ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2042/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103

din 1 februarie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de B.M. prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 720 din 17 mai 2005 Tribunalului București, secția a II-a

penală, definitivă prin decizia penală nr. 3423 din 29 mai 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, prin care acesta a fost condamnat, la 7

ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 și 175 lit. i) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Pentru a respinge cererea de

revizuire s-au reținut, în esență, următoarele:

Revizuientul a invocat în

susținerea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., „declarații noi, respectiv a învinuitei G.I.D., ceea ce

reprezintă un mijloc de probă și nu o faptă sau împrejurare ce nu a fost

cunoscută de instanță la soluționarea cauzei așa cum prevede textul de lege

sus-menționat, astfel că motivul invocat nu poate fi primit, nefiind admisibil

ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină „o prelungire a

probatoriului pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele

care au soluționat cauza”.

În subsidiar, s-a motivat că

de altfel declarația „numitei G.I.D. a fost dată la 11 ianuarie 2008, după

judecarea cauzei, neavând nici măcar valoarea unei probe extrajudiciare, fiind

dată vădit pro causa”.

În al doilea rând instanța a

motivat că nici pretinsa săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă de

către martorul C.A. nu poate justifica revizuirea, raportat la exigențele

textului art. 344 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât, pe de o parte privitor

la această infracțiune nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească ori

printr-o ordonanță a procurorului, iar pe de altă parte pentru că această

susținere nu a făcut obiectul cercetării prealabile de către procuror.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 65/ A din 12 martie 2008 a secției a II-a penală, a respins,

ca nefondat, apelul revizuientului reluând în considerentele deciziei aceiași

motivare.

Recursul declarat de revizuient

este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Prin fapte și împrejurări

noi se înțeleg orice întâmplări, situații ori stări, care prin ele însele ori

prin coroborarea cu alte probe sunt de natură să stabilească existența unei

erori judiciare și să conducă la o altă soluție în cauză în sensul arătat în art.

39 alin. (2) C. proc. pen.

Descoperirea unor asemenea

fapte și împrejurări are înțelesul de a se afla, de a se dezvălui, de a se da

în vileag, de a scoate la lumină ceva ce rămăsese necunoscut instanței de

judecată când a soluționat în fond cauza.

Noțiunea de descoperire la

care se referă expres textul art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., trebuie

întotdeauna raportată la obligațiile ce au revenit instanței care a judecat

cauza în fond și la instanțele care au confirmat soluția, fiind lipsit de

interes și irelevant dacă partea căreia îi profită descoperirea a cunoscut sau

nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, faptele sau împrejurările necunoscute

instanței.

În cauză, condamnatul B.M.,

a invocat în cererea scrisă de revizuire adresată procurorului că a primit în

penitenciar o scrisoare de la partea vătămată P.O.E. prin care i-a dezvăluit că

nu este el autorul tentativei de omor .

Ori, asupra acestei

dezvăluiri care potrivit art. 399 C. proc. pen., a făcut obiectul cercetării de

către procuror nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-a oprit și nu s-a

referit, deși ea reprezenta, în realitate motivul ce l-a determinat pe

condamnat  să formuleze cererea de revizuire, așa cum a precizat acesta prin

avocat atât la Tribunalul București cât și prin apelul declarat.

Dacă, instanța de fond și

respectiv cea de apel ar fi supus cercetării judecății această dezvăluire

conținută de scrisoarea anexată de condamnat aflată la dosar, ar fi trebuit să

constate că cercetarea efectuată de procuror  nu satisface cerințele prevăzute

de art. 399 C. proc. pen. și respectiv nu servește rațiunii pentru care

legiuitorul a prevăzut această procedură obligatorie.

Astfel, instanțele ar fi

trebuit să constate că în realitate procurorul nu a efectuat o cercetare asupra

conținutului celor dezvăluite prin scrisoare, ci a invocat că din plicul

scrisorii și din conținutul acesteia nu rezultă date de identificare a

expeditorului, că plicul nu poartă ștampila de expediere, nu există referiri la

numele și adresa persoanei care a scris-o și că deci nu există „date de autenticitate

a respectivului înscris”.

Constatând că prin invocarea

unor asemenea motive, în realitate procurorul a abdicat de la obligațiile ce-i

reveneau potrivit rațiunii textului art. 399 C. proc. pen., instanțele ar fi

trebuit fie să solicite procurorului  să-și îndeplinească obligațiile prevăzute

de textul de lege menționat, fie să verifice ea însăși motivul invocat în

cerere în conformitate cu art. 403 alin. (1), teza a II-a C. proc. pen.

Neprocedând în acest mod, și

omițând chiar să analizeze acest motiv invocat expres ca temei al cererii de

revizuire, instanțele au pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care

impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru considerentele

arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul revizuient condamnat B.M. împotriva deciziei penale nr. 65/ A din 12

martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 103 din 1 februarie 2008 a Tribunalului București, secția I

penală.

Trimite cauza spre

rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2008.