ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 988 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul M.M. de revizuire a Sentinței penale nr. 1055 din 27 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința menționată, rămasă definitivă, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 de ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie. În cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut că nu el, ci numitul C.C. este autorul faptelor, iar martora B.R.D., soția acestuia din urmă, a făcut declarații mincinoase care l-au incriminat.

Pe de altă parte, a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă. La termenul de judecată de la 7 octombrie 2009, instanța de fond a dispus, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de revizuire, constatând că în mod formal sunt îndeplinite condițiile pentru cercetarea ei pe fond. În această fază procesuală, revizuentul a solicitat ca probatorii reaudierea coinculpatului C.C. și a martorei B.R.D. Instanța de fond a respins cererile, reținând în esență că inculpatul C.C. a fost audiat de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării recursului, o astfel de prelungire a probatoriului excedând prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu este vorba de „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei", iar martora B.R.D.

a fost audiată de către instanță, depoziția ei fiind reținută numai în privința participației coinculpatului C.C. Împotriva deciziei instanței de fond, revizuentul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect, în cadrul legal specific al cererii de revizuire, că nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. S-a reținut că cererea de readministrare a unor probatorii deja efectuate nu se circumscrie ipotezei referitoare la „fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței", iar în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

S-a mai reținut că reaprecierea cuantumului pedepsei reprezintă, într-adevăr, o problemă care excede cadrului specific acestei căi extraordinare de atac, astfel încât nici nu poate fi analizată. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, solicitând casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea, în principiu, a cererii de revizuire, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pe nedrept, iar martorii audiați în cauză au dat declarații mincinoase. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat. Cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de către revizuent, presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pe fond și în cadrul căilor ordinare de atac. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru ca mărturia mincinoasă să constituie temei de revizuire, este necesar ca aceasta să fie dovedită și constatată în prealabil printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanța procurorului. Înalta Curte constată că, respingând cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 1055 din 27 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, formulată în baza art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen. de condamnatul M.M., instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale menționate, întrucât revizuentul nu a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la data soluționării cauzei sale sau a săvârșirii de către un martor audiat în cauză a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Revizuirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanțe și nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate. În caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se transforme într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Astfel, este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2010.