suspendării

condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 307 din 9 septembrie 2010 a Judecatoriei Mangalia, definitivă prin

neapelare, în cauză s-au reținut si dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatului F.G.C., care în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor

23,30, a participat efectiv la tâlhărirea victimei C.Ș., și chiar a acționat

asupra acesteia în fața scării blocului în care locuia, asistând la agresarea

ei în mod violent, prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele, preponderent

în zona extremității cefalice, acțiunile mai violente fiindu-i atribuite

inculpatului F.D.I. și împreună cu inculpații F.D.I. și B.I. au deposedat-o de

un portofel negru ce conținea cartea sa de alegător și alte înscrisuri

personale, de un telefon mobil marca N., de un ceas de mână electronic „C.” și

de suma de 200 de lei, intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (2

1

)

și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Fapta

inculpatului D.G., care în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor

23,30, a asigurat paza locului faptei și i-a atenționat pe inculpatii F.D.I., B.I.

Caludiu si F.G.C., despre apariția unor martori, pentru a putea fugi de la

locul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de

complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) si c), alin. (2

1

) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Curtea a

constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel prin care părțile civile au

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile retinute

în sarcina inculpaților prin actul de inculpare în infracțiunile de omor

deosebit de grav în varianta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. și de

tâlhărie, deoarece scopul urmărit de inculpați a fost acela de a tâlhări

victima și de a o deposeda de bunuri folosind violența, iar din probele

administrate, nu rezultă intenția directă, clară, certă că inculpații au

urmărit uciderea victimei. Tot astfel, nu se poate reține omorul comis prin

cruzimi asupra victimei, întrucât în activitatea lor infracțională, inculpații

nu au folosit metode și mijloace de chinuire a victimei care să-i cauzeze

suferințe puternice, prelungite în timp, altele decât cele care însoțesc

moartea.

În acest sens,

Curtea a constatat că și instanța de fond a ajuns la aceeași concluzie,

corectă, și față de împrejurarea consemnată în procesul verbal din data de 18

octombrie 2010, în care se arată că la controlul corporal efectuat asupra lui F.D.I.,

a fost găsit un cuțit stil briceag cu lama de 12 cm. Ori, dacă s-ar fi dorit

uciderea victimei, cu siguranță s-ar fi apelat la o armă aptă să producă

imediat decesul; in concret însă au fost aplicate victimei lovituri în zona

capului cu scopul de a o deposeda de bunuri.

Curtea a

apreciat că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpaților F.G.C. și

B.I.C., vizând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie

urmată de moartea victimei în infracțiunea de tâlhărie, deoarece fapta a avut

ca urmare moartea unei persoane, faptă care este imputabilă inculpaților ca

fiind săvârșită cu praeterintenție; că urmarea s-a produs pe fondul deposedării

de bunuri a victimei, iar activitatea inculpaților se circumscrie elementului

material al infracțiunii de tâlhărie, infracțiune complexă ce presupune

exercitarea de violențe pentru deposedarea victimei de bunuri, acte violente

care în final au condus la deces.

În cadrul

operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor, curtea a reținut că

instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen. și a stabilit pentru inculpați pedepse corespunzătoare gradului de pericol

social concret al infracțiunilor comise și persoanei acestora.

Astfel, prima

instanță a dat eficiență contribuției inculpaților la săvârșirea faptei,

raportat la starea de fapt reținută mai sus, la modalitatea concretă de

comitere a faptei, constând în lovirea victimei în mod repetat, cu pumnii și

picioarele, preponderent in zona capului, în timp ce aceasta se îndrepta spre

locuința sa, și se afla în fața blocului, la o oră rezonabilă, când orice

persoană se presupune că ar putea să facă o astfel de deplasare in conditii

sigure, fără să existe riscul de a fi lovită și chiar să se ajungă la deces

pentru a se sustrage o suma de 200 lei, un ceas din plastic și un telefon

mobil, fără valoare deosebită, la urmările concrete ale faptei, - decesul

victimei, - și la persoana inculpaților. Referitor la acest din urmă aspect

s-au avut în vedere:

- violența

extremă cu care inculpatul F.D.I. a acționat, el fiind cel care i-a coordonat

si pe ceilalți inculpați și s-a ocupat de împărțirea bunurilor și de

eventualele foloase ce puteau fi trase de pe urma comiterii infracțiunii,

ușurința cu care acesta a recurs la comiterea unei astfel de fapte si motivul

ce l-a determinat să acționeze cu violență, și anume, obținerea de bani pentru

a-și cumpăra băuturi alcoolice, desconsiderarea pe care a avut-o față de

integritatea corporală a unei persoane pe care nici nu o cunoștea, dar pe care

a fost capabil să o lovească pentru a o aduce în stare de inconștiență și pe

care a continuat să o lovească și atunci când era într-o stare care nu i-ar fi

permis vreo ripostă, faptul că anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni

de furt si tâlhărie săvârșite în minorat (10 luni închisoare pentru

infracțiunea de furt, calificat cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata unui

termen de încercare de 2 ani și 10 luni, conform sentinței penale nr. 110 din 27

februarie 2006 a Judecatoriei Mangalia, 6 luni închisoare în regim de detenție

pentru furt, conform sentinței penale nr. 331 din 8 octombrie 2007 a

Judecatoriei Mangalia și 2 ani închisoare pentru tâlhărie, aplicată prin

sentința penală nr. 151 din 29 mai 2008);

