ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 1044 din 19 noiembrie 2009 Tribunalul
București a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire
formulată de condamnatul P.N., cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut că prin
sentința penală nr. 161 din 8 februarie 2008 Tribunalul
București l-a condamnat pe inculpatul P.N. la 12 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de omor, hotărârea rămânând
definitivă prin decizia penală nr. 3102 din 3 octombrie 2008 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin cererea de revizuire sus-numitul a
invocat faptul că deși martorul T.N. a declarat mincinos la procuror,
instanța nu l-a ascultat nemijlocit.
Pentru a respinge cererea de revizuire,
instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de
art. 395 C. proc. pen., de dovedire a acestui caz de revizuire, respectiv
existența unei hotărâri judecătorești sau
ordonanță a procurorului prin care să se constate
săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Apelul revizuientului a fost respins ca
nefondat prin decizia penală nr. 9 din 15 ianuarie 2010 a Curții de
Apel București.
Decizia penală
sus-menționată a fost atacată cu recurs de către
revizuient, solicitând casarea hotărârilor și în rejudecare,
admiterea cererii întrucât martorul nu a fost ascultat de instanță,
precum și reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe
baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată
că recursul nu este fondat.
În cauza în care revizuientul a fost
condamnat definitiv, acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii
de omor, atât în cursul urmăririi penale cât și al
judecății.
Față de poziția de
recunoaștere a faptei, instanța de fond a revenit asupra
dispoziției de ascultare a martorului T.N.
Acest martor, însă, a fost ascultat
de instanța de apel, astfel încât critica formulată de revizuient, în
sensul omisiunii ascultării martorului în instanță, deși nu
poate fi valorificată în această cale extraordinară de atac,
este neîntemeiată.
În fondul cererii de revizuire, motivarea
respingerii acesteia, făcută de prima instanță, este
legală și temeinică.
În adevăr, potrivit art. 395 C.
proc. pen., cazul de revizuire de sub art. 394 lit. b) din același cod,
respectiv mărturia mincinoasă se dovedește prin hotărâre
judecătorească sau prin ordonanța procurorului.
Ori, în cauză nu există nici
hotărâre judecătorească, nici ordonanță a
procurorului, prin care să se fi constatat săvârșirea
infracțiunii de mărturie mincinoasă de către T.N.
Față de cele ce preced,
constatând că hotărârea atacată este legală și
temeinică, recursul revizuientului P.N. urmează să fie respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de revizuentul P.N. împotriva deciziei penale nr. 9 din 15 ianuarie
2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
recurentul revizuent la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești .
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 martie 2010.