ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1044 din 19 noiembrie 2009 Tribunalul București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 161 din 8 februarie 2008 Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul P.N. la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3102 din 3 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de revizuire sus-numitul a invocat faptul că deși martorul T.N. a declarat mincinos la procuror, instanța nu l-a ascultat nemijlocit.

Pentru a respinge cererea de revizuire, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 395 C. proc. pen., de dovedire a acestui caz de revizuire, respectiv existența unei hotărâri judecătorești sau ordonanță a procurorului prin care să se constate săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Apelul revizuientului a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 9 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuient, solicitând casarea hotărârilor și în rejudecare, admiterea cererii întrucât martorul nu a fost ascultat de instanță, precum și reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În cauza în care revizuientul a fost condamnat definitiv, acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. Față de poziția de recunoaștere a faptei, instanța de fond a revenit asupra dispoziției de ascultare a martorului T.N. Acest martor, însă, a fost ascultat de instanța de apel, astfel încât critica formulată de revizuient, în sensul omisiunii ascultării martorului în instanță, deși nu poate fi valorificată în această cale extraordinară de atac, este neîntemeiată. În fondul cererii de revizuire, motivarea respingerii acesteia, făcută de prima instanță, este legală și temeinică. În adevăr, potrivit art. 395 C. proc. pen., cazul de revizuire de sub art. 394 lit. b) din același cod, respectiv mărturia mincinoasă se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului.

Ori, în cauză nu există nici hotărâre judecătorească, nici ordonanță a procurorului, prin care să se fi constatat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către T.N. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul revizuientului P.N. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.N. împotriva deciziei penale nr. 9 din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2010.