ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2396/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313/

F din 17 martie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea

de revizuire a sentinței penale nr. 459 din 12 mai 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, formulată de revizuientul F.M., pe care l-a obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat și către apărătorul desemnat din

oficiu.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut, în esență că, revizuientul a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C.

pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare, prin sentința penală nr. 459 din 12 mai

2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Totodată, instanța de fond a

apreciat că revizuientul nu a făcut dovada, prin hotărâre judecătorească sau

prin ordonanță a procurorului, că martorii A.E. și S.E. au comis infracțiunea

de mărturie mincinoasă, că revizuientul tinde, prin reaudierea martorei A.E. la

o prelungire a probatoriului și că cererea de reindividualizare a pedepsei

închisorii nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de legea

procesual penală.

Împotriva sentinței penale a

primei instanțe a declarat apel revizuientul, F.M., fără să-l motiveze în

scris.

În motivarea apelului,

apelantul revizuient a arătat că declarațiile martorei A.E. sunt mincinoase,

deoarece aceasta nu a fost prezentă la fața locului la momentul comiterii

faptei.

Prin decizia penală nr. 122

din 9 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelantul revizuient, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că apelantul revizuient nu a produs nici un fel de

probă în sprijinul cazurilor de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) și b) C.

proc. pen., pe care le-a invocat.

A observat că circumstanța

atenuantă legală a provocării invocată de apelantul revizuient nu constituie o

faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanța de judecată la soluționarea

fondului.

În ceea ce privește împrejurarea

că martorii A.E. și S.E. ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă,

instanța de apel a observat că acest caz nu a fost dovedit de apelantul

revizuient printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau prin

ordonanța procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei.

Împotriva hotărârii

instanței de apel a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru motivele

arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate, cât și din

oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului F.M. din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., caz invocat de recurentul revizuient, revizuirea poate fi

cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza în a cărei revizuire se cere.

În cauză recurentul

revizuient arată că martora A.E. a mințit când a declarat că revizuientul a

lovit-o pe victimă în zona capului, susținerile acesteia fiind infirmate de

mențiunile cuprinse în certificatul medico – legal care nu se referă la

existența unor astfel de lovituri.

Înalta Curte, observă că instanțele

anterioare au apreciat corect faptul că motivul de revizuire invocat de

revizuient, prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., trebuie dovedit prin

hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a

dispus asupra fondului cauzei, iar revizuientul nu a produs nici un fel de dovadă

în sensul celor arătate.

Așadar, constatându-se că

hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt legale și temeinice, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul F.M. pe care, îl va

obliga, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor

judiciare către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul revizuient F.M. împotriva deciziei penale nr. 122

din 9 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2008.