- faptul că

inculpatul B.I.C. este recidivist, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 1

an și 4 luni închisoare în condițiile art. 81 C. pen. pentru infracțiunea de

furt calificat, prin sentința penală nr. 307 din 9 septembrie 2010 a

Judecatoriei Mangalia, rămasă definitivă prin neapelare, că ulterior nu s-a

arătat preocupat de câștigarea veniturilor prin muncă, ci a fost interesat de

obținerea de venituri prin deposedarea unei persoane de bunuri și pentru care

deși nu există probe că a exercitat violențe, a acceptat ca acestea să fie

exercitate, și chiar i-a solicitat inculpatului Farcaș să le aplice în momentul

în care victima dădea semne că ar putea să se ridice de la pamânt, în timp ce

el o controla prin buzunare, că pe parcursul urmăririi penale avut o atitudine

relativ sinceră, recunoscând și regretând, în final, fapta comisă, însă în fața

instanței a încercat să acrediteze ideea că declaratțiile au fost date de frica

inculpatului F.D.I. și că de fapt, el nu a avut nici o contribuție la comiterea

faptei, neștiind nimic nici de provienența telefonului mobil primit. Această

poziție a inculpatului a fost apreciată, drept o neasumare a răspunderii pentru

fapta lui, o ultimă încercare de a fi exonerat de răspundere și o neacceptare a

gravitătii acțiunilor intreprinse de el;

- inculpatul F.G.C.

a mai fost anterior condamnat pentru infracțiuni de furt și tâlhărie comise

minorat (3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata unui termen

de încercare de 1 an si 6 luni - sentința penală nr. 212/2005 a Tribunalului

Constanta -, 6 luni închisoare pentru furt calificat plus 1 an închisoare

pentru tâlhărie, urmând să execute un an închisoare cu aplicarea art. 81 C.

pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni - sentința penală nr.

244 din 29 mai 2006 a Tribunalului Constanta), din concluziile expertizei

psihiatrice efectuată în faza cercetării judecătorești, la cererea

inculpatului, rezultă că aceasta „prezintă diagnostic de tulburare de

personalitate de tip instabil impulsiv, însă păstrează capacitatea psihică de

apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale”. Chiar dacă nu a

contribuit activ la lovirea victimei, susnumitul inculpat a controlat-o prin

buzunare să vadă dacă identifică bunuri, a văzut și a acceptat starea gravă în

care aceasta a fost adusă de ceilalți coinculpați, iar după comiterea faptei a

preferat să fugă pentru a i se pierde urma, în loc să contribuie la salvarea

victimei. Faptul că inculpatul a dezaprobat violența extremă exercitată de

coinculpatul F.D.I. nu înseamnă că nu a acceptat-o totuși și că nu a profitat

de condițiile propice de deposedare a victimei de bunuri, fapt ce trebuie să

atragă raspunderea inculpatului pentru aceeași infracțiune. În plus, pe

parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, ci

doar implicarea pur intâmplătoare, faptul că a încercat să intervină în

favoarea victimei, exprimându-și regretul pentru cele întâmplate, fără a se

considera vinovat, culpa fiind transferată în sarcina inculpatului F.D.I.;

- inculpatul D.G.

nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine

relativ sinceră, recunoscând contribuția adusă la comiterea faptei, fără însă

a-i da o semnificație anume pentru a putea fi tras la răspundere penală și

incercând o denaturare a adevărului și în ceea ce îi privește pe ceilalți

inculpați, faptul că a asigurat paza, alarmându-i pe ceilalți inculpați la

vederea unor persoane în zonă, în timp ce aceștia acționau, stând într-un loc

de unde ar fi putut să vadă activitatea concretă a celorlalți inculpați și

implicit gravitatea acesteia, și împrejurarea că deși a văzut că victima era la

pământ, a preferat să fugă și să-i însoțească pe ceilalți inculpați, putând

astfel să ia în calcul și rezultatul grav produs.

S-a apreciat că

instanța de fond a reținut în mod temeinic în favoarea inculpatului D.G.,

circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., față de lipsa antecedentelor penale, contribuția concretă a inculpatului

la comiterea faptei și semnificația acesteia în raport de rezultatul grav

produs, astfel încât pedeapsa aplicată acestuia a fost coborâtă sub minimul

special prevăzut de lege.

Față de

ansamblul aspectelor expuse mai sus, cu privire la individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate celor 4 inculpați, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate

motivele de apel prin care aceștia au solicitat reducerea cuantumului

pedepselor la care au fost condamnați de către instanța de fond.

Modalitatea de

executare a pedepselor a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea

efectivă a pedepselor, având în vedere gradul de pericol social ridicat al

faptelor săvârșite, urmarea produsă (decesul unei persoane), perseverența

infracțională a inculpaților F.D.I., F.G.C. și B.C.I.

În ceea ce

privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea a reținut

că părțile civile C.D., C.M., C.A. și P.C., au solicitat despăgubiri în sumă de

câte 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar partea civilă C.Ș.L. a solicitat

9.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, toate aceste pretenții

civile fiind acordate în întregime de către instanța de fond prin sentința

apelată.

Prin urmare,

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale părților civile

prin care s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale și materiale.

Împotriva

deciziei au declarat recursuri inculpații F.D.I., F.G.C., D.G. și B.I.

Inculpatul F.D.I.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen. a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante față de împrejurarea

că a recunoscut comiterea faptei, a regretat-o, este tânăr și, în consecință,

reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul F.G.C.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17,

18 și 14 C. proc. pen. a solicitat:

- schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu motivarea că nu există probe din

care să rezulte că a lovit victima sau, cel puțin, că ar fi intenționat să o

lovească în