ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1560/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor de
la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 988 din 4 noiembrie
2009, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea
formulată de condamnatul M.M. de revizuire a Sentinței penale nr. 1055 din 27
septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința menționată,
rămasă definitivă, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25
de ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav și
tâlhărie.
În cererea de
revizuire formulată, condamnatul a susținut că nu el, ci numitul C.C. este
autorul faptelor, iar martora B.R.D., soția acestuia din urmă, a făcut
declarații mincinoase care l-au incriminat. Pe de altă parte, a arătat că
pedeapsa aplicată este prea severă.
La termenul de
judecată de la 7 octombrie 2009, instanța de fond a dispus, în baza art. 403
alin. (3) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de revizuire,
constatând că în mod formal sunt îndeplinite condițiile pentru cercetarea ei pe
fond.
În această fază
procesuală, revizuentul a solicitat ca probatorii reaudierea coinculpatului
C.C. și a martorei B.R.D.
Instanța de fond a
respins cererile, reținând în esență că inculpatul C.C. a fost audiat de către
Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării recursului, o
astfel de prelungire a probatoriului excedând prevederilor art. 394 lit. a) C.
proc. pen., deoarece nu este vorba de „fapte sau împrejurări ce nu au fost
cunoscute de instanță la data judecării cauzei", iar martora B.R.D. a fost
audiată de către instanță, depoziția ei fiind reținută numai în privința
participației coinculpatului C.C.
Împotriva deciziei
instanței de fond, revizuentul a declarat apel, care a fost respins, ca
nefondat, prin Decizia penală nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru a decide
astfel, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a stabilit
în mod corect, în cadrul legal specific al cererii de revizuire, că nu sunt
îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) și b)
C. proc. pen. S-a reținut că cererea de readministrare a unor probatorii deja
efectuate nu se circumscrie ipotezei referitoare la „fapte și împrejurări noi,
necunoscute instanței", iar în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea de
mărturie mincinoasă.
S-a mai reținut că
reaprecierea cuantumului pedepsei reprezintă, într-adevăr, o problemă care
excede cadrului specific acestei căi extraordinare de atac, astfel încât nici
nu poate fi analizată.
Împotriva deciziei
instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, solicitând
casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea, în principiu, a cererii de
revizuire, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, susținând
că sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., întrucât a
fost condamnat pe nedrept, iar martorii audiați în cauză au dat declarații
mincinoase.
Înalta Curte,
examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,
potrivit dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată
că recursul este nefondat.
Cazul de revizuire
prevăzut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocat de
către revizuent, presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au
fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pe fond și în cadrul căilor
ordinare de atac.
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru ca mărturia
mincinoasă să constituie temei de revizuire, este necesar ca aceasta să fie
dovedită și constatată în prealabil printr-o hotărâre judecătorească definitivă
sau prin ordonanța procurorului.
Înalta Curte constată
că, respingând cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 1055 din 27 septembrie
2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, formulată în baza art. 394
alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. de condamnatul M.M., instanța de fond a
interpretat corect dispozițiile legale menționate, întrucât revizuentul nu a
făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanțe la data soluționării cauzei sale sau a săvârșirii de către un martor
audiat în cauză a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Revizuirea nu
presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de
instanțe și nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate.
În caz contrar, ar însemna ca revizuirea să se transforme într-un nou grad de
jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Astfel, este inadmisibil
ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte
deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M.
împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Totodată, în baza
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr.
35/A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 aprilie 2010.