ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2489/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373/ F din 27 martie

2008, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a

condamnatului C.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 29 ianuarie

2008 a fost sesizată cu soluționarea cererii de revizuire formulată de

condamnat împotriva sentinței penale nr. 647/2007 a Tribunalului București,

definitivă prin decizia penală nr. 3923 din 22 august 2007 a înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin această sentință revizuientul a fost

condamnat, la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 – art. 175 C. pen., pentru aceea că a aplicat o lovitură de cuțit

părții vătămate C.P., punându-i viața în pericol.

În cererea de revizuire condamnatul a

susținut că au intervenit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de

instanță în cursul procesului care s-a finalizat cu condamnarea sa.

Din referatul parchetului a rezultat că

aceleași apărări le-a formulat și la instanțele de fond, apel și recurs,

apărări care au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Martorii propuși în cererea de revizuire au

fost audiați la judecata în fond.

Instanța a mai motivat în soluționarea

cererii de revizuire că nu există motive pentru a reține legitima apărare așa

cum solicită revizuientul, întrucât probele administrate la judecată nu susțin

această apărare.

S-a concluzionat că cererea de revizuire nu

se bazează pe niciunul dintre temeiurile expres prevăzute de lege.

Prin decizia penală nr. 129/ A din 9 mai

2008, Curtea de Apel București a respins apelul revizuientului, apreciind că

hotărârea atacată este legală și temeinică.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul revizuient, care solicită casarea hotărârilor pronunțate, susținând

că este nevinovat iar, pe de altă parte, cere reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea prevederilor art. 394 C. proc.

pen., rezultă că, hotărârile definitive sunt supuse căii extraordinare a revizuirii

în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.

Or, examinând cererea de revizuire, Înalta

Curte constată că niciunul dintre motivele invocate de revizuient nu se

regăsesc între cazurile de revizuire.

Așa fiind, hotărârile atacate sunt legale și

temeinice.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul revizuientului condamnat va fi respins cu

obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat C.C. împotriva deciziei penale nr. 129/ A din 9 mai 2008

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la

plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, azi 30 iulie

2008.